A
ali ⁊ ī qͥbꝰ ꝯueniat. vide ꝑ an. ī. c. bone. de appel. penul. colū.Appellās ī ꝑtibꝰ exͣiudicialit̓. aſſerēs ſibi canonice ꝓuiſū de bn̄ficio qd̓ poſſidet. ⁊ adu̓ſarionullū ius ī eo cōpete̓ qͥ ip̄m poſſeſſorē indebite inqͥetat ⁊ moleſtat. nō repellit̉ ab obiectibus poſtea dādis ī curia lꝫ in appellatiōe ſuanil obiecerīt ī ꝑſonā vel formā. ſecꝰ ſi ī appellatiōe ſua ius ſuū nō dixerit. ſꝫ ſolū ius ꝑtꝭ aduerſe directe īpugnando appellauit. noͣ. Ro.Appellatio ꝑ alterā ꝑtiū tm̄ īter (ꝯclu. cclj.poſita. tribuit ius ꝑti appellate petēdi ſnīaꝫ īmeliꝰ reformari. qꝛ ſic̄ appellās petit eā informari. ita ⁊ appellatꝰ debet poſſe eā petē reformari ⁊ ſi qͥd omiſſū ē ſuppleri. noͣ. Ro. cōclu.cccl. Sꝫ adu̓te ꝙ ibi loqͥt̉ qn̄ appellās appellauit a ſnīa ī totū. qͥd autē ſi appellauit ſolū inꝑtibꝰ ꝯtra eū facientibꝰ cogitabis.Appellatio debet fieri corā iudice vt ei debithonor ẜuet̉. niſi metꝰ appellātis vel abſentiaiudicꝭ appellātē excuſat. qꝛ tūc ī abſentia iudicis fieri p̄t. cū ꝓteſtatione tn̄ de metu ⁊ abſentia. ⁊ adu̓te tn̄ ꝙ quātū ad appellatiōeꝫ ⁊ petitionē apl̓oꝝ. d̓r iudex eē abſens qn̄ nō ē ī locopublico ciuitatꝭ vel t̓re ī qͣ iudicauit. nec ſufficeret ꝙ eēt ī orto. noͣ. Ro. ꝯclu. ccclj.Appellās ī abſentia iudicꝭ etiā an̄ notificatōeꝫſibi factā. ita eximit̉ ab eiꝰ iuriſdictiōe ſic̄ etſiī pn̄tia eius appellaſſet. ẜm Inno. ⁊ noͣ. Ro.ꝯclu.ccxcv. qd̓ ītellige qn̄ non p̄t hr̄i copia iudicꝭ. al̓s ſecꝰ. vt noͣt Inno. ī. c. fi. d̓ app. ꝟ. q̄roan ſufficiat. etiā archi. in. c. appellatio. e. ti. li.vj. ⁊ vide lapū alle. ſua. xxxix. ⁊ an. in. d. c. fi.ꝟ. q̄ro an ſufficiat. ⁊ ī cle. j. de appel.Appellatio manifeſte friuola an ſnīaꝫ īterpoſita. pͥuat quē iure appellandi a ſnīa a qͣ al̓s licitū ſibi eēt appellare. noͣ. Ro. ꝯclu. cccxcv. ⁊ ētex. ī cle. ſi an. de do. ⁊ ꝯtu. ⁊ q̄ appellatō dicatur manifeſte friuola vide ibi.Appellare p̄t tertiꝰ rōne ſui ītereſſe a ſnīa lata īfauorē actoris ꝯtra poſſeſſoreꝫ ī cā bn̄ficiali ⁊poterit īpedire executiōeꝫ ſnīe ne ip̄i appellāti ꝯſtituat̉ durior adu̓ſariꝰ. nō tn̄ poterit īpedire ſequeſtratiōeꝫ fructuū ⁊ poſſeſſiōis. noͣ.Appellās a grauamīe īter Ro. ꝯ. cccxiij.tia īſtātia an̄ diffinitiuā ſi poſtea ſeqͣt̉ diffinitiua ꝯtra eā ꝯformis alijs duabꝰ ſentētijs ī .j. etij. inſtātijs latis. nō ē audiēdꝰ ī ꝓſecutione appellatiōis niſi pͥmo dictā ſnīaꝫ exeqͥ patiat̉ vtnoͣ. Ro. ꝯclu. cccx. Io. an. dic̄ ꝯtrariū ī cle. j.de re iudi. ī glo. penl̓. ⁊ meliꝰ ī glo. an̄penul. ⁊idē dic̄ an. ī. e. cle. ſuꝑ glo. penul. ſꝫ deciſio rote loqͥt̉ qn̄ cauſa appellatiōis fuit cōmiſſa ptertiā ſnīaꝫ. qꝛ ſi an cōmiſſa fuiſſet. tūc auditores fuiſſent varij vt dicit rota ibi.Appellatiōi a diffinitiua ius defert. ⁊ etiaꝫ an̄
