De arbitris.
fi. exquo em̄ arbitri eligūtur ex neceſſitate dꝫ cōpetereptās appellādi. ⁊ credo ꝙ etiā det̉ actio a ſnīa p̄ſertimcū teneamꝰ tales arbit ros hr̄e iuriſditionē ordinariaꝫvel delegatā. vt no. in. d. c. ab arbitris. ⁊ d. c. ſuſpitōnishinc gl. no. in. d. c. ab arbitris. dicit ꝙ ī arbitrꝭ electis īcauſa quā hꝫ ep̄s ꝯͣ ſubditū hꝫ locū appellatio. ⁊ tn̄. c. ſiclericus. xj. q. j. ſolū diſponit vt arbitri eligant̉ dū ep̄vult mouere litē ꝯͣ ſubditū. Quidā ſunt arbitri oīnvolūtarij ⁊ exͣiudiciales qͥ aſſumūt̉ ex mera voluntateꝑtiū. ⁊ in iſtis pōt diſtingui ꝙ aūt ſunt veri arbitri autarbitratores. pͦ caſu aut loqͥmur de iure canonico autciuili. ſi de iure canonico dixit Bal. in. l. j. C. eo. ꝙ pōtappellari ⁊ vr̄ hoc habuiſſe ꝓ indubitato. allegat. ij. q.ſtatuendū. ſꝫ certe ille tex. nihil fac̄. qꝛ nō loquit̉ ī aro ſꝫ ī iudice vt colligit̉ ibi ex tex. ⁊ aꝑtiꝰ īnuit ibi gl.⁊ ꝯͣ dcm̄ Bal. vr̄ tex. ij. q. vj. a iudicibꝰ. iūcto. §. ſequēti. ⁊ aꝑte voluit glo. in. d. c. ab arbitrꝭ. ſꝫ glo. in. d. c. a iudicibꝰ poſuit notabile dictū dicēs ꝙ de iure canonicopoterit arbitriū iniquū ꝑ viā cuiuſdā reclamatiōis retractari ⁊ ſic ꝑ īploratiōꝫ officij iudicꝭ mouet̉ dūtaxatꝑ. c. ij. sͣ. eo. ⁊ cū opi. illiꝰ gl. vr̄ h̓ ſimpl̓r trāſire do. an. ſꝫgo limitarē ꝓut plene dixi ī d. c. ij .ſ. ꝙ arbitriū ꝯtineteuidentē iniqͥtatē etiā in leſione ſoliꝰ ꝑtis. ⁊ hoc ſentitHoſt. in. d. c. ij. ⁊ archi. in. d. c. a iudicibꝰ. qꝛ ius qnicum obuiat notorio peccato. vt in. c. nouit de iudi.puto etiā ꝙ int̓ laicos dꝫ hͦ admitti. vtin. d. c. ij. ⁊ ihi dixi. ſꝫ vbi nō ꝯſtat de inꝑs offert ſe ad ꝓbandū puto ꝙ nō d̓iure canonico. qꝛ remedia rigoroſa inponat̉ litibꝰ habēt locū etiā de iure cademꝰ ꝙ ſnīa q̄ ſemel trāſiuit in rē iuopliꝰ retractari p̄textu iniqͥtatꝭ p̄tenꝑtes exqͦ ſemel nō ꝯͣdixerūt. vt ī. c. cū int̓ d̓ re iuogͦ dicēdū in arbitro ne lites de nouo inſtaurent̉. imputandū ē em̄ ꝑti q̄ ſe obligauit ſub pena ad ſeruādū arbitriū ⁊ ī. c. ij. p̄al. ꝓcedit cū de iniqͥtate ꝯſtaret euiderter pͥma frōte. Idē eſt gͦ dicēdū de iure canonico qd̓ diure ciuili. De iure āt ciuili aduerte aut ſtatutū diſponit vt ſnīa arbitri mādet̉ executiōi ⁊ tūc pōt appellarivt voluit bar. in. d. l. j. qꝛ tūc hꝫ vim ſnīe ⁊ agit̉ exponderāda em̄ ſunt ꝟba ſtatuti. nā ſibitriū mādet̉ executiōi ſic̄ſit in rē iu⁊ appellari nō pōt. aut ſtatarbitri mādet̉ executiōi ⁊ tūc ꝓcedit dictū Lem̄ oꝑat̉ ſtatutū ī eo ꝙ diſponit vt hēat exeratā ſic̄ ſnīa n̄ aūt dꝫ intelligi vt cIſeat̉ r̄mota