inferēdū ꝙ ſi donatariꝰ carnal̓r cognouit vxorēdonatoris in vita ſua ip̄o ignorāte in vita ꝙ hē̓sſuꝰ poterit age̓ ad reuocādū donatōeꝫ qꝛ nō dr̄tacuiſſe exqͦ ignorauit ī qͦ tn̄ poſſꝫ īſtari qꝛ reuocatio donatōis ē ꝓſecutō īiurie qd̓ n̄ vr̄ tnͣſire inhedē. l. i. ⁊ qd̓ ibi noͣ. ff. d̓ delic. pͥua. pͥᵐ tn̄ vr̄ verius. ar. hꝰ lr̄e ¶ In eadē gl̓. ibi ꝓpt̓ felloniā pr̄is⁊cͣ. vt dic̄ Io. an̄. ⁊ bn̄ potiꝰ gl̓. debuiſſꝫ colligerear. ꝑ ꝯͣriū .ſ. ꝙ he̓s dn̄i nō pōt age̓ ꝯͣ vaſallū ob d̓lictū ꝯmiſſuꝫ ꝯͣ defūctū ſicut n̄ agit hēs donatoris ob ingͣtitudinē ꝯmiſſaꝫ ꝯͣ defunctū. ⁊ in hͦ caſu Io. an̄. diſtīguit vt. sͣ. dixi ꝙ ſi dn̄s ſciuit ⁊ tacuit nō pōt age̓ eiꝰ hēs al̓s ſecꝰ. Sꝫ qͦ ad ar. glovtꝝ poſſit age̓ ꝯͣ filiū. dic vt noͣt Bal. de ꝓhi. feu.alie. c. īꝑialē. §. vltīo. vbi dic̄ ꝙ eo caſu qͦ vaſallꝰpͥuat̉ ip̄o iure puta qꝛ ip̄e alienauit lꝫ dn̄s nō reuocauerit feudū ad ſe hē̓s tn̄ poterit. ſi aūt ip̄oiure nō ꝑdit feudū nō agit̉ ꝯͣ filiū ob delictū patris. ⁊ hͦ caſu ꝓcedit ar. gl̓. ⁊ fac̄. l. cōmiſſa. ff. depub cū ibi noͣ. ⁊. d. c. ij. de p̄ſcrip. li. vi. ¶ Sꝫ h̓ q̄rit̉ nūꝗd collator bn̄ficij poſſit reuocare collationē ob ingͣtitudinē ꝯmiſſam in ip̄iꝰ ꝑſonā ⁊ vr̄ ꝙſic. nā collatio bn̄ficij dr̄ dōatio. vt in. c. fi. de of.vica. li. vi. cū ſil̓ibꝰ. gͦ poterit reuocari ob ingͣtitudinē ꝯmiſſaꝫ ꝯͣ collatorē. Io. an. ⁊ cōit̓ doct. tenēt ꝯͣriū qm̄ collatio bn̄ficij nō eſt ꝓpͥe donatio.nā tenet̉ collatō ex nec̄itate officij ꝯferre. ſꝫ liberalitas ſolū ꝯſiſtit in cui dādo iuxͣ noͣ. in. c. relatūde p̄bē. vn̄ n̄ noͣt̉ d̓ tanta ingͣtitudīe ſeu vicio iſteꝗ recipit bn̄ficiū ſpūale ſicut ille ꝗ recipit donuꝫex mera liberalitate dōatoris. ⁊ fac̄ qd̓ noͣ. Bar.in. l. abn̄ti. ff. de dona. nec ob. c. fi. de poſtu. vbiclericꝰ pͥuat̉ bn̄ficio aduocādo ꝯͣ eccl̓iaꝫ in qͣ hꝫbn̄ficiū qꝛ ibi loꝗt̉ tex. de ingͣtitudīe ꝯͣ eccl̓iaꝫ cōmiſſa ⁊ n̄ ꝯͣ collatorē. Itē ibi p̓uat̉ bn̄ficio nō aūtr̄uocat̉ collatio. Et noͣ bn̄ p̄dicta. pͦ ꝙ iura ſtricteloquētia de donatōe n̄ hn̄t locū in collatōe bn̄ficioꝝ. 