De regularibus.
nō poſſit cognoſce̓ an hēat iuriſdictōeꝫ. ⁊ p̄t adduci ſing. iſte tex. ad. q. nunꝗd iudex ꝓcedensex officio poſſit cognoſcere an ſit ſua iuriſdictōꝑte negāte de qͦ remitto ad noͣ. in. c. ſuꝑ lr̄is. de℟p. ¶ Noͣ 7º. ibi rl̓a inuiolabilit̓ obſeruata. ꝙqn̄qꝫ eſt rl̓a q̄ nullā patit̉ exceptōeꝫ ⁊ vr̄ ꝯͣ noͣ. ꝑglo. ſuꝑ ℟ca. de re. iur̄. li. vi. q̄. dic̄ nullā eē rl̓aꝫq̄ nō patiat̉ exceptōeꝫ. ¶ Noͣ 8º. ꝙ ep̄s non pōtdeſerere ep̄atum vt tn̄ſeat ad religionē nec ſufficit ſibi petere licentiā tnͣſeūdi. vn̄ nec ipſe pete̓nec ſuperior cōcede̓ dꝫ. exqͦ pōt ſuis ſb̓ditis ꝓdeſſe. rō qꝛ vita actiua ē fructuoſior vita cōtemplatiua. vn̄ doctrina labor ⁊ ſollicitudo ep̄i p̄ferunt̉ ſilentio cōtēplatōni ⁊ quieti religioſorumhinc ē ꝙ religioſus pōt ꝓmoueri in ep̄m ⁊ ſicceſſare a ſilentio ⁊ ꝯtēplatōe ꝓpt̓ bonū publicūvt in. c. qd̓ dei. jͣ. de ſtatu reg. ⁊. xviij. q. i. c. vnico. ſꝫ ep̄s nō p̄t monachari. nā plꝰ ē illumīar̄ qͣꝫluce̓. vita tn̄ cōtēplatīa ē tutior. de qͦ vide tex. inc. niſi cū p̓dē. de renū. ¶ Noͣ 9º. ibi vitam duceret artiorē. ꝙ tn̄ſitus ꝑmittit̉ vt ꝗs ducat vitamartiorē. nō gͦ ſuffic̄ ꝙ 2ª religio hēat ſtrictioremrl̓am niſi actu ducat̉ ibi vita ſtrictior ⁊ ī hͦ ml̓tideciꝑiunt̉. ⁊ vide qd̓ latiꝰ dixi ī. c. ſane. sͣ. eo. ti.¶ Ultiº. nō ꝙ charitas ē fons ꝓpͥꝰ cui nō cōicatalienꝰ. ⁊ hͨ aucͣtas ſolet multis modis exponi. ſꝫad ꝓpoſitū pōt dupl̓r ītelligi. pͦ ꝙ ſi dubitatur qͣcōſcīa iſte tn̄ſeat relinquendū ē cōſciētie ſue ꝗaexqͦ extrinſeca ſunt bona p̄ſumēdus eſt bonusaīmꝰ iuxͣ illd̓ euāgelij ex fructibꝰ eoꝝ cognoſcetꝭeos. jͣ. de re. iur̄. ī. c. eſtote. nā charitas non pōtꝑ extrinſecas ꝓbatōes liꝗdari qꝛ ē fons ꝓpͥuscui alienꝰ nō cōicat .i. exͣneus in eo nō hītat. 