appellatio. nā cū ſtatutū illud ſit ꝯtra ius dꝫ ſtricte inſatis ē ꝙ p̄t aliqͥd oꝑari. ad hoc. c. in nr̄a de iniur. ⁊ qꝛibi no. ⁊ ī. d. l. ſiqn̄. C. de inoffi. teſta. ⁊ in. l. iij. §. hꝟba. ff. d̓ nego. ge. ⁊ hāc limitationē ſentit bal. .aut ſtatutū nihil diſpōit ⁊ſcn̄ p̄t appellari. vtrō ē qꝛ ex ſnīa arbitri nō orit̉ actō neqꝫ agit̉ ad penapromiſſi ex ſnīa ſꝫ agit̉ ex ꝯpromiſſo ⁊ ſic ex ꝯͣctu inito int̓ ꝑtes. a ꝓprio ꝟo ꝯͣctu nō p̄t appellari. vt no. ī. d.l. j. ff. de pactꝭ. ⁊. c. j. jͣ. e. ti. hec ꝓcedūt in vera appellation. nā ꝯarbitriū ꝯpetit qn̄qꝫ quedā ſpecies appellatiōis. vbictua cā legitima ꝯpetit exceptōꝯtra laudū. putaī ꝑ dolū ſeu ꝑ arbitrū ſuſpectū p̄cedentatiōe illa talis exceptio ꝑ quamretractat̉ arbitrellatiōis cuiuſdā. vt dic̄.§. itē cuꝫ quidā. ff. e. ¶ Scd̓otex in. l. nō d̓caſu pͥncipali .ſ.arbitratore bar. in. d. l. j. voluit ꝙ nō poſſit appellari ſi p̄textu iniqͥtatꝭ p̄t peti reductio ad arbitriū boni viri. vt in. l. ſi ſocietate. §. arbitroꝝ. ff. ꝓ ſocio. ⁊ idē ſentit bal. ī. d. l. j. ſꝫ bar. ī. l. fi. ff. deappel. recipi. fuit ī ſingulari opi .ſ. ꝙ ꝯ laudū arbitroꝝiniquū ꝯpetit duplex remediū .ſ. appellatiōis ⁊ petitionis reductiōis ad arbitriū boni viri. ⁊ ſi ꝑs intētat pͥmū remediū tenet̉ ẜm eū ſeruare tꝑa p̄fixa ī appellation. mouet̉ qꝛ a trāſactione pōt appellare is qͥ ex ea ſe
ſentit p̄grauari. vt ī. l. a ſnīa in. §. idē reſcpͥſit. ff. de ap.ſed dictū arbitroꝝ ē quedā trāſactio. vt no. in. c. qͥntauallis de iureiurā. ⁊ in aucͣ. ſi ꝟo ꝯtigerit. C. de iudi. gͦa tali arbitramēto pōt appellari. nā ab actu exͣiudiciali pōt appellari ⁊ tenet̉ ꝗͣs ẜuare tꝑa ī appellatiōe p̄fxa. vt ī cle. ſic̄ de appel. ¶ Sꝫ qͣꝫqͣꝫ hͨ ꝯſideratio bar. ſjſita tn̄ mihi nō placꝫ ⁊ audio ꝙ a modernis legiter nō recipit̉ ⁊ ꝯͣ hāc opi. ſuā facit rō quā ip̄e pōitin. l. j. C. de arbi. vbi dicit ꝙ a ſnīa arbitri id̓o nō appelꝓprio qͣs nōlat̉ qꝛ nō agit̉ ex ſnīa. ſꝫ ex ꝓmiſſo ⁊ appellare. eſt ergo idē dicendūu nr̄o. ⁊ vide. in. c. ſtatutū de reſcrip. li. vj. vbi dicit ꝙ vbi qꝓcedit tanqͣꝫ bonꝰ vir nunqͣꝫ p̄t ab eiꝰ ſnīa appellari.idē ſentit bar. in. l. j. ff. de le. ij. nō ob. l. a ſnīa. quā ip̄e al⁊loquit̉ in t̓cio qͥ nō trāſigit ſꝫ appellat a trāſfacta int̓ alios ex qua p̄t p̄tende̓ aliqd̓ intereſſeꝯpetit gͦ ſolū remediū petitiōis reductiōis ad arbitriūboni viri. ⁊ ita ſimpl̓r voluit tex. in. d. §. arbitroꝝ. p̄dicta ꝓcedūt habito reſpetu adius. ffoꝝ. ſꝫ hodiepe. pal. vbi diſponit ꝙ ex ſnīa arbitri orit̉ actio ſilogat̉ exp̄ſſe ꝑ ꝑtes