Druckschrift 
Lectura super tertio libro Decretalium
Entstehung
Venedig 4. V. 1478
Einzelbild herunterladen
 

ſecūdum omnes ꝓmoueri tex. eſt ī. c. i. xviij. q. i. in cle. i. de elec. patet apertius in. c. ſi religioſus. c. quorūdaꝫ. de elec. li. vi. ibi eligūt̉ per canonicos ī ep̄os. ſi eīꝫ eſſent habiles de iur̄eligerentur. ſꝫ poſtularētur. vt ī. c. fi. de poſtu.la. vn̄ ēt abbas obſtāte vīculo dignitatis pōteligi ī ep̄m. vt ī. c. ſi abbatē. de elec. li. vi. cōcedit̉ ꝓpter excellētiam ep̄alis dignitatꝭ. ep̄sappellat̉ r̄ligioſus. vt ī. c. ex ml̓ta.. de votꝭ. Secūdo caſu aūt eccl̓ia ē collegiata aut. cāſuaut q̄rit̉ ꝓmotōe ad canonicatū vl̓ ad alid̓ beneficiū ſimplex ip̄iꝰ eccl̓ie collegiate ꝓmoueri pōt. vt ī. c. ſuꝑ eo.. de regu. adeo ẜꝫ Cal.ēt ep̄s diſpēſare pōt vt religioſus ſit canonicꝰī eccl̓ia ſeculari. ceſſat cāu pͥuilegiū cure rōecuiꝰ ꝑmittit̉ ꝓmotio ad eccleſiā ſeculare̓. vt hic ītellige niſi eccleſia cathedralis eēt ſecularꝭ.tūc monachꝰ vniꝰ monaſterij pōt ꝓmoueri vtſit canonicꝰ ī eccleſia cathedali largo monachi ī tali eccl̓ia pn̄t appellari canonici. ſic dꝫītelligi. c. quorūdā. gl. lxxiiij. di.. c. ij. lviij.di. vbi ēt bona glo. Aut q̄rit̉ nūꝗd poſſit ꝓmoueri ad ipſaꝫ dignitatē eccl̓ie collegiate puta vtſit ꝓpoſitus ī ſūt varie opi. Hoſti. tꝫ nonpōt fieri niſi diſpēſatiue ꝓpt̓ cure neceſſitatē alijtenuerūt ꝯͣ ſic̄ pōt ꝓmoueri ī ep̄m ī eccl̓ia ſecūlari ita ī ꝓpoſitū eccl̓ie collegiate Io. cal. rōeꝫ poſt multa tꝫ ſine diſpēſatōe ꝓmouxt̉. qꝛ hoīes diſparꝭ ꝓfeſſionis debent ī eodem collegio aſſociari. vt ī. c. ī noua. xvi. q. vij.ī cle. i. de elec. putat tn̄ poterit poſtulari ep̄spoterit diſpenſare. ſꝫ tu vide gl. ī. d. cle. i. ſatispōt teneri opi. ꝯͣria reperiat̉ iure ꝓhibi. eadē eſt ī ep̄o ep̄s ſuis canonicisfacit vnū corpus. vt ī. c. nouit.. c. quāto. de his fi. a p̄la. vn̄ cure p̄dicatiōis militat caſuvt ī tex. ad cle. i. dicēdū ibi loquit̉ vt aggregētur ī eodē monaſterio. qꝛ monachꝰ vniusmonaſterij pōt eligi ī abbatē alteriꝰ hītus vl̓religionis. c. ī noua loquit̉ qn̄ ī eodem collegioaggregāt̉ equalit̓. ſꝫ nos loꝗmur qn̄ eligit̉ īlatū tūc ſb̓ ſit p̓uilegiū cure vl̓ p̄dicatōis. Secūdo caſu q̄rit̉ de eccl̓ia collegiata. autē curata r̄ligioſus illā obtine̓ pōt. qꝛ ceſſat cure. aut ē curata. ſūt opi. vtrū r̄quirat̉ diſpēſatio cōit̓ tenet̉ de iurecōi poſſit ꝓmoueri. tenēt ēt Hoſti. Io. an. Cal. dicūtneceſſariū vt ep̄s ī ꝓmotōe vtat̉ v̓bis diſpēſatōnis. hāc opi. tꝫ Fe. cōſilio. cxxxi. Sed vide late do. de roͣ. deciẜ. ccliiij. vbi maior ꝑs vr̄ deuiar̄ab hac ſnīa. vn̄ tenēt religioſus poſſit pn̄tari prōnū ad eccl̓iaꝫ ꝑrochialē. ſed vt dixi cōisopi. eſt ī oppoſitū. vr̄ tex. glo. ī hac ſnīa ī. c.prochia. xvi. q. i. Itē adduco iſtū tex. ī ar. ꝗadr̄ hic monachi pn̄t ꝓmoueri ⁊cͣ. vn̄ pōderav̓bū pn̄t. illud eīꝫ pōt diſpēſatōeꝫ dicitur fieri poſſe noͣ. Inuo. ī. c. paſtoraliſ. de ca. poſſ. ꝓprie. fac̄. c. faciat homo. xxij. q. i. Sꝫ dubiuꝫē an ſine ſocio pn̄t ꝓmoueri. ī hac qōne ſūt varie opi. quidā dicunt monachi non debēt ſine

