B-
de offi. p̄fec. vigi l. ij. §. cognoſcitPrefectꝰ annone dicebat̉ qͥ de annona .i. deblado curā habebat. Ne. ſupra Edil̓ ceral̓.Prefectꝰ vrbis dicebat̉ cui ab imꝑatore cōceſſa eſt vrbis admīſtratio. qͥ ceteris magiſtratibꝰ ex quacūqꝫ cā ab vrbe ꝓficiſcētibꝰ ⁊recedētibꝰ in vrbe relictis ius dicebat ⁊ oībus dignitatibꝰ in ciuitate an̄cedebat ſuadignitate. qͥ cū ab vrbe ꝓgrediebat̉ nō hūitiuriſdictōnē. quā p̄bere tn̄ potuit ī ciuitateSꝫ ẜm azo. C. e. t. etiā extra vrbē intra cēteſimū miliare hꝫ iuriſdictiōem. vide d̓ offi.p̄fec. vr. ꝑ totūPreiudiciū eſt qͣſi quedā p̄latio vel p̄poſitōſiue p̄locutio vniꝰ rei reſpectu alteriꝰ. Naꝫaliqͥd p̄iudicari alteri eſt illud illi p̄ferri. tn̄hͦ verbū p̄iudicare alteriꝰ modi ꝯſtructiōꝫ⁊ ampliorē ſignificatiōꝫ hꝫ qͣꝫ hͦ v̓bū p̄ferreDr̄ em̄ ꝑſonalit̓ exꝓpria ꝯfeſſione. ī iudiciomihi p̄iudicaui .i. ꝯfitēdo mihi ip̄i ī iudiciop̄iudiciū feci. Hoc em̄ p̄iudiciū nō ſignificat cōmodū meū eſſe factū. ſꝫ incōmodumvt ſi iudex nō ſequat̉ veritatē. ſꝫ meā ꝯfeſſionē. ita d̓r res iudicata ꝟitati facere p̄iudicium nō vt ꝟitas rei iudicate p̄iudicet .i. p̄ponat̉. ſꝫ res iudicata ꝟitati. p̄judicare igit̉eſt alicui aliqͥd p̄poni. ⁊ ſic dicimꝰ rē iudicatā veritati facere p̄iudiciū .i. ei qd̓ p̄iudicādū eſt dato qd̓ nō ſit veꝝ. nā dato ꝙ ita nōſit ſic̄ iudicatū eſt. tn̄ p̄ponit̉ ꝟitati.Preiudiciales actōnes ꝓ tāto dici pn̄t ꝙ inip̄is tractat̉ de magno p̄iudicio. vel qꝛ q̄ſtioni mote p̄iudicāt. Uerbi gr̄a. Agis ꝯͣ me⁊ aliqͥd petꝭ. oppono tibi q̄ſtionē ſtatꝰ. dicēdo ꝙ tu es filiꝰ meꝰ vl̓ ẜuꝰ meꝰ in ptāte meaꝯſtitutꝰ. aut libertꝰ. ⁊ ſic de ꝯſil̓ibꝰPrepoſitꝰ pōt dici qͥlibꝫ qͥ alijs p̄eſt. vſus tamen obtinuit vt p̄poſitus dicat̉ qͥ qͦndampͥoratꝰ curā ſuꝑ alios geſſit. ꝟ. ſig. qͣꝫuisPrepoſiti labaꝝ al̓s laboꝝ vl̓ ẜm aliqͦs labioꝝ a labijs dicūt̉. qꝛ forte corrigebāt eoſqͥ male de pͥncipe loq̄bant̉. dicūt̉ aūt labarū a ſigno bellico qd̓ fec̄ fieri Cōſtātinꝰ exauro ⁊ lapidibꝰ p̄cioſis int̓alia ſigͣ bellica.⁊ deriuat̉ a laber. qͥ gͦ talibꝰ faciēdis p̄ponebant̉. dicebant̉ p̄poſiti. vt ſupͣPrepoſiti ſacroꝝ ſcrinioꝝ erāt illi qͥ preerātſcrinijs īperialibꝰ qͥ alias dicebāt̉ ꝓximi eoꝙ magꝭ pͥncipi approximabāt qͣꝫ alij. Triaaūt erāt ſcrinia ſiue camere. de qͥbꝰ tractat̉C. e. ti. li. xij. Primū ſcriniū erat camera epiſtolaꝝ q̄ pͥncipi mittebāt̉ vl̓ ab eo mittebāt̉
