ſibi facienda in eadēª eccleſialr̄as a nobisⁿ obtinētibꝰ vnadie certis eis executoribꝰ deputatis. ſiᵗ nō apꝑeat quisprimo impetrauerit ex eiſdēis eoꝝ cui canonicatū contulimus. ē in p̄benda preferēdꝰalt̓i qͥ a nobis canōicatū n̄ extitit aſſecutꝰ. lꝫ priꝰ qͣꝫ aliꝰ eisad quoſ ſpectatᵍ canōicoꝝ receptio ⁊ coll̓o p̄bēdaꝝ. ſuaſ p̄ſētauerit lrāſ. ⁊ ab eis ī canōicū ſit receptꝰʰ. Si uero neutrieoꝝ vl̓ vtriqꝫ canōicatū cōtulimꝰ. tūc exquo ī gr̄a ſūt equaleſ q̄ iſ prīoⁱ pn̄tauerit erit potior ī p̄bēda. Qd̓ ſi forſā ābo
ſil̓ in pn̄tando ꝯcurrātª. hi adquos vt p̄mittit̉ ſpectatᵗ canonicoꝝ receptio ⁊ coll̓o p̄bendarum vel eoꝝ maior ꝑs exeis alterū quē voluerintˢ eligereᶠ teneāt̉q quo electo aliusoīoᵗ careat impetratꝭ niſi ex tenore litteraꝝ ipſius expreſſeapꝑeat ꝙ vtriqꝫª ipſorū voluerimus ꝓuidere. ¶ Idē.Uiaʸ ꝑ ābitioſā īportūitatēᶻ petētiū tā nos qͣꝫ n̄nl̓ l̓i p̄d. nr̄i ro. pō. īdulgētiaſꝑpetuaſᶜ a ml̓tꝭ ꝯceſſimꝰ d̓ ꝑcipiēdiſ fructibꝰᶜ bn̄ficioꝝº ſuorū diſt̓butōibꝰᶜ quotidiāis dūtaxat excͥptꝭ ſiū ī ſcol̓ᵍ eēt. ſi
a ¶ In eadem eccleſia. qꝛ de diuerſis nō eſſet ueſtio.b ¶ A nobis. ſi aūt vnꝰ a papa. alter ab ordinario. tene qd̓c ¶ Si n̄ apꝑeat. ſic. jͣ. de p̄bē. ſi a hēs. jͣ. de p̄bē. ſi a ſe. ap.ſede ⁊ dico apꝑere poſſe ꝑ ip̄as lr̄aᶠ. puta ſi diceret̉ ī eis data die tali an̄ tertiā. in alijs diceret̉ pꝰ veſꝑas. ſꝫ hͦ n̄ ē ī vſupōt etiā apꝑere perteſtes per qͦs ꝓbarepoterit ſuā petitōeꝫpͥmo ea die lectā etadmiſſaꝫ ꝑ papā. vl̓ꝑ cōfeſſionē ꝑtis alteriꝰ poterit apꝑere⁊ facit. sͣ. de re. ſpo.cū ad ſedē. ⁊. jͣ. de cōfeſ. c. i.d ¶ Quis pͥmo. qꝛ ſide hͦ apꝑeret ei deberet̉ .s. e. t. ⁊. jͣ. d̓ p̄eū cui. ⁊.c. ſi pꝰ qͣꝫe ¶ Cui ſoli. vt. jͣ. ſef ¶ An p̄bēda. qͦitūc vl̓ pꝰ ea vacāte.g ¶ Spectat d̓ cōi l̓ſpāli iur̄. vt. sͣ. di.h ¶ Recexxi. c. ꝓx.ptꝰ. nō gͦ in hͦ caſu inſpicit̉ p̄ſentatio velreceptio. sͣ. e. tibi. etſubau. hic ⁊ alt̓ oīocareat impetratis niſi ⁊cͣ. vt in fi. ⁊ ita ſubau. etiā in ꝟ. ſe.i ¶ Primo pn̄tauerit. no. ergo caſuꝫ in qͦ ſtat̉ hodie pn̄tationi ī lr̄is ad bn̄ficia. ꝯcor. ī lr̄is d̓ iuſticia. sͣ. d̓ ap. vt debitꝰ.k¶ Cōcurrāt. no. qꝛ pͥmo īſpicit̉ coeqͣlitas ī data. d̓mū in pn̄tatōe. ſꝫ ſi oīa ſūt paria tūc locꝰ eſt gratificatōi. ⁊ fac̄ ꝓ opinione Gof. no. sͣ. de iud̓. c. i. ⁊ ꝯcor. ad hͦ. ff. loc. in naue in fi.ff. ad ſyl. ſi qͥs in graui. jͣ. cū oēs. sͣ. de iurepa. cū aūt in fi. Etno. ꝓ ſo. rō Goſ. ⁊ Ber. no. in. d. decre. cū aūt .