vl̓ taciturnitate. x. dieꝝ p̄t dubiri nūqͥd admittat̉ appellatio? ⁊ bar. fuit ī ſingl̓ari opꝙ ſic ī. d. l. j. C. e. mouet̉ qꝛ appellādo vr̄ emologbitriū tanqͣꝫ latū ſꝫ non tanqͣꝫ iuſte latū. vnde eoappellat orit̉ actio. allegat in ſimili. l. iij. §. falſus. ff. rēra. ha. vbi dn̄s appellādo a ſnīa lata ꝯͣ falſū ꝓcuratobare geſta ꝑ falſū ꝓcuratorē. ſꝫ bal. in⁊ cōiter legiſte ſequētes reprobātꝙ bn̄ qꝛ aūt appellādo emolqui appellationē. qꝛ eſſet ſibi ꝯͣpedit natiuitatē actiōis ⁊ ꝑ ꝯn̄s nō p̄taut īpugcaſu fieri nec reſpectu iuſticie ſēappellaiſequēdo poſtea appellationē. ſꝫtētie gͦ eſſet ſt̉ bar. approbatio p̄t referri ad ꝑī. §. falſꝰaūt ad iuſticiā ſnīe. et iō ē ibſonā falſi ꝓcipͥmā q̄ſtionē. ¶ Ad ſecūdā qōnaliꝰ caſus.ſſit appellari a ſnīa arbitri. intelan valeat pactuure nō p̄t appellari. hec qō ꝯtinlige ī caſibꝰ ingit de facto trecitat h̓ i. c. rainaldꝰ. jͣ. d̓ teſta.varij. nā multi tenuerūt vale̓ paEt doc. antiqͥiō poſſit appellari tn̄ non dānatctū. qꝛ lꝫ iustes. nā iudex dꝫ iudicare ẜm ꝙpactu factū īerit. ff. de re iudi. Et hāc opꝯueniūt vt īdā alij. ꝯͣriā opi. tenēt Ia. bal. acnuerūt Guil..d̓ ap. §. ī qͥbꝰ. ꝟ. xvj. ⁊ qͥdā alij. ſꝫcur. in. d.⁊ canoniſte cōiter tenēt ꝙ n̄ valetmodernnat̉ vera appellatio. qꝛ vt p̄dixi cuꝫ expactū vtſnīa nō oriat̉ actio nō valet appellatio q̄ ſuſpēdit illūa qͦ dꝫ int̓poni cū agat̉ ex ꝯpromiſſo vt p̄dixi ſꝫ vapactu ī appellatiōe īpropͥe ſupta. nā vt dic̄ bar. in. d̓nꝰ poſſumꝰ ꝯuenire vt arbitriū d̓icē. ⁊ noͣ. dixit bal. in. d. l. j. ꝙ hͦ caa pena ꝯpromiſſi. nec ē neceſſe ſerī appel. qꝛ n̄ ē ꝟa appellatō vt p̄dixi qd̓In t̓cia ⁊ vltīa qōn nūqͥd valeat renūciatiobn̄ nō ¶appellatiōis ab arbitrio int̓ponēdo. in qͣ ꝯſidera ꝙ ī caſibꝰ ī qͥbꝰ de iure appellari p̄t. vt qꝛ ſt̓ arbitri iurꝭ. vl̓ qꝛactio ꝯpetit ex ſnīa puto ꝙ valeat renūciatio. nā queadmodū p̄t ꝑ pactū r̄mitti appellatō a ſnīa iudicꝭ ⁊ fortiꝰ dꝫ poſſerſnīa arbitri. nā qn̄ appellari p̄t arbitriū hꝫē gͦ p̄t qͥs ꝑ pactū renuciare appellatiōii. d. l. fi. C. de tēp. ap. ſꝫ in caſibꝰ ī qͥbꝰ nō p̄t appellaritūc nō cadit ꝓprie renūciatio appellatiōis. Sꝫ poſſetdubitari nūqͥd poſſet emologari laudū anteqͣꝫ ſit latū⁊ dicendū ꝙ nō vt. sͣ. dixi. vn̄ renūciatio facultatis impugnādi arbitriū nō remittit̉. vt ī. d. l. pe. ⁊ vt p̄dixi hͨfacultas impugnādi ē quedā ſpēs appellatōis. ⁊ d̓ hͦappellatiōe īproprie ſumpta p̄t intelligi iſta gl. dū dꝙ nō valet renūciatio ¶ Sꝫ qͣro ī caſibꝰ ī qͥbꝰ p̄t appellari ab arbitro ad queꝫ debeat appellari. So. dicit hic