Secundū fuit libelloꝝ ꝯuētualiū ⁊ ꝯuentionaliū ⁊ cognitionū vel ꝯuentionū. Tertiū erat diſpoſitionū. ⁊ ē regiſtꝝ ẜm Accur.in rubri. e. ti. l. j. p̄al.Prerogatiua idē eſt qd̓ pͥuilegiū. de qͦ infradiceturPrecentores dicunt̉ cātores qͥ in choro īcipiūt in eccīa collegiata. in. c. cū olim. de cōſue. Et dicūt̉ duo genera cantoꝝ ī arte muſica .ſ. p̄centor qͥ vocē in cātando p̄mittit. etſuccētor qͥ ſubſequēter canēdo rn̄det. ⁊ additur cōcentor qͥ ꝯſonat p̄dictis. vt. xxj. diſ.cleros. ꝟ. finemPreſes eſt nomē generale ad oēs ꝓcōſules⁊ legatos ceſarꝭ ⁊ oīm ꝓuinciaꝝ rectores ſiue moderatores. vt. ff. d̓ offi. p̄ſi. l. j.Preſes ꝓuincie d̓r qͥ in ꝓuincijs pꝰ pͥncipeꝫſumma gerebat ptātē. Nam regna redactaerāt ī ꝓuincias qͣꝝ rectores dicebāt̉ p̄ſideſ⁊ ſūt clariſſimi vt baliui. ⁊ ſic ꝓprie capit̉ ſiue ſtricte. ſꝫ generalit̓ ſumit̉ vt ſupͣPreſentes dicūt̉ qͥ in eadē ſunt ꝓuincia. l. fi.C. de p̄ſcrip. xxx. annoꝝPreſertim ponit̉ aliqn̄ in iure ꝓ maxīe. vt. c.ex lr̄is. ij. de homi. aliqn̄ ꝓ tm̄. vt ibidem inglo. de pe. di. xij. c. illud. vbi bo. glo.Prelati noīe ītelligit̉ eccīa ⁊ mīſteriū ppl̓i. ⁊eccīa eſt in ep̄o. ⁊ nō ecōuerſo. nō tn̄ noīe p̄lati ſꝑ intelligit̉ eccīa. vt in. c. edoceri. de reſcrip. in glo.Propere ꝓprie .i. nimis citoPreſbyter grece īterp̄tat̉ ſenior latine. et eſtnomē dignitatꝭ nō etatꝭ tm̄. licet alibi dicatur nomē etatꝭ. xciij. di. legimꝰ. nā ꝓpt̓ honorē ⁊ dignitatē quā accepit p̄ſbyter noīat̉. etd̓r qͣſi prebēs iter. ⁊ nō vt qͥdā interpretant̉quaſi pre ſocijs bibēs ter. de hͦ. xxj. diſt. cleros. poſt mediūPreſcriptio ẜm Gof. C. e. ti. Eſt qͦddam iusex tꝑe ſubſtātiā capiēſ .i. firmitatē. Et habꝫlocū in rebꝰ īmobilibꝰ. ⁊ hͦ diffinitio impugnat̉ ab alijs. nā ex p̄ſcriptōe nō cōpetit iuſſꝫ exceptio. Un̄ ſic diffinit̉. Preſcriptio eſtexceptio rei ex tꝑe ſub̓am capiēs. q̄ diffinitio etiā ab alijs īpugnat̉. qꝛ p̄ſcriptio nō capit ſub̓am ex tꝑe. ſꝫ ex auctoritate legū. Iōpreſcriptio ab alijs ſic diffinit̉. Eſt exceptōrei ex tꝑe ꝯgruēs ab auctoritate legū vimcapiēs negligētibꝰ penā infligēs. ⁊ finē litibus īponēs q̄ oīno magꝭ videt̉ cōpleta. Inducit aūt preſcriptōꝫ. bona fides. iuſtꝰ titulijs. ꝯtinua poſſeſſio. ⁊ ſine rei vicio. ſcꝫ qn̄