ſ. ꝙ cū demuꝫlocꝰ ē gͣtificatōi. qn̄ qͥs ſit in iur̄ potior dubitat̉. l¶ Spectat. expone. vt. sͣ. m ¶ Collatio p̄bēdaꝝ. ad quā vocādiſūt abn̄tes. qd̓ dic vt. jͣ. de p̄bē. cū in eccl̓ijs. n ¶ Maiorꝑs. videt̉ em̄ a toto capl̓o factuꝫ qd̓ fit a maiori ꝑte. lvi. di.apl̓ica. d̓ ele. cū int̓ ca. ī pͥn. d̓ his q̄ fi. a ma. par. ca. c. i. ff. ado ¶ Uolnerīt. dat̉ gͦ eis optio. mūicipa. qd̓ maior.p ¶ Eligere. nec in ip̄iꝰ electi p̄iudiciū poterūt pꝰ cā variare. ad hͦ d̓ ele. publicato. jͣ. de po. p̄. c. vno ī fi. ⁊. jͣ. de re. iur̄.mutare cū ſuis cōcor. ⁊ ꝓbat̉ hͦ ſatis ꝑ lr̄am q̄ ſtatim ſequit̉⁊ facit ad id qd̓ dixi. sͣ. e. gratia. Io. an.q ¶ Teneant̉. no. tenent̉ alteꝝ eligere de neceſſitate. ſꝫ n̄ certū. vn̄ nō dat̉ eis optio vt eligāt vl̓ nō eligāt. ſꝫ vt alteꝝ eligat. Sꝫ pōe nolūt eligere vl̓ pari nūero diſcordāt ī eligēdoꝗd erit. credo agēdū corā ſuꝑiore. vt eos ad eligēdū cōpellat. jͣ. certū tꝑs vl̓ ad ꝯcordādū. qd̓ ſi n̄ fecerīt credo ꝙ ſuꝑior ip̄e poſſit eligere. ad hͦ. xi. q. iij. cū ſcimꝰ. de ſuꝑ. ne. p̄. ꝑ totū. jͣ. t. ꝓx. c. vl. jͣ. d̓ re. ſpo. freq̄nſ. jͣ. d̓ p̄. ſi tibi. ⁊. jͣ. d̓ ele. qͣꝫ ſit.ff. de le. i. hmōi. §. fi. C. de inge. ma. diffamari. cū ſi. ⁊ sͣ. deiurepa. nll̓s cū ſi. ſ. c̄ igit̉ ad ſuꝑiorē ꝑ lapſū tꝑs d̓uoluit̉ poteſtas eligēdi. d̓ ꝯceſ. p̄bē. c. ij. ita ex eoꝝ negl̓ia puto ꝙ h̓ deuoluet̉ piās p̄eligēdi de qͣ h̓ loquit̉. r ¶ Oīo. vt nec p̄bēda illa nec ſeq̄n̄s nec canonicatꝰ etiam ſibi debebat̉.g ¶ Ipſiū nō electi.t ¶ Exp̄ſſe. qꝛ in ip̄is lr̄is appoſita erat cl̓a. non ob. ſi ꝓ alioſcripſerimꝰ qͥ hmōi gr̄aꝫ ⁊cͣ. vel n̄ ob. ſi ꝑ nos fuerit eccleſiavr̄a grauata. vel ſil̓is cl̓a. Et no. ꝙ dicit exp̄ſſe. ⁊ ē ſi. sͣ. e. cuꝫaliqͥbꝰ. ⁊. c. ſuſceptū. ⁊. jͣ. de p̄bē. ſi motu. ꝑ hunc aūt tex. apꝓbatā dico opi. Ber. no. sͣ. e. ti. mandatuꝫ ⁊ reprobat̉ opi.Gof. in ſū. huiꝰ ti. an̄ mediū. ⁊ Inn. ⁊ Cōpo. sͣ. e. capl̓m. quidixerunt. ꝙ licet eccl̓ia grauata fuerit in receptione priminihilominus tenet̉ ẜm rec ꝑe. niſi in lr̄is contineret. niſi pro
alio ⁊cͣ. Sꝫ Ber. ꝯͣ dicēs. ꝙ ẜm reciꝑ n̄ teneret̉ qꝛ in lr̄is intelligitur p̄dicta clauſula. niſi ꝓ alio ⁊cͣ. ⁊ hoc veruꝫ niſi inipſis litteris diceret̉. non ob. ſi pro alio ⁊2. ⁊ hāc opi. Ber.approbat ſtilus curie. ⁊ finis iſtiꝰ decrę. Ho. diſtinguebatan primo receptus eſſet ſub expe. tatione prebende nec ne.in primo caſu n̄ valerēt lr̄e ꝓ ſcd̓o ſineclauſula. non ob. inſcd̓o ſic. ⁊ ita no. decre. mādatū. sͣ. e. ti.