ad quē p̄bende collatio ꝑtinebat. notificauerat ꝙ eā volebat ꝑ hmōi poteſtatē cōferreaut interdixerat ne conferreteandē ſeu illaꝫ ſue reſeruauerat collationi. preſertim cuminterpoſitione decreti affectatunc em̄ tibi ⁊ nō alteri debetp̄bēda huiuſmodi aſſignari.¶ Quinīmo ſi ante receptionem ⁊ pn̄tationē etiā tuā prebenda vacauit. idem erit cenſenduꝫ. ſi in hmōi gratia tibifacta decretuꝫᵉ a nobis fueratirritum ⁊ inane quod contraipſam contingeret attentari.¶ In predictisʸ itaqꝫ caſibuſdebes tu prebendā vacanteꝫpotiuſqͣꝫ impetrator vltimusobtinere. dū tn̄ dolusˣ tibi nōpoſſit vel notabilis negligentiaⁱ imputari. ¶ Idem
Iº ꝓ te alicuiˢ directagfuerīt ſcriptaᵇ noſtra.vt tibi de canonicatu⁊ prebēda eccleſie biteren̄. ſiad id accederet epiſcopi ⁊ capituli eccl̓ie p̄libate aſſenſusauctoritate apl̓ica ꝓuideret.⁊ alter poſtmodūᵍ īpetrans q̄ex collatōe apl̓iceᵏ ſedis vl̓ executoris ſuꝑ hoc deputati ꝓuiſioneⁱ. priuſqͣꝫ ep̄i ⁊ capl̓i p̄dictoꝝ aſſenſus ad ꝓuiſionētibi accederet faciendāᵏ canonicatū obtinuit biteren̄. lꝫ tuint̓ueniente poſtea p̄dictoꝝaſſenſu dicti prioris mandatiauctoritate in canonicū ipſieccleſie ſis receptus. in p̄benda vacanteⁿ tibi meritoº antefertur.proui omo ¶ Uobusˢ ¶ Idem.ſuper ꝓfeſſiōe ſimiliꝰ
r ¶ Notificauerat. ſed ad qͥd neceſſaria eſt notificatio cumſufficiat pn̄tatio. vt. jͣ. de ꝯceſ. p̄bē. ſi capl̓o. So. ſufficit preaſentatio facta ei ad quē ſpectat collatio. vt ibi. ſed nō executori. vt hic. ⁊ iō d̓r ibi capl̓o. ip̄i factā.g ¶ Preſertim .i. maxime.t¶ Decretū. decretū gͦ pape afficit etiāignorātes. jͣ. de ꝯceſ.p̄ben. c. j.v ¶ Predictis .i. qn̄p̄benda vacaret tꝑereceptiōis vel pꝰ. ſꝫpͥmꝰ iā erat recepilꝫ ſcd̓o. vl̓ qn̄ pͥmusnōdū erat receptꝰ.ſꝫ executor ſaltē notificauerat. vl̓ qn̄ pͥmꝰ nōdū pn̄taueratſꝫ ī lr̄is eius erat decretum.x ¶ Dolꝰ. jͣ. de renūcia. c. ij.y ¶ Negligētia. jͣ. d̓p̄ben. ſi clericus.z I ꝓte. Sipͥmo ſub cōditōe ꝓuideri mādat̉. et ſcd̓s pure īpetrās priꝰ qͣꝫ veniat cōditio a papavl̓ executore ſuo canonicatū obtineat īaſſecutōe p̄bēde primo p̄fert̉ h̓ dicit.a ¶ Alicui executori. ⁊ eadē rōne idē credo ſi ſcriptū fuiſſet ip̄i capl̓o. vt poſſētſi vellēt apl̓ica aucͣte reciꝑe aliquē ī canonicū ⁊ frēm. vt. sͣ.