Druckschrift 
Vocabularius vtriusq[ue] iuris
Einzelbild herunterladen
 

O R

vt. ff. de ſer. cor. l. j. §. in iudicio. Etiam pͥnceps dr̄ qͥlibet p̄latus eccl̓e. vt di. xxxv. c. ecce pͥnci.. c. corꝑa. p̄al.Priuata ꝑſona ē ꝑſona carēs functōe publica. Uide.. ꝑſona.Priuatū ius ē illud qd̓ pͥncipalit̓ ad ſingulo vtilitatē ꝑtinet. vt ī pactꝭ ꝯuētōibꝰ ſingulariū ꝑſonaꝝ. Re.. Ius pub.Priuata delicta dicunt̉ ciuilit̓ tractant̉. vtſi mihi furatus ſis. x. ego rehabeā agovt corꝑalit̓ puniarꝭ. Sꝫ pb̓lica delicta ſuntquoꝝ ꝓſecutio ē ꝑmiſſa cuilibet de ppl̓o.le eſt crimen leſe maieſtatꝭ. Ul̓ accuſatio deſuſpecto tutore vl̓ curatore. In qͥbꝰ oēs accuſare pn̄tPriuati dicunt̉ ꝓprie ſunt ꝯſtituti ī aliqͣdignitate. xxiiij. q. j. ꝯͣ. Itē dicunt̉ oēs exēpti a iure cōi ſiue ſit collegiū: ſiue aliqͣ ſpāl̓ꝑſona. vij. q. j. petiſti. di. iij. pͥuilegia.Priuilegiū ē pͥncipis bn̄ficiū ꝯͣ ius cōe īdul. em̄ ē pͥuilegiū niſi aliqͥd indulgeatſpāle. c. abbatē. de. ſig.. c. ī his. de pͥuile.dr̄ qͣſi pͥuās legē. vl̓ ē lex pͥuata .i. vnius an̄alios honor vl̓ dignitas aut īmunitas ſibi ꝯuenit eoꝝ alijs incūbūt. Ul̓ de iurecōi allegant̉. pͥuilegiū ẜm Iſy. li. vj. Inde dictū ē in pͥuato ꝯcedit̉. de di. iij. puilegia. Ius em̄ cōe ad vnā ꝑſonā directū adoēs extēdit̉. lxj. di. miramur. de re iudi. ī cauſis. Dicunt̉ pͥuilegia pͥnatoꝝ leges .i. a iure cōi exceptoꝝ. vt ī. c. pͥuilegia. p̄all̓. Et nota pͥuilegiū tollit̉ ius cōe niſi de ip̄omētio fiat. de reſcpͥ. ordinē. Nec tollit̉ vnum aliud. niſi ī ſcd̓o fiat mentio de pͥmoc. veniēs de p̄ſcpͥ. vide gl. vl. ī. c. j. de reſcrip.Et pͥuilegiū ē duplex. ꝑſonale reale. c.data. de p̄ſump. Perſonale extīguit̉ ꝑſona. īmo qn̄qꝫ an̄ ꝑſonā extīguit̉. vt eo male abutit̉. ſequit̉ ꝑſonā. veꝝ de ꝯceſſo īdetermīate. qꝛ determīatōne loci vl̓ tꝑisꝯceſſum ſequit̉ ꝑſonā extra locū. vt ēuilegiū vſus pallij. c. ex tuaꝝ. de auc. vſupal. Etiā extīcta re extinguit̉ pͥuilegiū realexvj. q. vij. diximus. ī. c. abbatē. in fi. debo. ſig. gl. ī regula pͥuilegiū. de regu. iu. li.vj. Itē pͥuilegiū ꝑdit̉ ꝓpt̓ ſex. vt ī glo. vnica.in fi. ī. c. renouātes. di. xxij. Et ē duplex pͥuilegiū .ſ. generale ſpāle. Generale eſt qd̓ cōicorꝑi vl̓ collegio ꝯcedit̉. vt ī. c. plantareeo. ti. vl̓ vniuerſitati. xvij. q. iiij. ſi qͥs ſuadēte. Et qd̓ ꝯceſſum ē mīoribꝰ eccl̓ijs circa ꝯͣ

