De arbitris. 208
Cal. ꝙ ad ordinariū loci. qꝛ ip̄e ē qͥ mādat ſnīaꝫ arbitri executiōi. all̓at no. in. c. ꝑ tuas. jͣ. e. ti. Adu̓te qꝛ neutrū dcm̄ vr̄ ꝓcede̓. ⁊ reſpectu executiōis vide tex. no.in. l. cū antea. C. eo. qͥ innuit ꝙ executio ſnīe arbitri dꝫapud iudicē rei ꝯͣ quē petit̉ executō. ⁊ ſic nō dꝫ cōderari forꝰ arbitrij nec loci vbi factū ē ꝯpromiſſū. et īhͦ dixit ibi bal. illū tex. valde nō. Itē reſpectu pͥmi meliꝰ ꝯſidera. nā vbicūqꝫ p̄t appellari a ſnīa appellādo qͥscōquerit̉ pͥncipalit̓ a ſnīa gͦ dꝫ interponi ad ſuꝑioremilliꝰ qͥ iudicauit. vt ī. l. j. C. vbi ⁊ apud quē. ⁊ hāc opi. incaſu nr̄o firmauit bar. ī. l. ij. C. eo. Et iō ꝯclude ꝙ ī caſbꝰ ī qͥbꝰ p̄t appellari dꝫ ſꝑ appellatio int̓poni ad ſuꝑiorē illiꝰ qͥ tulit arbitriū. ¶ Ultīo qꝛ glo. h̓ ponit multaꝯueniētia int̓ iudiciū ⁊ arbitria q̄rit̉ nūqͥd ꝑeat inſtantia ꝑ lapſū triēij corā arbitro ſic̄ perit corā iudice̓ ⁊ hͨqō eſt multū difficil̓ ⁊ nō p̄t bn̄ ꝑ iura decidi. cōiter tn̄tenet̉ ꝙ ꝑit. qꝛ arbitria ſūt redacta ad inſtar iudicioꝝvt ī. l. j. ff. e. iō exqͦ nō differūt ī hac diſpōe iurꝭ debēt apari iudicari ⁊ hāc opi. cōiter ſenſerūt nr̄i doc. h̓. ⁊ bar.pꝰ glo. in. l. itē ſi vnꝰ. ⁊ ī. l. ſi de meis. §. fi. ff. e. vide ꝑ ſpe.in. §. differt. ē. ti. ⁊ hͦ intellige de iure ciuili nō de iure canonico cū nō ꝑeat inſtātia corā iudice. vt dixi ī. c. pe. diudi. fortiꝰ nō dꝫ ꝑire corā arbitro. ⁊ ꝑ hͦ ſatis hēs materiā huiuſmodi declaratā. Ni. ab.Qui ꝑ arbitrium tenet̉UmollM. elige cuꝫ aliquoꝝ ꝯſitenet̉ illoꝝ ꝯſiliū ī tractatu electōis reqͥre̓ ſꝫ ſqͥ nō aſtrigit̉. h. d. pͦ ponit̉ ꝯſultatō. ſcd̓o rn̄ſio ibi nosigit̉. ¶ No. pͦ ꝙ ſuꝑ electōne rectoris ſeu iure eligēdirectorē p̄t fieri ꝯpromiſſū. ¶ No. ſcd̓o ꝙ in delegatoscāe p̄t fieri ꝯpromiſſū tanqͣꝫ ī arbitros. de iure gͦ canonico claꝝ ē ꝙ tā in ordīarios qͣꝫ ī delegatos p̄t fieri cōpromiſſū. de qͦ dic vt latiꝰ dixi. sͣ. eo. cū tꝑe ¶ No. t̓cioar. op. ꝙ arbitri n̄ pn̄t eoꝝ ſnīaꝫ declarare nullā eoip̄oꝙ ꝓnūciarūt ſt̓ functi eoꝝ officio. vn̄ nō p̄t ampliꝰ adiri vt declarēt dubia orta ex ſnīa ſꝫ dꝫ adiapa ꝓut hͦfactū extitit. ſꝫ ego credo ꝙ etiā ordinariꝰ inferior pōtadiri. vn̄ firmarē hāc ꝯcluſionē ꝙ ille iudex qͥ hꝫ exeqͥſnīaꝫ arbitri poterit dubia ſnīe declarare. ar. eoꝝ q̄ le.