Clauſula oneroſa poſt duas vel plures donationēs poſita ꝓximā tm̄ reſpicit nō ſuꝑiorē q̄ hꝫſuā cl̓aꝫ. hͦ. d. ⁊ ē hͨ lec. etꝭ noͣ. ſꝫ n̄ tm̄ ſic̄ pͥma neceſt ſpēale ī donatōe. ſꝫ idē ē ī qͣlibꝫ clauſula appoſita ī fi. cuiuſcūqꝫ diſpoſitōis. vt. jͣ. clariꝰ videbit̉. in pͥª ponit̉ iudicū deciſa ꝯſultatio. in 2ª pape rn̄ſio. ibi mādamꝰ ¶ Nō pͦ ibi cū ex tenore inſtrumēti euident̓ ⁊cͣ. ꝙ ꝓbatio facta ꝑ inſtr̄m dr̄euidēs. ⁊ ſic vbi reꝗrit̉ ꝓbatio euidēs n̄ reꝗrūt̉necͣio teſtes. ſꝫ ſufficit inſtr̄m ꝓ qͦ facit qd̓ noͣ Inno. ⁊ Hoſti. ī. c. ij. de ꝯfir. vti. ⁊ in. c. ex inſinuation. de ap. ⁊ vide tex. noͣ. ī. l. lꝫ. de le. i. vbi pꝫ ꝙꝓbatio ꝯiecturalis dr̄ euidēs. ⁊ ſi bn̄ ponderat̉iſte tex. hͦ idē ꝓbat. nā in inſtr̄o iſto nō dicebat̉ aꝑte ꝓut papa h̓ decidit. ſꝫ ex ꝯiecturꝭ papa dicithͦ euident̓ apparere ex ſerie inſtr̄i qd̓ bn̄ noͣ. n̄ ſolū gͦ inſtr̄m aꝑte loquēs induc̄ euidētē ꝓbatōeꝫſꝫ etiā ꝯiecturꝭ ⁊ ex tenore inſtr̄i colligit̉ mēs diſponctꝭ ¶ Nō 2º. ex hͦ ⁊ tex. ibi mēs ⁊ intētio ꝙin diſpoſitōibꝰ dubijs etiā in donatōe debemꝰ pͦrecurre̓ ad ꝯiecturatā mētē diſponētꝭ nō gͦ fauore donatōis debemꝰ ampliare maͣꝫ ꝯͣ mētē dōatōis. fac̄. l. ſemꝑ in ſtipl̓ōibꝰ. ff. de re in. ⁊ rl̓a inobſcurꝭ. li. vi. ¶ No 3. ꝙ laicꝰ in donatōe quaꝫfac̄ eccl̓ie pōt apponer̄ pactū de ſoluēdo certaꝫpēſiōeꝫ hē̓dibꝰ. vl̓ ꝙ res donata īcidat ī ꝯmiſſūſi pacta nō obẜuent̓. fac̄ qd̓ le. ⁊ noͣ. in. c. veꝝ. deꝯdi. ap. ¶ Nō 4º. tex. ī fi. ꝗ qͦtidie all̓at̉ ꝙ ī ꝯͣctibꝰ n̄ fit ſtricta int̓pretatio ſꝫ plena. n̄ tn̄ pleniornec pleniſſima. in vltīs v̓o volūtatibꝰ fit plenior⁊ nō pleuiſſima. in donatōibꝰ vel bn̄ficio fit n̄ ſolū plena plenior ſꝫ pleniſſima. Ex qͦ noͣ ꝙ legatūn̄ ꝑ oīa ſortit̉ naͣꝫ donatōis. licꝫ. l. ciuilis dicat ꝙlegatū ē q̄dā donatio a teſtatore facta. nā vt vides h̓ nō fit ita largiſſima int̓pretatio ī legato ſicut ī donatōe pure facta qd̓ bn̄ noͣ. ⁊ ē rō diuerſitatꝭ ẜꝫ doc. int̓ oēs iſtos tres caſꝰ. nā ꝯͣctꝰ īducitobligatōeꝫ ex vtraqꝫ ꝑte. vt in. l. labeo. el. ij. ff. d̓v̓. ſig. iō dꝫ ẜuari eqͣlitas. vn̄ nō dꝫ fieri ſtricta interp̄tatio ī fauorē vniꝰ ⁊ in odiū alteriꝰ. nec nimis larga ſꝫ plena. 2º. caſu .ſ. in legato res diſponit̉ in fauorē legatarij tm̄. vn̄ ē qͣſi quoddā bn̄ficiū. iō fit int̓pretatio largior qͣꝫ in ꝯͣctu. donatōv̓o exercet̉ ꝓ qͣdā liberalitate ⁊ munificētia. vtl. i. ff. de dona. iō p̄ſumēdū ē ꝙ ſicut fuit largꝰ indonādo. ita intellexit v̓ba ſua largiſſime. nā potuit iſte reſtringere diſpoſitōeꝫ ſi voluiſſet ſꝫ teſtator qn̄ꝫ impeditꝰ cogitatōe mortꝭ nō valꝫ oīaſb̓tilit̓ librare. At vltīo ſcias ꝙ ſcd̓m noͣ. dictuꝫ.Inno. id qd̓ dr̄ in bn̄ficijs eſt fiēda pleniſſima īterp̄tatio dꝫ intell̓i qn̄ alteri nō fit enorme p̄iudiciū. ſꝫ agit̉ ſolū de p̄iudicio ꝯcedētꝭ. vn̄ in p̄iudiciū tertij nō hꝫ locū illa pleniſſima int̓pretatio⁊ ꝓ hͦ adduco tex. in. l. ij. §. ſi ꝗs a pͥncipe. ff. neꝗd in loco pub. ⁊ in. c. cū dilectꝰ. de ꝯſue. Itē doaliā limitatōeꝫ vt ꝓcedat in bn̄ficijs nō deuiātibus a iure cōi. nā oīs receſſus a iure cōi ē odioſus. ideo dicimꝰ ꝙ diſpēſatōes ſunt ſtricti iurisvt in. c. ꝙ dilectio. de ꝯſan. ⁊ af. ⁊ in. c. i. ⁊. ij. de fi