2º.dꝫ ītelligi ꝙ nō dꝫ iſte cōpelli ad redeunduꝫ qꝛmagis tenet̉ ꝗs ꝓdeſſe ſibi qͣꝫ ſaluti alteriꝰ. ē .n.charitas fons ꝓpͥus cui nō cōicat alienꝰ. ¶ Ingl. ī v̓. licētia. ibi de elec. cū ī veteri. illud. c. facitin ꝯͣriuꝫ qꝛ hēns reꝗͥre̓ ꝯſiliuꝫ tenet̉ debito tꝑeexpectare rn̄ſū. h̓ āt dr̄ ꝙ ſuffic̄ pete̓ licētiā. Sꝫſolue. nam h̓ nō dr̄ ꝯͣriū ẜm doc. ⁊ bn̄. debebiteīm iſte pꝰ licentiā petitam debito tempore expectare rn̄ſū. ¶ Sꝫ q̄ro exͣ glo. ꝗd ſi p̄latus deneget vel nō rn̄deat vel allegat cāꝫ denegatōisīiuſtā. So. dic̄ Inn. ꝙ ī caſibꝰ iſtis ⁊ ſil̓ibus poteſt ſb̓ditꝰ īcontinēti tn̄ſire nō expectato alio tēpore. exqͦ cōſtat de ꝓterua denegatōne p̄lati. ſꝫſi p̄latus allegaret aliquā iuſtā cām vel v̓iſil̓emdenegādi licētiam non dꝫ ſb̓ditus tn̄ſire ſꝫ īſtare apud ſuꝑiorē. vt decernat an̄ p̄latus habeatiuſtā cām denegandi. ¶ In ea. gl. ibi cōſueuitdici ꝙ nō. noͣ. gl. vult .n. ꝙ lꝫ ſb̓ditꝰ teneatur petere licentiā. ſi tn̄ nō petijt reuocandꝰ nō ē. exqͦiuſta cā motꝰ tn̄ſiuit. ⁊ hāc opi. tꝫ Gof. sͣ. e. ſane⁊ facit ml̓tū bn̄ ille tex. ꝓ hac opi. idē tenuerunth̓ Pe. ⁊ Ab. ſꝫ ꝯͣriā opi. tenēt gl. ī. c. ītelleximꝰde eta. ⁊ qͣli. ⁊ glo. in. c. mādamꝰ. xix. q. iij. ⁊ adc. ſane. ℟ndet̉ ꝙ loꝗt̉ diſpēſatīe. vt ibi dixi. hācopi. ſeꝗt̉ h̓ Hoſt. Io. an. ⁊ cōiter modernioresp̄ter Io. cal. ꝗ diſtinxit an monaſteriū ad qd̓ ꝙ
tn̄fiuit ſit p̓uilegiatuꝫ ꝓut h̓ dr̄ in pͥn. an non. hͦcaſu dꝫ reuocari. vt p̓uilegiuꝫ aliꝗd oꝑet̉. ſcd̓ocaſu ꝓcedit opi. ꝯͣria. ſꝫ hͨ opi. nō plꝫ dn̄o Gaſ.eius filio nec mihi qꝛ hͦ pͥuilegiū nō oꝑaret̉ hūcefſcm̄ vt pꝫ ex lr̄a. Sꝫ ꝓ opi. ꝯͣria vt iſte ſit reuocandus adduco rōeꝫ lr̄e dū dic̄ petēdā eē licentiā ne bonū obediētie ꝯtēnere videat̉. ſi gͦ ex nōpoſtulata licētia p̄ſumit̉ ꝯtēne̓ bonū obediētie.gͦ nō pōt dici ꝙ īſtīctu ſpūs ſcī tnͣſiuerit. ſꝫ potiꝰ p̄ſumit̉ cā leuitatꝭ. nā obediētia in religioſo ēvnū de p̓ncipalibꝰ rl̓e. eo gͦ cōtēpto non ē aliꝗdboni p̄ſumendū. ⁊ ꝑ hāc lr̄am ⁊ ip̄iꝰ rōe ꝯfūditur opi. Pe. ⁊ Abb. h̓ ꝗ dixerūt hāc licētiā petēdā ex debito honeſtatꝭ ⁊ nō ex nec̄itate. ⁊ mouerūt ſe ex illis aucͣtibus vbi ſpūs dei ē. Cōclude gͦ iſtū reuocandū ad pͥmū monaſteriū. Et exp̄dcīs ⁊ ex tex. noͣ. ꝙ vbi in aliqͦ cāu reꝗͥrit̉ licentia nō ſuffic̄ eā pete̓ ex poſtfcō. ſꝫ dꝫ peti a p̓nciº.qd̓ noͣ. ¶ Et ī fi. gl. dicunt tn̄ doc. ꝙ ſi ex tnͣſituiſtiꝰ grauit̉ lederet̉ vel īfamaret̉ pͥmū monaſteriū dꝫ reſtitui pͦ monaſterio. ꝓ hͦ tex. iſte ibi ī iacturā ⁊cͣ. nā ſi eccl̓ia petit reſtitutōꝫ cū grauit̓ ledit̉ ī tꝑalibꝰ. vt ī. c. i. d̓ ī inte. r̄ſti. fortiꝰ dꝫ r̄ſtituicū ledit̉ in ſpūalibꝰ ⁊ in alienatōe ꝑſōe. Ego dubito an hͦ dcm̄ ſit veꝝ ꝑ rōnē lr̄e ī fi. qꝛ charitasē fons ꝓpͥus ⁊cͣ. nō .n. ꝓpt̓ leſionē mōaſterij dꝫīpediri ꝓpoſitū diuinitꝰ īſpiratū. nō tn̄ in pͣcticadcm̄ doc̄. qꝛ multū ſtringit iſtā lr̄aꝫ. ¶ Exͣ gl. q̄ritur ꝗd de abbate vl̓ alio p̄lato exēpto nūꝗd poſſint tn̄ſire ad r̄ligionē ſtrictiorē p̄laturꝭ dimiſſispetita licētia ⁊ nō obtēta. Hoſti. fuit ī opi. ꝙ ſicſ. vt oporteat hr̄e licētiā ſic̄ dr̄ ī ep̄o ⁊ hͦ ꝓpt̓ vinculū p̄lature. tu vide hāc qōeꝫ pleniꝰ exaīatamī mercu. ī rl̓a. cū n̄ ſtat. li. vi. vbi Io. an̄. ꝯcluditꝙ ſi iſti p̄lati īferiores hn̄t ſuꝑiorē citra papamſuffic̄ pete̓ licētiā lꝫ nō obtineat̉. naꝫ hͨ lr̄a ponitſpāle de ep̄o. gͦ ſecus ī p̄latis īferioribꝰ. ar. in. c.nōne. de preſū. ⁊ hec rō placet. pro hoc. xvi. q.vltima. ꝯgregatō. ſed ſi ſunt immediate ſb̓iectipape nō pn̄t tn̄ſire papa denegante. eo vero nō℟ndēte valet tranſitus in eorum preiudicium.papa tn̄ pōt illos reuocare ⁊ rationes vide ibi.⁊ videtur ex p̄dictis papam poſſe impedire ingreſſum religionis facit quod hēt̉ ī. c. vnico. devoto. li. vi. ¶ Ulterius queritur quid in ſeculari clerico nunquid pōt intrare religionem nonpetita licentia ab epiſcopo. Inno. tenet ꝙ ſic. ſꝫſi eccleſia grauit̓ lederetur eſſet reuocandꝰ. ar.in. c. admouet. de renun. ⁊. vij. q. i. c. ſi qui vero¶ Ex glo. queritur pone petita licētia ⁊ nō obtēta ſubditus tranſiuit ⁊ profeſſus eſt ī ſecūdomonaſterio. primus abbas pretendit tranſituminiuſtum ⁊ vult eū reuocare dubitatur de duobus. pͥmo qͣ actōe agꝫ iſte abbas. ſecūdo apudquem debet iſte conſiſtere lite pendēte. circa pͥmū dicit Inno. hic ꝙ poterit agere rei vendicatione ⁊ nota. hoc dictum ꝙ abbas poteſt vendicare monachum ſuū licet rei vendicatio noncompetat nili dominio. vt in. l. in rem. ff. de rei