2º. colligerē ꝙ reuocatio donatōis ob ingͣtitudīeꝫ hꝫ locū dūtaxat in donatōe ꝓpͥe ſūpta⁊ ideo poſſꝫ nō īmerito attētari ꝙ donatio factaꝓpt̓ merita p̄cedētia nō reuocet̉ ꝓpt̓ ingͣtitudinē qꝛ illa n̄ eſt v̓a donatio ſꝫ q̄daꝫ remuneratioiuxͣ ea q̄ dixi. sͣ. ſuꝑ ℟icā ⁊ de hͦ ē tex. in. l. ſi pr̄.§. i. ff. de dona. quē ad hͦ all̓at gl̓. in. l. fi. C. de reuo. dona. lꝫ poſſꝫ colligi ꝯͣriū ꝑ opi. qͦrūdā quaꝫin. d. ℟ica recitaui. ſꝫ pͥᵐ arbitror veriꝰ ¶ Ultīoq̄ro de noͣbili qōe. ꝗdā baro edificauit monaſteriū ⁊ dotauit demū abbas ⁊ monachi ꝯmiſerūtingͣtitudinē ꝯͣ illū baronē in caſibꝰ h̓ exp̄ſſis. nūꝗd reuocabit̉ iſta donatio. ſpe. ponit qōeꝫ. e. ti.§. i. v̓. ꝗd ſi baro. Et refert duas opi. pͦ ꝙ ſic ⁊ ꝙob hͦ mōaſteriū deſtruet̉ ſicut in ſil̓i videmꝰ ꝙ aliqn̄ ciuitas ſb̓mittit̉ aratro ꝓpt̓ delictū ciuiū iuxͣplene noͣ. ꝑ Bar. in. l. aut facta. ff. de pe. ⁊ dixi īc. dilectꝰ. jͣ. de ſimo. Itē ciuitas pͥuat̉ dignitateep̄atꝰ ꝓpt̓ delictū ciuiū. vt in. c. ita nos. xxv. q. ij.Itē theorica cōis gl̓. eſt ꝙ delictū p̄lati ⁊ capl̓inocet eccl̓ie. vt noͣ. in. c. ij. de ordi. cogni. ⁊ in regula delictū. de re. iu. li. vi. fac̄. l. iubemꝰ nullā na
uē. C. de ſacro ſan. eccle. Alia opi. eſt ꝙ monaſteriū n̄ deſtruet̉. ſꝫ repellent̉ ꝑſone ⁊ alij īſtituētur ⁊ hͨ opi. ē verior ⁊ eꝗor ⁊ ſic potiꝰ puniāt̉ ꝑſone qͣꝫ eccl̓ia. ar. c. romana. in fi. de ſen. excō. lib.vi. ⁊ cū hac opi. trāſit ibi ſpe. hāc qōe m poſſumꝰadduce̓ gn̓al̓r ad donatōꝫ factā eccl̓ie. nūꝗd obingͣtitudīeꝫ p̄lati ⁊ capl̓i veniat reuocāda. ſꝫ ī hͦāpliꝰ n̄ inſiſto qꝛ depēdꝫ ab alia qōe ml̓tū ꝓlixanūꝗd delictū p̄lati ⁊ capl̓i nocꝫ eccl̓ie dicēduꝫ ēvt plene dixi ī. c. i. de dolo. ⁊ ꝯtu. ⁊ ī. d. c. dilectꝰ.de ſimo.¶ De peculio clericorum ℟ica.¶ Sup̄ viſū eſt de donatōibꝰ. ſꝫ qꝛ dubitari poterat nūꝗd clerici pn̄t donatōes face̓ de eoꝝ peculio merito ſuppoſuit hāc ℟icā. ⁊ ſcias ꝙ peculiū capit̉ ml̓tꝭ mōis ⁊ qͦ ad ꝓpoſitū dr̄ pr̄imoniūip̄oꝝ clericoꝝ. vn̄ ſepe capit̉ peculiū ꝓ pr̄imonioalicꝰ. ⁊ dr̄ peculiū a pecunia ⁊ eſt nomē diminutiuū qͣſi ꝑua pecunia. ⁊ pecunia dr̄ a pecudibusvl̓ pecoribꝰ. ⁊ iō ꝗcꝗd antiꝗ hēbāt ꝯſiſtebat