uitmuiimtndla
ſub occaſione vt ind̓ ſit magis ſecurꝰ dicēdo plꝰꝙͣ minꝰ vt ml̓ti faciūt et n̄ bn̄. Scias vltīo diſcer-nere inter leprā et leprā. .i. īt̓ leprā pctī cui ē ane-xa aliqͣ obligaº ſatiſfactōis vl̓ reſtitutōis. et leprāv̓ nō ē aliqd̓ tale. Nā ī primo caſu vltͣ pctm̄ de quodebet dolere. oportet inſiſtere et īt̓rogare ſi ē ꝑatus ſatiſface̓. Nā v̓ nō hꝫ preꝑatū animū ad ſatiſfaciendū ſi poſſꝫ non eſſꝫ ꝯtritꝰ. et ꝑcōſeqn̄s n̄ dꝫ abſolui De iſta v̓o materia ſcꝫ ſatiſfaciendi et r̓ ſtitu-endi q̄ vald̓ difficilis eſt et intricata habeʳ in fineſecunde ꝑtis vbi aliquid dici poterit. ¶ Itē ſi cō-feſſor circa hmōi et alia difficilia non ē ita peritꝰꝙ ꝑ ſe ſciat nodos diſſolue̓ ſaltē ſciat dubitare dehmōi. ⁊ ſic cōſiliū q̄rere aꝑitioribꝰ nulla facta expreſſione ꝑſone cꝰ cōfeſſionē habet p̄ manibꝰ necquocūqꝫ ſigno vl̓ v̓bo ipſuꝫ prodat ṅ penitēs ſuꝑhoc exp̄ſſam ſibi daret licētiā naꝫ quocūqꝫ directevl̓ indirecte ſcienter vel īaduertēter manifeſtarettale pctm̄ non habita licētia grauiter delinqͣret. n̄tn̄ pena que taxat̉. exͣ. d̓ pe. et re. omnis punireturniſi ī iudicio de hoc cōuīcerẻ. ſꝫ arbitͣria eſſꝫ hmōipnīa iniūgēda. Et notandū ꝙ circa ſciētiā cōfeſſo-ri neceſſariā ſic dicūt doc Tho. ī. iiij. di. xvij. ī expoſitōe lr̄e hec ſciētia et ſi non ſit maior. tamē tantadebet eſſe vt ſciat diſcernere inter peccatum et nōpeccatum. et peccatum mortale ⁊ veniale. Et ſi inalqͦ eēt dubitatio poſſꝫ recurrere ad diſcretioresAl. in. iiij. di. xvij. dic̄. ꝙ ſacerdos non tenetur ſcire niſi in cōi. que ſint capitalia et que ſint mortalia cōia ⁊ q̄ venialia ex genere. Sed hec neſciēs ſicut idem dicit puto peccat mortaliter in audiēdoet eum inſtituens plus peccat ꝙͣ ipſe. et eum ꝑj.