O R
vt. ff. de ſer. cor. l. j. §. in hͦ iudicio. Etiam pͥnceps dr̄ qͥlibet p̄latus eccl̓e. vt di. xxxv. c. ecce pͥnci. ⁊. c. corꝑa. p̄al.Priuata ꝑſona ē ꝑſona carēs functōe publica. Uide. sͣ. ꝑſona.Priuatū ius ē illud qd̓ pͥncipalit̓ ad ſingulorū vtilitatē ꝑtinet. vt ī pactꝭ ⁊ ꝯuētōibꝰ ſingulariū ꝑſonaꝝ. Re. sͣ. Ius pub.Priuata delicta dicunt̉ q̄ ciuilit̓ tractant̉. vtſi mihi furatus ſis. x. ⁊ ego rehabeā ago nōvt corꝑalit̓ puniarꝭ. Sꝫ pb̓lica delicta ſuntquoꝝ ꝓſecutio ē ꝑmiſſa cuilibet de ppl̓o. qͣle eſt crimen leſe maieſtatꝭ. Ul̓ accuſatio deſuſpecto tutore vl̓ curatore. In qͥbꝰ oēs accuſare pn̄tPriuati dicunt̉ ꝓprie qͥ nō ſunt ꝯſtituti ī aliqͣdignitate. xxiiij. q. j. qͥ ꝯͣ. Itē dicunt̉ oēs exēpti a iure cōi ſiue ſit collegiū: ſiue aliqͣ ſpāl̓ꝑſona. vij. q. j. petiſti. ⁊ di. iij. pͥuilegia.Priuilegiū ē pͥncipis bn̄ficiū ꝯͣ ius cōe īdultū. Nō em̄ ē pͥuilegiū niſi aliqͥd indulgeatſpāle. c. abbatē. de ꝟ. ſig. ⁊. c. ī his. de pͥuile. ⁊dr̄ qͣſi pͥuās legē. vl̓ ē lex pͥuata .i. vnius an̄alios honor vl̓ dignitas aut īmunitas q̄ ſibi ꝯuenit eoꝝ q̄ alijs incūbūt. Ul̓ q̄ de iurecōi allegant̉. Nā pͥuilegiū ẜm Iſy. li. vj. Inde dictū ē ꝙ in pͥuato ꝯcedit̉. de hͦ di. iij. puilegia. Ius em̄ cōe ad vnā ꝑſonā directū adoēs extēdit̉. lxj. di. miramur. de re iudi. ī cauſis. Dicunt̉ gͦ pͥuilegia pͥnatoꝝ leges .i. a iure cōi exceptoꝝ. vt ī. c. pͥuilegia. p̄all̓. Et nota ꝙ pͥuilegiū nō tollit̉ ꝑ ius cōe niſi de ip̄omētio fiat. de reſcpͥ. cū ordinē. Nec tollit̉ vnum ꝑ aliud. niſi ī ſcd̓o fiat mentio de pͥmoc. veniēs de p̄ſcpͥ. vide gl. vl. ī. c. j. de reſcrip.Et pͥuilegiū ē duplex. ꝑſonale ⁊ reale. c. mādata. de p̄ſump. Perſonale extīguit̉ cū ꝑſona. īmo qn̄qꝫ an̄ ꝑſonā extīguit̉. vt cū eo male abutit̉. ⁊ ſequit̉ ꝑſonā. ⁊ hͦ veꝝ de ꝯceſſo īdetermīate. qꝛ cū determīatōne loci vl̓ tꝑisꝯceſſum nō ſequit̉ ꝑſonā extra locū. vt ē pͥuilegiū vſus pallij. c. ex tuaꝝ. de auc. ⁊ vſupal. Etiā extīcta re extinguit̉ pͥuilegiū realexvj. q. vij. ⁊ hͦ diximus. ī. c. abbatē. in fi. de ꝟbo. ſig. ⁊ gl. ī regula pͥuilegiū. de regu. iu. li.vj. Itē pͥuilegiū ꝑdit̉ ꝓpt̓ ſex. vt ī glo. vnica.in fi. ī. c. renouātes. di. xxij. Et ē duplex pͥuilegiū .ſ. generale ⁊ ſpāle. Generale eſt qd̓ cōicorꝑi vl̓ collegio ꝯcedit̉. vt ī. c. cū ⁊ plantareeo. ti. vl̓ vniuerſitati. xvij. q. iiij. ſi qͥs ſuadēte. Et qd̓ ꝯceſſum ē mīoribꝰ ⁊ eccl̓ijs circa ꝯͣ