ē. cū aliqͥbꝰ. qꝛ oē ius īpetrātꝭ fert̉ ad diē ꝯditiōis. ſcd̓s igit̉pͥmo canonicatū obtinuit. p̄ferri gͦ debet. jͣ. c. ꝓxi.b ¶ Scp̓ta nr̄a. ꝑ hꝰ tenorꝭ. vl̓ ſil̓is ſcpͥta eccl̓iam nō putogͣuatā. ita ꝙ locū hēat decre. sͣ. e. lr̄is. ⁊. c. mādatū. ⁊. c. abbatē. ⁊. jͣ. c. ꝓxi. ī fi. rō qꝛ ꝑ hͦ mādatū nō gͣuant̉. ſꝫ eoꝝ volūtatirelinquūt̉. ⁊ alid̓ ē ꝑmittere. ⁊ alid̓ ꝑciꝑe. iij. di. oīs aūt lex.xiiij. q. j. qd̓ p̄cipit̉. sͣ. d̓ arbi. cū olī. ff. mā. l. ij. in fi.c ¶ Si ad id. ꝯditio fuit. ⁊ ad hꝰ ꝯditōis tp̄s mādatū refert̉⁊ decretū. ſi qd̓ ibi erat inſertū. vt ī cle. jͣ. d̓ ꝯceſ. p̄bē. cum eiquē. j. rn̄. ⁊ ē ſi. sͣ. de ap. p̄terea de vo. ⁊ vo. re. lꝫ. ꝟ. ſciturꝰ.⁊ d̓ ꝯdi. ap. ſuꝑ eo. inſti. d̓ ꝟ. ob. §. ex. conditōnali. ⁊. ff. quipo. in pig. ha. l. potior. j. rn̄. lꝫ ſit ꝯͣ. e. l. ij. rn̄. ⁊. ff. de ꝑicul̓. etco. rei. vē. qd̓ ſi pēdēte. vbi dies ꝯditōis tͣhit̉ ad diē obligatōis. ſꝫ ibi nō erat ī ptāte ꝯͣhētꝭ pͥmo ſub ꝯditōne ꝯtͣctū ꝯditionalē poſtea pure ꝯͣhēdo reuocare. ſꝫ h̓ ſecꝰ. qꝛ ī ptāte pape ꝯcedētꝭ erat ꝯditionalē gr̄am etiā in totū tollere ſi voluiſſet. jͣ. de ꝯceſ. p̄bē. c. penul. ⁊ vlti.d ¶ Ep̄i ⁊ capl̓i. ad qͦs d̓ iure cōi ꝑtinet canonicoꝝ receptiode ꝯceſ. p̄ben. poſtulaſti. de his q̄ fi. a p̄la. nouit. ⁊. c. qͣꝫto. d̓elec. cū eccl̓ia. ⁊ ibi de hͦ. ⁊ tūc dn̄t abn̄tes cauonici vocariqͥ ſūt in loco. vn̄ ad electōem ep̄i forēt vocādi. jͣ. de p̄ben. cūin eccl̓ijs. niſi eſſet ꝯſuetudo in ꝯͣriū vt ibi. de ꝯſuetudīe aūtvl̓ pͥuilegio interdū ꝑrinet ad alterū tantū p̄dicta receptio.vt. jͣ. ne ſe. va. c. vno. de regulari. c. vlti. ⁊ intelligo ꝯſentire.capl̓m ſi ꝯſentit maior ipſiꝰ ꝑs in hͦ caſu. ar. jͣ. c. ꝓxi. cū ſuisconcor.e Aſſenſus. pone mortuꝰ ē ep̄s vl̓ impeditꝰ ita ꝙ ꝯſentirenō pōt ⁊ canonici cū eo. nūqͥd executor ſtatī pot̓it ꝯferre. videt̉ ꝙ ſic. ar. jͣ. ne ſe. va. c. vno. ī fi. ad hͦ. sͣ. e. ſi gratioſe. ſed cōtrariū credo. h̓ em̄ ſub certa forma tradita eſt executori poteſtas. quā trāſgredi nō poterit. jͣ. de p̄ben. cui de non. ⁊ ſub