ꝯͣ quaꝫ opi. fac̄ ipſadecre. mandatū. ſedibi erat cl̓a ſi ꝓ alio.y ¶ Utriqꝫ electo etnō electo.x ¶ Uolue rimꝰ. ſtatur em̄ tūc volūtatisͣ. e. ſuſceptum.Uia ꝑambitiCoſaꝫ. oēs īdulgētie ꝯceſſe a bonifacio. vel ſuis p̄de.clericis de ꝑcipiendiſ ꝑpetuo fructibꝰſuorum beneficiorūin abſentia ſūt reuocate. ⁊ ꝓfitet̉ papaſe illas in poſteruꝫnō daturuꝫ. ⁊ ponitortum habuiſſe a decre. sͣ. de cle. nō re. cum ad hoc.z ¶ Importunitatē. ꝓpter quā princeps ſepe non ꝯcedēdacōcedit. vt hic vides. C. d̓ bo. pe. ſub. l. i. li. x. sͣ. d̓ pur. ca. cūin iuuentute. jͣ. de re. do. c. i. jͣ. d̓ ꝯceſ. p̄bē. deteſtāda ⁊ ideo locū habet ipſorū reuocatio. vt h̓. xxxv. q. ix. ſnīam. de re iud.cū olim. ⁊ no. ꝙ dixit ambitioſaꝫ. qꝛ eſt importunitas ambitioſa vt h̓. vt cū petit̉ qd̓ intēdit ad noxā. ē ⁊ nō ābitioſa. vtcū importune opportune petit̉ qd̓ eſt p̄cibus impetranduꝫde pe. di. i. importuna. c. di. palliū. jͣ. de ap. ab eo. cū ſi.a ¶ Perpetuas. i. donec vixerint ſic. jͣ. d̓ ca. mo. c. i. ff. ꝓ ſo.l. i. ⁊ fac̄ qd̓ dixi sͣ. e. ſi gͣtioſe. tꝑale ergo puta vſqꝫ ad quinquēniū. vl̓ ſil̓e iꝑs reuocate nō ſunt. ſed quid dices ſi ꝯceſſafuit indulgētia que poſſet eſſe ꝑpctua puta donec erit in ſeruitio talis principis vel ſimilis. dicūt quidā talē indulgētiānon reuocatā. qꝛ qd̓ expreſſe nō mutat̉ ⁊cͣ. C. de ap. precipimus. ſed contrariuꝫ credo ⁊ puto hic caſum. nōne ſi habeoindulgentiā donec in ſcholis fuero dicit̉ hic ꝑpetua ⁊ ſufficit ꝙ indulgentia poſſit eſſe ꝑpetua. ff. de cōdi. inde. l. ſufficit⁊ qd̓ no. de ſol. c. vl. in glo. i. in fi. Io.b ¶ Multis. reuocari ergo debebat. qꝛ tendebat ad noxamsͣ. d̓ deci. ex multiplici ſuggeſtū. ⁊ facit ad hūc caſū sͣ. d̓ cle.nō re. cū ad hoc ſint. Io. an.c ¶ Fructibꝰ. qui de iure cōi tantū reſidentibꝰ dari dn̄t. sͣ. d̓cle. nō reſi. ꝑ totū de cōſuetudine tn̄ pōt induci cōtrariū velde ſpāli ſtatuto. sͣ. de cōſti. cū oēs.d ¶ Beneficioꝝ ſuoꝝ pretextu huius indulgētie que ambitioſa eſt. fructus ſolū illoꝝ beneficioꝝ qui canonice obtinetpoterunt ꝑcipere. sͣ. e. ſi gratioſe. §. vlti.e ¶ Diſtributōibꝰ. que interdū manualia bn̄ficia. interdumvictualia nūcupant̉. de cle. nō re. de cetero. jͣ. e. li. e. ti. c. vno⁊ sͣ. de prebē. licet. Io. an.f ¶ Exceptis iſta nō dant̉ etiā ſtudentibꝰ in theo. sͣ. de p̄bē̓.licet. nec his qui ſunt in ſeruitio ep̄i vel dn̄i pape. de cle. nōre. de cetero. ⁊. c. cū dilectꝰ. vt ibi no. nec debēt he diſtributiones dari etiā pn̄tibꝰ. qꝛ diuinis nō interſunt officijs. necvalet cōſueiudo in cōirariū ⁊ qͥ ꝑcipiūt ad reſtitutōeꝫ tenentur. jͣ. de cle. nō re. c. vno.g ¶ In ſcholis eēnt. vt legēdi ⁊ ꝓficiepdi eis opportunitas
n 1