ſocio ꝓmoueri. ſed r̄gulares canonici ſic. niſimode ſociū ſuū hr̄e poſſint. Alij dicūt idē invtriſqꝫ vt data cōmoditate teneant̉ hr̄e ſociumIo. an. clarius ī. c. fi. de capel. mona. vr̄ velle ſi r̄ligioſus ꝓmoueret̉ tenet̉ hr̄e ſociū. qꝛ abſoluat̉ a monaſterio nullā cōionē cuꝫ eoāpliꝰ hēat tenet̉ abbas ſibi dare ſociū. ſꝫ ſimoueret̉ vt obediētiariꝰ monaſterij puta ad eccleſiā ſubiectā monaſterio ad quā cōſueuit monachꝰ ꝓmoueri ad libitū r̄uocari. tūc hn̄t lo iura loquūt̉ de ſocio. cōfirmat Io. an̄.ī glo. ſua ī cle. ne ī agro. §. ad. ad clauſtꝝ e. ti.quā opi. pluries fui ſecutꝰ. ſꝫ ſibi multū aꝑte r̄ſiſtit iſte tex. agebat̉ de ꝓmotōe ꝑpetua papa allegat ī ꝯͣriū illud ꝯciliū lateranēſe.. eo. c. ij.vbi diſponit̉ vt monachi ſinguli ꝓmoueāt̓ ⁊cͣ.ſi eīꝫ loq̄ret̉ illa ꝓuiſio ī obediētiarijs allegatio faceret ad ꝓpoſitū fruſtra papa allegarꝫpoſtmodū canones ātiquos. Itē motiuū Io.an. pōt ſaluari vt abbas teneat̉ dare ſociū. ſedtn̄ tollit̉ ꝓhibitio iurꝭ vt alit̓ monachi ꝓmoueāt̉. Si ep̄s vult ꝓmoue̓ ꝓuideat ſibiſocio. Un̄ ī hac maͣ dicere ſi ꝓmouet̉ in clauſtralē dꝫ hr̄e ſociū ſi ē monachꝰ. ſi redditꝰ eccl̓ie ſufficiāt duobꝰ dꝫ eccl̓ia vniri vl̓ſerua qd̓ dr̄ ī. d. §. ad. Si v̓o eccl̓ie ſūt monaſterio ſub p̄dcō ſubiecte tūc de iure antiquo poterat ſolꝰ monachꝰ ꝓmoueri. vt ī. c. inrochia. xvi. q. i. ſimilibꝰ. Sed de iure nouodebēt ſingularit̓ ꝓmoueri. vt ī. d c. ij.. eo.fac̄ iſta lr̄a dic̄ quaſcūqꝫ ꝑrochiales ⁊cͣ. vn̄pōdera v̓bū quaſcūqꝫ exceptio. Io. an.bat̉ iure cum īcludat̉ ſub hac dictōe vniuerſali.Sꝫ ī canonico regulari ſatis pōt dici pōt habere ſociū ſi cōmode pōt ī hoc erit dr̄a īter canonicū regularē monachū quā aꝑte in hac maͣvr̄ facere iſte tex. Et in fi. glo. habes ex iſta glo.duos ītellectꝰ ad tex. pͥmꝰ vt ītelligat̉ de profeſſo tūc oꝑꝫ ītellige̓ iſte diſpenſatiue fuitmotꝰ ī plebanū vt ꝗa papa diſpēſauit in illo voto ꝓpt̓ maius bonū. noͣſingularit̓ hūc ītellec ꝗa neſcio alibi vouēte ītrare r̄ligionē papa pōt diſpēſar̄ ī voto ꝯpleto vt acceptet eccleſiā curatā ꝓpt̓ maiꝰ bonū. ꝗa pōt ſibi ꝓdeſſe alijs. ſꝫ ī monaſterio tm̄ ſibi. ſic ex glo. argue magis meret̉ preſbyter ꝑrochialis recte exercēdo officiū ſuū qͣꝫ ſimplex religioſus. Sꝫ ꝯͣīſurgit forte dubiū. ſi veꝝ qͣre ꝑmittit̉ cuilꝫp̄lato citra ep̄m dimitte̓ p̄laturā ītrare religio. vt.. dixi ī. c. lꝫ de regu. ſo. ſuſtinēdo pͥmū dictū pōt dici illud ꝑmittit̉ quia vita monaſticaē tutior qͣꝫ vita fit ī ſeculo. ꝗa illa ē ꝑiculoſiorvn̄ forte vidꝫ poſſe ī ſeculo ꝓfice̓ charitas ēfōs ꝓpriꝰ ⁊cͣ. vt ī. d. c. lꝫ ī fi. Scd̓us ītellectꝰiſte erat ꝓfeſſus placꝫ Lau. forte fecitpoſtea ꝓfeſſionē mihi plus placꝫ pͥmus intellectꝰ. papa arguit de iſto ſicͣ cacōico r̄gulari. Itē ad ꝗd daret ſibi ſociuꝫ regularē ille remaneret ſine canonico ꝯͣ mētē hꝰ. c. Unde pōtītelligi iſte fecit ꝓfeſſionē tacitā non faciendo