⁊ no. in. l. ab executore. ff. de appel. vbi bar. ꝓſequit̉ anqͥlibet iudex poſſit declarare ſuā ſnīaꝫ ſiue ſit ordinariꝰ ſiue dele⁊ vide ꝑ cano. jͣ. d̓ ꝟ. ſig. in. c. ex parte.el. iij. ⁊ facit qd̓ in ſil̓i no. bar. in. l. termīato. C. de fruc.⁊ li. expen. Quis aūt iudex debeat mādare executioſnīaꝫ arbitri. dic vt dixi. sͣ. c. ꝓx. ⁊ ar. huiꝰ tex. ⁊ p̄dicrū iuriū dicendū ē ꝙ ſi dat̉ aliqͥbꝰ homībꝰ ptās ꝯdēdiſtatuta ⁊ demū ſuꝑ ſtatutꝭ orit̉ ꝯtētio nō pn̄t ſtatutaij pꝰ finitū eoꝝ officiū iſta ſtatuta interp̄tari ſꝫ dꝫ reurri ad ſuꝑiorē qͥ dedit eis ptātē ſtatuta ꝯdēdi vt no.in. d. c. ex ꝑte. bar. in. l. oēs ppl̓i. ff. de iuſti. ⁊ in. ¶ Notajrto ꝙ ex diſpoſitōne arbitri p̄t electio rectoris ꝑtineͣꝫ ad collegiū eccl̓ie. Idē fierivigore ꝯſuetudinis vel pͥuilegij. vt in. c. cū dilectꝰꝯſue. ⁊ ī. c. abbate de ver. ſig. ⁊ in. c. ij. de ī inte. reſti. ¶ No. vlteriꝰ ꝙhn̄s ptātē eligēdi ſeu aliū actū explicādi cū conſilio tn̄alicuiꝰ nō valet quod gerit niſi pͥus reqͥſierit cōſiliumillius nō tamē tenet̉ ſequi ꝯſiliū. ⁊ ad hoc quotidie all̓.iſta decre. ⁊ cōcor. c. cū in veteri d̓ elec. Et ex his infertꝙ lꝫ ep̄us teneat̉ fere in omībꝰ gerēdis ꝑ eū reqͥrere cōſilium capituli. vt in. c. nouit. ⁊ in. c. quāto de his q̄ fip̄la. nō tn̄ tenet̉ ſequi cōſiliū canonicoꝝ. ſatis .n. eſt īquirere cōſiliū ꝓut. sͣ. ⁊ debito tꝑe expectare rn̄ſum. ⁊pbat̉ h̓ vltimū in. d. c. cuꝫ in veteri. ¶ Ultīo no. ex fi.lr̄e ⁊ tene mēti ꝙ hn̄s liberā ptātem eligendi nō p̄t eligere indignū ſꝫ tenet̉ eligere idoneū. ad ideꝫ. c. cū cāmde ele. ⁊. c. abbate de ꝟ. ſig. fac̄. l. vt gradatī. ff. d̓ mune.⁊ hō. ¶ In glo. ij. ꝓ intellectu huiꝰ glo. ⁊ tex. pͦ queronūqͥd interp̄tatio huiꝰ. c. habeat locū ī alijs diſpoſitionibꝰ diſponētibꝰ cōſiliū aliquoꝝ requiri ī aliqͦ actu. nāiſte tex. loquit̉ qn̄ cōſiliū erat reqͥrendū ex forma arbi-