h ¶ Apl̓ice ſedis. bene dicit. qꝛ ſecꝰ d̓ inferioribꝰ qꝛ ſi aucͣtealteriꝰ inferioris receptꝰ eſſꝫ. p̄feret̉ iſteetiā poſt receptꝰ aucͣte pape. jͣ. de p̄bē. hi qui. ⁊ ſic ꝓdeſt ſcire quod dicit̉. sͣ. e. cū aliquibꝰ.i ¶ Prouiſiōe. qꝛ datꝰ erat ad ꝓmouēdū. ſecꝰ ſi ad cōpellēdū tātū. qꝛ tūc ꝓuidere nō poſſet. jͣ. d̓ ꝯceſ. p̄ben. ſi ſoli.k ¶ Faciendā. qd̓ ſi pꝰ ꝯſenſū habitū impetraſſet. tūc ſecusad hoc. sͣ. c. ꝓxi. in prin.l ¶ Cu primo impetrans.m ¶ Predictorum epiſcopi ⁊ capituli.n ¶ Uacante. quandocunqꝫ.o ¶ Merito. qꝛ lꝫ ille poſterior fuerit ī impetratōe. tn̄ fuitpͥor ī iure. mādatū em̄ ꝯditōnale an̄ ꝯditōeꝫ exn̄tē ꝯſenſumnō hꝫ. ſic̄ nec mr̄imoniū ꝯditōnale. vn̄ nec ex ip̄o orit̉ publice honeſtatis iuſticia. jͣ. de ſponſa. c. j. in ſi.Uobꝰ. ſi ex duobꝰ īpetrātibꝰ ſuꝑ ſil̓i ꝓuiſiōe nonId Fapparet qͣs pͥmo. ſi ſolū alteri collatꝰ eſt canonicatus a papa ille p̄fert̉ alteri et ā pͥus pn̄tanti ⁊ pͥmor̄cepto. Si āt vtriqꝫ vl̓ neutri ē collatꝰ. aut alt̓ in pn̄tādo p̨̄uenit. aut ambo ꝯcurrunt. ſi alter p̄uenit ille p̄fert̉. ſi amboꝯcurrūt ille vel illi vel ip̄oꝝ maior ꝑs ad qͦs collatio ⁊ receptio ſpectat. alteꝝ tenēt̉ eligere. ⁊ ille ſolus admittet̉ vl̓ alt̓p̄fert̉ niſi papa vtriqꝫ voluerit ꝓuideri. ⁊ fac̄ decre. iſta ī ar.ad qōnē d̓ his qͥ ꝓducūt duo teſtam̄ta. ⁊ nō apparet qd̓ ſitpͥmū ⁊ vterqꝫ inſolidū ſe dixit heredē ⁊ ī poſſeſſionē mittendū. q̄ qō no. C. d̓ edic. di hadri. tol. l. edicto ī glo. illa mitti.Io. an.p ¶ Duobꝰ. idē ſi tribꝰ vl̓ pl̓ibꝰ. cū eadē rō ſit vtrobiqꝫ.q S Simili. qꝛ vterqꝫ impetrauit ſibi ꝓuideri de canonicatu ⁊ p̄benda integra. Si aūt impetratio eſſet diſſil̓is. putaqꝛ vnꝰ impetraret ſuꝑ dignitate. alter ſuper canonicatu. vl̓vnꝰ ad p̄bendā integrā alter ad dimidiā tūc qd̓ hic d̓r locūnō hꝫ. qꝛ ſi vaca: integra dabt̉ ei qͥ integraꝫ. ſi dimidia ei qͥdimidiā impetrauit. nec aliud fieri pōt. jͣ. de p̄ben. cui d̓ nō.vel pone diſſinilē. vt. sͣ. ꝓxi.
ꝯditōe qͣ nō exiſtente ceſſat ip̄iꝰ ptās. ⁊ aliud eſt conſiliū teneri requirere vt ibi. ⁊ aliud aſſenſū vt h̓. ⁊ facit. sͣ. de arbi.cū olim. ⁊ decre. ne. ſe. va. c. j. loqͥt̉ in caſu illo cū ad illū ꝑtinet electio. quā facere hꝫ cū ꝯſilio ep̄i. h̓ aūt nō ꝑtinet ꝓuiſio niſi a die ꝯditōis. Itē ibi loquit̉ de bn̄ficio iam vacāte.vbi ꝑiculū eſt in mora. vt ibi. h̓ aūt nullū ꝑiculum.fę AAucͣte apl̓ica. p̄fert̉ ergo omnibuspriꝰ receptis aucͣteinferioꝝ. jͣ. de p̄ben.hi qui.g ¶ Poſtmodū. vn̄poſterior videbaturin iure ſicut fuit ī tēpore. jͣ. de re. iu. quipͥor cū ſuis ꝯcor. qd̓nō eſt veꝝ. ratō infrapatebit.