Dicat qͥlibet noſtrū eis. nichil iudicaui meſcire inter vos niſi dn̄m ieſū ⁊ hūc crucifi-xū. non certe ariſtotilis vel platōnis philo-zophiā. Illū enī reputo hoc ſolū verbū dicere poſſe. qͥ nichil a ꝓximo niſi paſſionē xp̄i requirit et in qͦlibet ꝓximo ſibi videt̉ ꝙ videat ieſū xp̄m paſſū. Unde ſignater dicit ītervos nichil me iudicaui ſcire. ⁊cͣ. Quid dicāNō ſolū veſtra nō volo aut vob̓ placere cu-pio. ſed nec etiā voſipſos aut aliquid aliudcognoſcere me iudico. ſed in oībꝰ ſolū dn̄mieſū ⁊ hūc crucifixū. Et bene dicit nō iudicaui qꝛ ⁊ ſi alia habitualiter ſciā ſic tamen adhoc ſcꝫ ad xp̄i paſſionē ſū totaliter ītentꝰ vtmeū iudiciū ad aliud nō flectat̉. Poſſet autēillud verbū aliter ad aīaꝝ ꝯſolationē exponi id eſt tantū ſū in hac paſſiōe in deū īebriatus vt qͥcqͥd aliud offerat̉ michi. aut viſui vl̓guſtui ſeu auditui ſiue alij ſenſui. et qͥqͥd ſitpter iſtud totū reputo eſſe nichil. qꝛ iā nō de-lector. iā nō glorior. iā nō moror niſi in ſan-guine xp̄i. Ad hūc enī totaliter ſū ꝯuerſusNō ſūt oculi mei pleni adulterio ſed xp̄i tormēto. Nō os meū plenū eſt detractione ſedxp̄i paſſiōe. Et ſic de alijs ꝓſequere ſenſibꝰ.qͥcūqꝫ es qͥ hoc dicere potes qꝛ lōge eſt a me
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten