noͣ doc. in. c. ex pn̄tiū. jͣ. de pigno. vbi noͣbilit̉̓ ſentiūt doc. ⁊ pͥncipalit̓ Io. an. ꝙ ēt res eccl̓ie pōt p̄latꝰ pignorare ꝓ ſua ſuſtētatiōe ſi alit̓ viue̓ nonpōt. fac̄. c. aurū. xij. q. ij. Et ad deciſionē pͥncipalē bn̄ fac̄ rō. c. pͥmi. sͣ. e. ne alij terreant̉ a clericatu videntes clericos deſeri tꝑe īfirmitatꝭ. ¶ Ingl. in v̓. curā. hic glo. colligit ar. ꝙ coadiutor ſitp̄latus et pōt elici argumentū ꝙ p̄latus dicit̉ qͣſi ante latus .i. alijs p̄poſitus. ſꝫ iſte coadiutor d̓putatur ad curā animaꝝ exercendā gͦ eſt p̄latꝰ.ſꝫ glo. fi. in fine colligit ar. in ꝯͣrium ⁊ pōt argumētari hoc mō. coadiutor habꝫ hic ſolū vnā poͣtionē ex redditibꝰ eccl̓ie gͦ nō eſt p̄latꝰ. ꝗa p̄latꝰhꝫ liberā admīſtrationē oīum reddituū. vt ī. c.cū nobis. ī fi. sͣ. de elec. veritas eſt ꝙ coadiutornō eſt p̄latꝰ ſꝫ ſolum habet exercitiū cure. vndeius p̄lature ⁊ cura in habitu reſidēt penes infirmū vt ſatis ꝓbat̉ in. c. vno. §. fi. eo. ti. li. vi. Itemꝓbat diuerſitas vocabuloꝝ. nā ſi eēt p̄latꝰ nō dice̓tur coadiutor. in. l. ſi idē. C. de codicill̓. vbi dicit ꝙ teſtamētū ⁊ codicillus nō ſunt idē al̓s qͣreiuerſa vocabula. ⁊ hic nō ſunt alia.IA NOs qͣc ſeproſus abSi rector eccl̓eadmīſtratōis offi. remouet̉. ſꝫ d̓ boniseccl̓ie ſuſtētat̉. 2ª ibi dicimꝰ. ¶ Noͣ pͦ ibi diuīoiudiº. ꝙ qn̄qꝫ corporis īfirmitas ſeu morbꝰ ꝓuenit diuīo iudicio ꝓpt̓ peccata hoīnuꝫ. ad hͦ videqd̓ noͣ. in. c. cū īfirmitas. jͣ. de peni. ⁊ remiſ. ⁊ ibidixi. ⁊ in. c. cū ꝑcuſſio. vij. q. i. ¶ Nō 2º. ibi p̄latōnis officio. ꝙ rector eccleſie parrochialis pōtdici p̄latꝰ. ⁊ ī hͦ tene mēti iſtū tex. Sepe .n. ad hͦc. ſoleo allegare. eſt .n. p̄latꝰ in foro penitentiali⁊ īte lige ꝙ eſt p̄latꝰ largo ſumpto vocabl̓o. ſtricto āt non dicitur prelatus. vt noͣ. Pau. in clem̄dudum. de ſepul. ⁊ facit qd̓ noͣ. in. c. ij. de iudi. ⁊ibi dixit. nā ꝓpͥe habēs iuriſdictōem pōt dici p̄latus. ⁊ fac̄ qd̓ habet̉ in. c. i. de eta. ⁊ qͣli. ¶ Noͣibi ꝙ ꝓ ſcādalo ⁊ abhomīatōe. ⁊cͣ. ꝙ ꝓpt̓ bonuꝫpublicū pōt ꝗs remoueri ab eccl̓ia ſua licꝫ nll̓acā ex culpa ſua ꝓuenerit ꝓ hͦ qd̓ noͣ. Inno. in. c.niſi cū p̓dem. de renū. ⁊ Io. an. in regula qd̓ obgr̄am. de regu. iu. li. vi. in mercu. ⁊ hoc noͣbile ēverū ex ſe vt ex toto poſſit remoueri ob hāc cauſam. ſed ratione infirmitatꝭ nō videt̉ hͦ ꝓcede̓ vtex toto remoueat̉. ar. hic in fi. ⁊ in. c. p̄cedenti. ⁊de hoc. jͣ. cū glo. ¶ Ultīo noͣ ꝙ īcidēs in īfirmitatē ꝑpetuā ſuſtētādus eſt de redditibꝰ eccleſieſue. vn̄ n̄ debꝫ deſeri tꝑe infirmitatꝭ. Et noͣ ꝙ alimēta ſūt ſibi exhibēda iuxta facultates eccl̓e. facit. l. cū alimēta. ff. de alimētꝭ ⁊ ciba. lega. ¶ Inglo. in. v̓. admīſtratiōis. ibi ⁊ dādus eſt huic cōadiutor. ⁊ pͥma opi. videt̉ verior ⁊ cōior ꝑ. c. sͣ ꝓximū qd̓ loꝗt̉ de morbo lepre ⁊ tn̄ ſolū ꝓuidꝫ d̓coadiutore. nec ob. iſte tex. dū dicit eū remouēdū ab admīſtratiōis officio ꝗa debꝫ remoue̓i qͥad exercitiū ſꝫ ius p̄lature remanebit penes eū.nā ꝑ hāc ꝓuiſionē ꝓuidet̉ infirmo ⁊ populo. vtin. c. ſe. in fi. Hoſti. tn̄ diſtīguebat īter ep̄m ⁊ īfe