qͣꝫ dent̉ apl̓i p̄t appellās eā face̓ remitti ⁊ ꝓſequi corā iudice ad quē. ſecꝰ ī appellatiōe ab īterlocutoria. noͣ. Ro. cōclu. cccxxxij. ſꝫ cōmiſſio facta de appellatiōe an̄qͣꝫ ſit īterpoſita. nōvalet. de reſcrip. c. fi.Appellatiōis cōmiſſio ſi īmediate poſt ip̄aꝫ appellatiōeꝫ īterpoſitā p̄ſentat̉ ꝯmiſſario. cēſet̉ſurrepticia ⁊ an̄ appellatiōeꝫ īt̓poſitā īpetrata qn̄ cācellaria ⁊ officiales curie nō ſūt ī eodēloco vbi ſnīa lata ē. al̓s ſecꝰ. noͣ. Ro. ꝯcl. ccj.Appellatio īterpoſita ꝑ abbatē ⁊ ꝯuētū a ſnīaꝯiūctim ꝯtra eos lata. p̄t ꝓſeqͥ ꝑ ſolū abbatēin fauorē eccl̓ie. noͣ. Ro. ꝯclu. ccj.Appellatio alternatiua puta ſi qͥs appellat adpapā vel archiep̄m. valet ẜm rotā lꝫ non ẜmIo. an. ⁊ ille erit iudex coram qͦ fiet ꝓſecutio.Appellatiōe pēdēte (noͣ. Ro. ꝯclu. cciiij.nihil debet īnouari qd̓ ſit ī ꝑtis p̄iudiciuꝫ. eavero q̄ adu̓ſario nō p̄iudicat īnouari poſſuntnoͣ. Ro. ꝯclu. ccxcviij.Appellari p̄t a ſnīa lata a delegato vicarij ſiueofficialis ep̄i. ad ip̄m ep̄m vel ad vicariū delegantē. ⁊ ī arbitrio appellātis ē ad quē appellet. noͣ. Ro. ꝯclu. cccliij. ⁊ ꝯclu. ccclv.Appellatio a ſnīa archiep̄i qͥ ē legatꝰ natꝰ ī ſuaꝓuincia. nō debet nec p̄t īterponi ad eū vt adlegatū ſꝫ ad eiꝰ ſuperiorē. niſi qn̄ ep̄s non ſolꝰſꝫ cū alijs quoꝝ erat īmediatꝰ ſuperior ꝓnūciauerit. quo caſu ad euꝫ vt ad ep̄m appellarip̄t. noͣ. Ro. ꝯclu. cccj.Appellari p̄t a vicario ep̄i ad ep̄m ip̄m. qn̄ vicariꝰ ꝓceſſit non vt vicariꝰ ex vi ſue ordinarieiuriſdictionis ſed vt ſpecialis cōmiſſariꝰ. ꝟbigr̄a qn̄ appellat̉ a collatiōe bn̄ficij facta ꝑ vicariū. qꝛ nō potuit face̓ ex ptāte ſui vicariatꝰſine aliqͣ ſpēali cōmiſſiōe. noͣ. Ro. ꝯclu. cclv.Appellari nō p̄t ad ſuꝑiorē omiſſo medio niſiappellet̉ a ſubdelegato ⁊ collega ſuo. vel niſiappellet̉ ad papā. ſi tn̄ a ſubdelegato appelad papā p̄t excipi. ſꝫ ſi non excipit̉ valet ꝓceſAppellari nō p̄t a re (ſus. nō. Ro. ꝯ. cccx.ſcpͥto pͥncipis. nec a ꝓnūciatiōe facta de pͥncipe ꝯſulēdo. noͣ. Bar. ī. l. j. §. j. ff. de app.Appellare. nō p̄t dn̄s ſi ꝓcurator eiꝰ īfra decēdiū appellare neglexit. vide Bar. ī. l. j. ī fi. ff.qn̄. app. ſit neceſ. ⁊ an. ī. c. j. vt li. nō ꝯteſ.Appellās a ſnīa lata ꝯtra falſū ꝓcuratorē. ītelligit̉ ip̄aꝫ ſnīaꝫ ratificare ⁊ ꝯfirmare. vt n̄ poſſit dici nll̓a ex defectu mādati. ff. rē ra. ha. l. iij.§. falſus. nō. glo. ī. l. licet. C. de ꝓcu. ⁊ ī. c. j. d̓re iudi. vide Io. an. in addi. ſpe. ti. de ſen. ꝓla. §. qm̄. ꝟ. qͥd ſi ꝓcurator.Appellari nō p̄t a papa ſic̄ nec a p̄fecto p̄torio.noͣ. ſpe. ti. d̓ recuſa. §. recuſari. ꝟ. ſꝫ nūqͥd aliꝰ.vt noͣ. glo. de exceſſi. p̄la. ſicut vnire. vide ſubꝟbo papa. §. papa nemini eſt.