ī pecudibꝰ .i. q. iij. in. c. totū. ⁊ credo ꝙ iſtd̓ vocabulū diminutiuū fuit attributū clericꝭ qꝛ vt pl̓imuꝫnō hn̄t āpla pr̄imonia. qn̄qꝫ peculiū ſumit̉ ſtrictiꝰ ⁊ ꝓpͥe dr̄ pecunia quā hꝫ exn̄s in ptāte alteriꝰ vt filiuſfamilias vl̓ ẜuꝰ. Et ſcias ꝙ reꝑit̉ in qͣdruplici ſpē. nā ē peculiū caſtrēſe qͣſi caſtrēſe ꝓfecticiū ⁊ aduēticiū. caſtrēſe ē qd̓ filiuſfa. acꝗritī caſtris .i. ī bello ⁊ de illo pōt diſpone̓ tāqͣꝫ pr̄familias. qͣſi caſtrēſe ē qd̓ acꝗrit filiꝰ ī aduocatōe.nā aduocati qͣſi militāt. l. aduocati. C. de aduo.di. iu. ⁊ idē ē ī oī officio publico ⁊ iſtd̓ iudicat̉ vtcaſtrēſe peculiū. ꝓfecticiū ē qd̓ filio obuēit ex bonis pr̄is ſic dc̄m qꝛ ꝓficiſcit̉ ex bōis pr̄nis ⁊ iſtd̓n̄ acꝗrit̉ filio. Aduēticiū ē qd̓ aduēit filio aliūdeputa ex donatōe vl̓ ex ſucceſſiōe vl̓ ex īduſtriaſua vl̓ ex ꝓſꝑa fortuna. ⁊ ꝓpͥetas hꝰ peculij acꝗrit̉ filio. vſufructꝰ acꝗrit̉ pr̄i ī vita. ⁊ de his videin ſpe. ī ti. de dona. §. i. v̓. ꝗd ſi de pecl̓io. ⁊ ſequētibꝰ. ⁊ ibi hēs vtꝝ ī dubio filiꝰ p̄ſumat̉ acꝗſiuiſſeex bōis pr̄nis an̄ ex īduſtria vide noͣ. gl̓. i. l. cuꝫoporteat. C. de bo. qꝫ li. In clerico v̓o aduertēdū. nā vidēt̉ ſolū differre a laicꝭ ī pecl̓io aduēticio ⁊ intell̓e de clericꝭ filijſfamilias. nā ꝑ clericatū n̄ eximit̉ a ptāte pr̄na ī tꝑalibꝰ lꝫ gl̓. aliud ſenẜit ⁊ minꝰ bn̄ ī. c. īdecoꝝ. d̓ eta. ⁊ qͣli. ſꝫ Inn. tꝫibi pͥᵐ ⁊ doc. cōit̓ ⁊ ꝓbat̉ ī. c. ꝑ venerabilē. ꝗ fi. ſūtle. vbi ē ſpēale ī ep̄o ⁊ ꝓbat̉ ī aucͣ. ꝯſtitutio q̄ d̓ dignitatibꝰ liberat a pr̄na ptāte vbi ſoluꝫ fit mētiode ep̄atu. fac̄ ī ar. c. ſi ānū. de iudi. li. vbi dr̄ ꝙ inſpūalibꝰ filiꝰ n̄ ē ſb̓ ptāte pr̄is. ſecꝰ gͦ ī tꝑalibus.vn̄ dicēdū ē de ſpēbꝰ iſtiꝰ peculij ī clerico ſicut inlaico ſꝫ ī aduēticijs ſecꝰ ē. nā illd̓ qd̓ eſt caſtrēſevl̓ qͣſi caſtrēſe in laico ē aduēticiū ī clerico qꝛ acꝗrit̉ ſibi peculiū aduēticiū etiā qͦ ad vſufructuꝫvt ē tex. noͣ. ī aucͣ. p̄ſb̓ros. C. de epi ⁊ cle. noͣ. Hoſti. ⁊ cōit̓ doc. in. c. qꝛ. jͣ. ti. ꝓx. qd̓ bn̄ noͣbis. Itēpeculiū caſtrenſe vel quaſi pōt dici in clerico qd̓prouenit ex beneficio ſpirituali. ⁊ hoc eſſet verū