tri. vn̄ p̄t dubitari qͥd ī alijs diſpōnibꝰ. So. glo. iſta inpͥma ꝑte vr̄ tacite ſentire ꝙ idē ſit ī alijs diſpōnibꝰ. ⁊ facit. d. c. cū ī veteri de elec. Idē ſentit hoſti. h̓ dicēs. ꝙ hͨinterp̄tatio ꝓceſſit ex ꝓpria ſignificatiōe vocabuli. nāꝯſenſus ē ſil̓is ſenſus. dr̄ .n. a cō qd̓ ē ſil̓is. ⁊ ſenſꝰ qͣſi qd̓ē ſil̓. qꝛ ſi hēo aliqͥd age̓ cū ꝯſenſu tuo ego debeo ſētiretecū ⁊ tu mecū. al̓s nō ē ꝯſenſus ſꝫ diſſēſus. xxix. di. ī. §.j. ⁊. c. tua. jͣ. deſpō. vn̄ nō valet actꝰ ſi nō hēo ꝯſēſū tuūꝓ hͦ facit tex. iūcta gl. in. c. vnico ne ſe. va. li. vj. ita dicēdū ī cōſilio. nā ꝯſiliū ẜm ſuā ethymologiā idē ē qd̓ cōſultoꝝ rūſiōes lege̓. qꝛ is qͥ reqͥrit ꝯſiliū hꝫ lege̓ ſeu eligere id qd̓ ſibi magꝭ vr̄ ex rn̄ſiōibꝰ ꝯſultoꝝ/ vn̄ ex ꝓſignificatiōe vocabuli n̄ tenet̉ ſeqͥ ꝯſiliū. ſꝫ ſatꝭ ē r̄⁊ infra ſe poſtea elige̓ id qḋ magrn̄ſiōibꝰ ꝯſultorū. ⁊ hͦ ꝓcedūt regl̓arit̓ ẜm eū. n̄ꝯſiliū ponit̉ꝯſenſu. vtin. c. venerabili de offi. dele.c. j. de fo. ⁊qn̄qꝫ ꝯſenſus ponit̉ ꝓ ꝯſilio. lxiiij. di. i.c. j. ⁊. ij. ⁊ fit hͨ interptatio ẜm qͣlitatē negocioꝝ ⁊ ꝑſoit dice̓ ꝙ ẜm ꝓpriā ſignificatiōꝫ vocabuloedit qd̓ pͦ dictū ē. ſecꝰ qn̄ fit īpropͥatio vrgēte mſubiecta nō tn̄ declarat hoſt. qn̄ debeat fieri iſta īpropͥatio. Sꝫ ꝓ clariori ītellectu maͣe diſtīgue pꝰ bar. inl. j. §. ſi plures. ff. de exer. cū q̄rit̉ an̄ ꝯſiliū ſapiat ꝯſēſū.aut .n. ꝯſiliū ē impēdēdū ei q̄ nō hꝫ ītegrū iudiciū rōis⁊ tūc ſapit ꝯſenſū. vt ī. l. īpuberibꝰ. ff. de ſuſpe. tu. ⁊ hocmō p̄t inielligi tex. ẜm vnū ītellectū ī. c. venerabili p̄al̓.Aut ꝯſiliū ē impēdēdū hn̄ti integꝝ iudiciū. ⁊ tūc aut isqͥ hꝫ impēde̓ ē ꝑticeps illiꝰ officij ⁊ tūc ꝯſiliū ſapit ꝯſēſum. ⁊ iſte ē ꝓpriꝰ caſus illiꝰ. c. venerabili. ẜm vlectū. nā coadiutor datꝰ p̄lato ē ꝑticeps illiꝰ officij. iōlꝫ ius dicat ꝙ dꝫ reqͥri cōſiliuꝫ coadiutoriū tn̄ dꝫ capicōſiliū ꝓ cōſenſu. qꝛ al̓s officiū ſuū eēt ſuꝑuacuū. autꝑticeps officij ⁊ tūc ꝯſiliū ſtat ꝓprie. vn̄ ſavt h̓ ⁊ ī. d. c. cū in veteri. pone̓ exēplū ſtatīuet̉ vt ml̓ier nō poſſit teſtari ſine ꝯſilio duoꝝ ꝯſangneoꝝ. certe