ctus vl̓ qͣſi circa iudicia. Itē qd̓ ꝯceſſum ēmulieribꝰ circa fideiuſſores. Spāle ē qd̓.ſone ꝯcedit̉. illud extīguit̉ ꝑſona. vij. q.. petiſti. regula pͥuilegia ⁊c̄. Et pone exemplū de pͥuilegio. Uerbi gr̄a. Prīceps ꝯcedit deportato vl̓ alij non valenti teſtari ẜmius cōe romanoꝝ ciuile liberā teſtamēti factionē pͥuilegiū ſignificat poſſit teſtariſeruādo ſolēnitatē. de iure ciuili reqͥrit̉ inteſtō. vt. l. ſi qn̄. C. de inoffi. teſta: Et ſumit̉ſignificatum ex ſolennitate que multꝭ vigilijs eſt excogitata. quare eſt veriſil̓e pͥncipē facilit̓ illā tollere velle. ex pͥuilegioſiue natura eius ē. qꝛ pͥuat ius cōe. ſic ꝟ̓badebēt recipi in ſuo ſignificato ſtrictiori. Itēibi pͥnceps volenti teſtari ꝯcedit̉ liberā teſtamēti factionem. intelligit̉ poſſit teſtari ẜuata ſolēnitate iurꝭ cōis ciuil̓. Dum tn̄cōſtet ſic̄ de milite d̓r ſignificatum ſumit̉vt pͥuilegiū valeat aliqͥd ꝯcedat̉. Niſi em̄ſic ītelligeret̉ nullū eſſet pͥuilegiū. Item pͥnceps ꝯceſſit alicui edificare licere ī loco publico ītelligit̉ ſine alterius īiuria vl̓ incommodo. vt. l. ij. §. ſi qͥs a pͥncipe. ff. ne qͥd ī lo.publ̓. l. fi.. qꝛ oēs tuet̉ ab īiurijs. veriſil̓r vult alium ledere. nec pͥnceps vult valere ſuum pͥuilegium qd̓ ē in alterius detrimētū. vl̓ qd̓ tollit ius cōe. vt. l. qͦtiēs.. l. reſcripta. C. de. imꝑa. of. veꝝ. niſi in pͥuilegio fieret reuocatio legꝭ derogatīe .ſ. dicēdo obſtāte. l. tali vl̓ tali. vt. l. ſi qͥs. in pͥn.ff. de le. iij. Idē in qͦuis caſu euidēter apparet pͥncipē velle tollere legē derogātē pͥuilegio. qꝛ volūtas ſua ē lex: niſi ꝯͣriet̉ legi euāgelij. qꝛ hāc tollere pōt.Probatio ẜm Azo. ē rei dubie argumentaon̄ſio. Sꝫ hec diffinitio ẜm Goff. locuꝫ ſolum hꝫ in his ꝓbant̉ inſtātiā diſputationis. aūt in iudicio vbi ꝓbatio fit teſtes inſtr̄a. plerūqꝫ indicia p̄ſumptiones. dr̄ ꝓbatio ab aduerbio ꝓbe. ꝓbefac̄ ꝓbat qd̓ intēdit. qꝛ pēas ꝓbātium euadit. Ul̓ ꝓbatio ē rei dubie ī iudiciolegitime facta declaratio. Quāuis hec diffinitio moderet̉ ꝯͣrijs. d̓r etiam probatioſi probata actio rōne qua ſupͣ. Et notabatio fit multipl̓r. Primo per aſpectum. vtin notorio. Quod probat̉ facti euidētiamc. euidentiā. de accu. c. ꝓpoſuiſti. de proba. ffde ven. inſpic. l. j. in pͥn. xvj. q. iij. Inter memoratos. Nec obſtat oculus plerumqꝫ