ctus vl̓ qͣſi ⁊ circa iudicia. Itē qd̓ ꝯceſſum ēmulieribꝰ circa fideiuſſores. Spāle ē qd̓ ꝑ.ſone ꝯcedit̉. ⁊ illud extīguit̉ cū ꝑſona. vij. q.jͣ. petiſti. ⁊ regula pͥuilegia ⁊c̄. Et pone exemplū de pͥuilegio. Uerbi gr̄a. Prīceps ꝯcedit deportato vl̓ alij non valenti teſtari ẜmius cōe romanoꝝ ciuile liberā teſtamēti factionē hͦ pͥuilegiū ſignificat ꝙ poſſit teſtariſeruādo ſolēnitatē. q̄ de iure ciuili reqͥrit̉ inteſtō. vt. l. ſi qn̄. C. de inoffi. teſta: Et ſumit̉ſignificatum ex ſolennitate que multꝭ vigilijs eſt excogitata. quare nō eſt veriſil̓e pͥncipē tā facilit̓ illā tollere velle. ⁊ ex pͥuilegioſiue natura eius ē. qꝛ pͥuat ius cōe. ⁊ ſic ꝟ̓badebēt recipi in ſuo ſignificato ſtrictiori. Itēibi pͥnceps volenti teſtari ꝯcedit̉ liberā teſtamēti factionem. intelligit̉ ꝙ poſſit teſtarinō ẜuata ſolēnitate iurꝭ cōis ciuil̓. Dum tn̄cōſtet ſic̄ de milite d̓r ꝙ ſignificatum ſumit̉vt pͥuilegiū valeat ⁊ aliqͥd ꝯcedat̉. Niſi em̄ſic ītelligeret̉ nullū eſſet pͥuilegiū. Item pͥnceps ꝯceſſit alicui edificare licere ī loco publico ītelligit̉ ſine alterius īiuria vl̓ incommodo. vt. l. ij. §. ſi qͥs a pͥncipe. ff. ne qͥd ī lo.publ̓. l. fi. Rō. qꝛ oēs tuet̉ ab īiurijs. veriſil̓rnō vult alium ledere. nec pͥnceps vult valere ſuum pͥuilegium qd̓ ē in alterius detrimētū. vl̓ qd̓ tollit ius cōe. vt. l. qͦtiēs. ⁊. l. reſcripta. C. de p̄. imꝑa. of. ⁊ hͦ veꝝ. niſi in pͥuilegio fieret reuocatio legꝭ derogatīe .ſ. dicēdo nō obſtāte. l. tali vl̓ tali. vt. l. ſi qͥs. in pͥn.ff. de le. iij. Idē in qͦuis caſu qͦ euidēter apparet pͥncipē velle tollere legē derogātē pͥuilegio. qꝛ volūtas ſua ē lex: niſi ꝯͣriet̉ legi euāgelij. qꝛ hāc tollere nō pōt.Probatio ẜm Azo. ē rei dubie ꝑ argumentaon̄ſio. Sꝫ hec diffinitio ẜm Goff. locuꝫ ſolum hꝫ in his qͥ ꝓbant̉ ꝑ inſtātiā diſputationis. Nō aūt in iudicio vbi ꝓbatio fit ꝑ teſtes ⁊ inſtr̄a. ⁊ plerūqꝫ ꝑ indicia ⁊ p̄ſumptiones. ⁊ dr̄ ꝓbatio ab aduerbio ꝓbe. nā ꝓbefac̄ qͥ ꝓbat qd̓ intēdit. qꝛ ꝑ hͦ pēas nō ꝓbātium euadit. Ul̓ ꝓbatio ē rei dubie ī iudiciolegitime facta declaratio. Quāuis hec diffinitio moderet̉ ꝯͣrijs. ⁊ d̓r etiam probatio qͣſi probata actio rōne qua ſupͣ. Et nota ꝙ ꝓbatio fit multipl̓r. Primo per aſpectum. vtin notorio. Quod probat̉ ꝑ facti euidētiamc. euidentiā. de accu. c. ꝓpoſuiſti. de proba. ffde ven. inſpic. l. j. in pͥn. xvj. q. iij. Inter memoratos. Nec obſtat ꝙ oculus plerumqꝫ