hͦ cāu ſaē reqͥrere ꝯſiliū cū facultas teſ⁊ hͦ teneas lꝫ Ci. voluerit faceredi ſoli mulieri⁊ int̓ dictiōeꝫ cū. dixit .n. ꝙ ſi aliqͥsdriaꝫ int̓ dictihꝫ aliqͥd face̓ cū ꝯſilio alicuiꝰ nō tenet̉ ꝯſiliū ſeqͥ. ſecꝰ ſhꝫ face̓ de ꝯſilio alicuiꝰ. vt no. ꝑ eū in. l. id qd̓ pauꝑC. de ep̄i. ⁊ cle. ſꝫ Io. an̄. in rl̓a nullꝰ ī mer. hac dr̄iaꝫapprobat nec etiā bar. in loco p̄al̓. iure .n. nō ꝓbat̉ īmopotiꝰ oppoſitū. vt no. in p̄al̓. locis. hͨ ꝓcedūt cū q̄rit̉ an̄⁊ qn̄ ꝯſiliū ſapiat ꝯſenſū ⁊ ecōtra. qn̄ ꝯſēſus ſapiat cōſiliū dic̄ aūt is cuiꝰ ꝯſenſus reqͥrit̉ nō pōt eſſe ꝑticepsilliꝰ officij. ⁊ tūc ꝯſenſus ſapit ꝯſiliū. vt ī. l. titiꝰ. ⁊ qd̓ ibino. ff. de admi. tu. ⁊ ob hͦ dixit bar. ꝙ ſi teſtator diſpoſuit ꝙ executor teſtamēti n̄ poſſit aliqͥd facere ſine cōſilio ⁊ cōſenſu ſeu volūtatē gͣuardiani fratrū minoꝝ n̄tenet̉ executor hr̄e cōſenſū ſꝫ ſatꝭ ē hr̄e cōſiliū. qꝛ frat̓minor nō p̄t eſſe executor teſtamētariꝰ. vt ī cle. exiui d̓ꝟ. ſig. vn̄ nō dꝫ ſibi lice̓ indirecte qd̓ directe ſibi ꝓhibet̉. vt ī regula cū qͥd vna via de re. iur. li. vj. ⁊ in. c. tuede ꝓcu. Aut is cuiꝰ ꝯſenſus requirit̉ p̄t eē ꝑticeps officij. ⁊ tūc ſi ē impēdendꝰ cōſenſus ex diſpōe homīs eiqͥ hꝫ ptātē plenā a lege tūc ponit̉ cōſenſus ꝓ cōſilio.vt no. in. d. l. titiū. ſi aut ē impēdendꝰ cōſenſus ei qͥ hꝫptātē ab homīe ⁊ tenet̉ hr̄e cōſenſū ex diſpōe hoīs vellegis. ⁊ tūc tenet̉ cōſenſus ꝓprie. vn̄ niſi hēat cōſenſuꝫnō valet actꝰ. vt ī aucͣ. hͦ ius porrectū. x. q. ij. nā ep̄s dꝫī alienatiōe hr̄e ꝯſenſū capl̓i. ſi alienat ſine cōſenſu nōvalet alienatio. vt ibi. ⁊ xij. q. ij. ſine exceptione. Quidaūt ſi ille qͥ hꝫ impēde̓ cōſiliū nō vult impēde̓ ꝯſiliū vl̓ē abſens ſeu mortuꝰ. vide qd̓ dixi ī. c. ex ꝑte de cōſti. etbo. tex. in. c. vnico ī fi. ne ſe. va. li. vj. ꝑ bar. ī. d. §. ſi plures. ⁊ ī. l. ſi cū dotē ī. §. eo aūt tꝑe. ff. ſo. ma. ⁊ ī. l. fi. C. debo. q̄ liber ¶ Ulteriꝰ q̄ro h̓ electio facta forma nō ẜuata ē nulla nūqͥd illud ꝓcedit gnaͣl̓r vt actꝰ geſtꝰ formanō ẜuata ſit nullꝰ. So. hoſti. vr̄ velle ꝙ iſtud ſit ſpāle