preſb̓. li. vi. ⁊ vide bonā glo. in. c. ordīarij. de of.ordi. li. vi. ⁊ ad maͣm vide qd̓ dixi in. c. olim. dev̓. ſig ¶ In glo. in v̓bo ad ſuꝑiorē. ibi vna pure⁊ ſine aliqͣ ꝯditōe ⁊ ex his v̓bis colligit̉ pͥmꝰ intellectꝰ ẜm quē pͦ loco ſummaui. vt intelligamꝰꝙ donatōes ſuꝑiores erant pure facte ſine aliqͦonere ⁊ det̓mīatōe. ſed vltīa donatio in fi. inſtr̄ipoſita hēbat onꝰ pēſiōis ⁊ ſuaꝫ certā det̓minationē annexā. vn̄ clauſula oneroſa in fi. poſita indubio refert̉ ad vltīam donatōem dūtaxat quehēbat det̓mīatōem ⁊ onus annexū. qꝛ nō eſt veriſil̓e ꝙ donator voluerit onerare pͥores donationes ita libere factas. ⁊ ẜm hūc intellectū queꝫſeꝗt̉ Inno. pone ſic caſuꝫ. Donator vſus ē hisv̓bis. dono monaſterio fundū ticianū. Itē fundū ſempronianū ⁊ volo ꝙ ex eo ſoluat monaſteriū ꝗn̄qꝫ mihi ⁊ he̓di meo ⁊ ꝙ poſſim ibi haber̄vſum venādi. vel forte dixit ꝙ ſi n̄ ſolueret ꝗn̄qꝫſolidos ꝯpeteret ſibi facultas reducēdi locū inforeſtā ⁊ de hac vltīa cl̓a oneroſa erat dubiū ſeddecidit̉ mō p̄dicto ꝑ rl̓aꝫ ſuꝑiorē. Et ex his etiāhabes noͣ. limitatōem ad iura q̄ volūt ꝙ cl̓a in fine poſita etiā oneroſa reſpicit oīa p̄cedētia etiāſi ſint diuerſa negocia. vt pꝫ in. c. inꝗſitōi. de ap.illud enī nō ꝓcedit in pluribꝰ donatōibꝰ in eodēinſtr̄o factis. Aduertēdū tn̄ ꝙ hec lr̄a loꝗt̉ qn̄vltīa donatio hēbat onus annexū ⁊ quēdā det̉minatōeꝫ incertā. nā hec reddit ꝯiecturā ꝙ cl̓aoneroſa referat̉ ſolū ad vltimā donatōeꝫ oneratā. Si v̓o oēs donatōes eſſent pure facte. nō video tūc rōem qͣre magis cl̓a debeat referri adp̄cedētē qͣꝫ ad ſuꝑiores ⁊ ſic limitarē hūc intellectū glo. ⁊ ſummariū pͦ dictū facit qd̓ in ſil̓i noͣ.Bar. in. l. talis ſcriptura. ff. d̓ leg. i. ⁊ qd̓ dixi inc. 2º. reꝗris. de ap. ſcd̓s intellectꝰ colligit̉ ex dc̄isHoſti. ꝗ intellexit tex. ꝙ in pͥma donatōe fuit dictū vt illa eſſet libera ⁊ immunis a vexatōe ſeculari. vnde nō eſt veriſil̓e ꝙ cl̓a oneroſa in fi. poſita deberet referri ad illā donatōem qꝛ qͦdāmōdouator fuiſſet ſibi ꝯͣrius qd̓ nō eſt veriſil̓e. ar. īl. nō ad ea. ff. de ꝯdi. ⁊ demō. ⁊ iſte intellectꝰ eſtveriſſimꝰ ⁊ ſentit ſpe. in ti. de inſtru. edic. §. nūcaūt. v̓. Itē accipe. ⁊ potes ex hͦ intellectu ſumer̄vnā ꝯcluſionē ꝙ vbi plura negocia inſerūtur ineadē diſpoſitōe qͦrū aliqͣ hn̄t ſuas determīatascl̓as. tūc cl̓a in fi. poſita nō refert̉ ad negocia iaꝫqualificata. ꝓ hoc quod noͣ. in dicta. l. talis ſcriptura ⁊ hec noͣ.Si ep̄s in ec¶Aſtor alib̓. ia qua d̓coſenſu capl̓i pio loco cōceſſit ꝑcipiebatcertos ꝓuētꝰ illos donaſſe videt̉ oēs alios ꝓuētus p̄ter cathedraticū cedūt pio loco. ⁊ ſi ep̄s cōceſſit de ꝯſenſu pr̄oni intelligit̉ pr̄onus donaſſeiuſpatronatus. hͦ d̓. In pͥma ꝯſultatio. in 2ª reſpōſio. ibi nos. ¶ Nō pͦ ⁊ tene menti ꝙ verbuꝫcōcedo ex ſuo proprio ſignificato non inducittrāſlatōem dominij rei cōceſſe. naꝫ vides hic ꝙep̄s dicendo cōcedimꝰ vobis talē eccl̓iaꝫ nō vr̄