riorē p̄latū vt epiſcopo det̉ coadiutor. vt in. c. ſealter v̓o remoueat̉. ſꝫ Io. an̄. ⁊ cōiter alij ſequētes tenēt primū dictū indiſtīcte. nā videmꝰ ꝙ ꝓpter morbū lepre nō diſſoluit̉ mr̄imoniū carnale lꝫ nō poſſit ibi ꝓuideri de coadiutore. multofortiꝰ nō dꝫ diſſolui ſpūale in qͦ pōt ꝓuideri percoadiutorē. Itē poſſet ꝯtīge̓ ꝙ ſaltiꝫ diuīo miraculo iſte liberaret̉ ab īfirmitate. ⁊ ſi ſb̓ſtitutꝰ nōpoſſꝫ remoueri īde remane̓t iſte pͥuatus ſine culpa ſua. Cōclude ergo ꝙ aūt n̄ pōt ꝗs admīſtrare ſine ſcādalo populi. pōt tn̄ retine̓ ius p̄lature⁊ tūc ꝓuidebit̉ ꝑ dationē coadiutōis. qn̄qꝫ nonpōt retine̓ ēt ius p̄lature ſine ſcādalo. vt ꝗa ē exoſus populo ꝓpt̓ delictū forte ⁊ ſibi īputat ⁊ poterit tūc remoueri ſꝫ dꝫ ſuꝑior ſibi ꝓuide̓ de bonō cābio. vt noͣ. dic̄ Inno. ī. c. niſi cū p̓dē. d̓ r̄nū⁊ sͣ tetigi. ⁊ vide ad ītellectum hꝰ. c. qd̓ dixi in p̄cedēti. pōt tn̄ ẜm aliā lect. glo. colligi ex tex. aliapractica vt infirmo ꝯſentiente aliꝰ ſubſtituat̉ ī totū. ſed ſuꝑior decernat egrotāti alimenta qͣꝫdiuvixerit et poterit hͦ fieri ſine peccato cū hͦ non ꝓcedat ex pactōe int̓ ſubſtitutū ⁊ egͦtātē ſꝫ ex diſpoſitiōe iuris ⁊ ſuꝑioris. ⁊ intellige qn̄ infirmitas eſt ꝑpetua. de quo dicet̉. jͣ. in. c. finali.X Parte buicurabie poEp̄o ꝗ ꝓpt̓ moradiutor. Sūt due ꝑtes. 2ª ibi veꝝ. ¶ Noͣ pͦ ibiſtorale offm̄ exerce̓ nō pōt dādus ē coīcurabili morbo ar. ꝙ nō ꝓpt̓ quēlibꝫ morbumdādus ē ei coadiutor ſꝫ dꝫ eē incurabil̓. ad hͦ. c.vnicū. e. ti. li. vi. ⁊ noͣ. ī. c. ſe. ¶ No 2º. ibi principes. ⁊cͣ. ꝙ pͥncipatꝰ terre ⁊ ciues ciuitatꝭ non pn̄tꝓuide̓ de coadiutore ſed pn̄t ſupplicare ſuꝑiorivt ſuꝑior eis ꝓuideat de p̄lato. ¶ Item noͣ ibinec poſſis nec debeas. ꝙ q̄dā poſſumꝰ q̄ n̄ debemus. q̄dā v̓o nō poſſumꝰ nec debemꝰ. q̄dā poſſumꝰ ⁊ debemꝰ. nā multa pōt papa q̄ face̓ nō dꝫcū iudicari ab alio regl̓arit̓ nō poſſit. ad hͦ. ix. q.iij. c. alioꝝ. ⁊. c. nemo. ¶ Noͣ ꝙ metropolitanuſn̄ pōt ꝓuide̓ ſuffraganeo de coadiutore. ſpectatn. hͦ ad ſolū papā ī ep̄is ⁊ ſuꝑioribꝰ. de qͦ dic vthabet̉ plene ī. c. vno. e. ti. li. vi. ¶ Ultīo noͣ ꝙ ꝑdationē coadiutōis ꝓuidebit̉ populo egͦtāti. nāꝓuidet̉ populo ꝗa hꝫ exerce̓ officiū egͦtātꝭ ꝓuidet̉ īfirmo. tū ꝗa coadiuuat eū in offiº. ſuo. tū qꝛnō remouet̉ a p̄latura. Sꝫ h̓ dubitat̉ ꝑ doc. nunꝗd electꝰ ⁊ ꝯfirmatꝰ nōdū ꝯſecratꝰ ſit remouendus ex toto ꝓpt̓ morbū īcurabilē ſuꝑuenientē.Uincen. tenuit h̓ ꝙ ſic cū iſte adhuc non hꝫ plenū ius cū reſtꝫ ꝯſecratōis munꝰ a qͦ r̄emoue̓i poteſt ꝑ exceptōꝫ. vt ī. c. ſuꝑ his. jͣ. d̓ accu. Sꝫ ꝯͣriūip̄e ſentit ī. c. fi. de corpore vici. motꝰ ꝑ. c. cum incūctis. sͣ. de elec. ī. §. hͦ ſane. vbi pꝫ ꝙ ſi ꝓpt̓ infirmitatē n̄ pōt ꝗs ꝓmoue̓i ad ordīeꝫ reꝗſitū n̄ dꝫa bn̄fiº. remoue̓i. Et dic̄ h̓ Io. an̄. ꝙ forte illd̓ dictū ītellexit ī nō ep̄o. iſtd̓ in ep̄o. ⁊ videt̉ place̓dn̄o An. vt iſte remoueat̉. Ego dubito ꝑ. c. ij. d̓trāſi. prela. vbi dr̄ ꝙ ꝯſecraº. nō addit ad vinculum coniugale. vn̄ exquo ſine culpa promoueri