De arbitris.
diſpōne iuris merito dꝫ hr̄e locū recōuētio ꝑ. sͣ. dicipōe exēplū pͦ de iure canonico qn̄ ep̄s vult moue̓ litēſubditu ſuū. nā tūc eligūt̉ arbitri iuris qͥ hn̄t iuriſditōꝫvt ī. c. ſi clerioClericꝰ .n. corā illis ꝯuētꝰ ꝑ ep̄mpoterit ep̄m.aliud exēplū de iure ciuili poſſebpōi ꝑ. l. cū ſpāli. C. d̓ iudi. nā ſi delegatꝰ pͥncipis recuſat̉ꝯpellunt̉ ꝑtes elige̓ arbitros qͥ cogſcāt d̓ iſta cā vt ibivn̄ puto ꝙ ſic̄ corā delegato hēbit locū recōuentio itā iſtis qͥ ſuclocū delegati. B mittendā.guinei ad cōb?bnto ᵐ ſicma ſtatuti ꝯͣillis arbitris hꝫ locū recōuētio. qꝛ illi ſūt arbitri iuhn̄t iuriſditionē d̓legatā vel ordinariā iuxͣ ea q̄ dixi ī. c. ſuſpitiōis de offi. dele. ⁊ qd̓ no. in. c. ab arbitris. e.ti. li. vj. ¶ Ultīo ſcias ꝙ lr̄a in fine facit ad. q. noͣbilē etqͦtidiana. ꝯpromiſſum fuit ī arbitrū ſuꝑ vna re arbit̓ſnīam adiudicauit rē actori ſꝫ ꝯdēnauit actorē ad dādū aliā rē ip̄i reo q̄ qͥd ē res nō erat exp̄ſſa in ip̄miſſo nūqͥd valeat illud arbitriū qͦ ad iſtā reꝫ?tex. optīe fac̄ ꝙ nō. ī eo ꝙ dibit̉ nō pōt iudicareniſi de his tm̄ ſuꝑ qͥbꝰ fiat ⁊dera iſtaꝫdictionē taxatiua tm̄. ad idē. l. nō diſtinę1ꝰ. §. d̓ o.ff. e. ti. ⁊ ī hāc ꝑtē inclinat bar. in. l. aquiliana. ff. dac. dicit tn̄ ſecūs eē ſi mādauerit pecuniā dari altei parti ꝑ illū cui adiudicauit rē. nā tūc hͨ ſnīa tꝫ. qꝛ peunia nō ē ꝓrſus alia res. ꝑ eā em̄ fit eſtimatio oīm reꝝvt in. l. j. ff. de ꝯtrahen. empt. ⁊ in. c. eijciens. lxxxviij. di.vn̄ in recōpēſatōe rei adiudicate potuit condēnare inpecunia ſic̄ fac̄ iudex aditꝰ ī iudicio cōidiuidūdo qͥ nōpōt appone̓ manū ad rē nō cōem. vt ī. l. arbor. ff. cōidi.⁊ pōt vni adiudicare rē nō cōem ⁊ mādare vt alteri refundat̉ certa ꝑs pecunie. vt inſti. de offi. iu. in. §. eadeꝫ⁊ ī. l. ad offm̄. C. cōi diui. ⁊ hͦ tene mēti. ¶ In gl. j. ibi itēī crībꝰ. hͦ intellile dixi in. c. j. d̓ mu. peti. ⁊ ī. c.i. l. is qͥ reus. ff. de publi. iud.ſi clerici d̓ iudiq. xj. neganda. ⁊ ibi ꝑ archi. ¶ In ea. glo. ibi īſſeſſiōe. aduerte iſtā. l. fi. quā gl. allegato mō intelligit̉ vt ibno. Hoſt. h̓ intelligit iſtā. l.oſſeſſiōe ꝓponēdoqn̄ prpillus agit ſuꝑ momētaneatū vn̄ vi vel qd̓ vi aūt clālvti poſſidetis tn̄eū nō pōt recōuenire reꝰ. ⁊ idē ī effectu voluit ibi bar.qͥ dixit illā. l. ꝓcede̓ qn̄ pupillꝰ agit int̓dicto adipiſode recuperāde vel retinēde. ⁊ rō pōt eē qꝛ cū pupillꝰibi ſine tutore ⁊ admittat̉ ī iſta cā. qꝛ nō hꝫ ltīmā ꝑſonſtādi ī iudicio. vn̄ putarē ꝙ iſta. l. nō ꝓcede̓t qn̄ pupillus eēt ī iudicio cū aucͣte tutoris. qꝛ tūc ceſſat rō pal̓. eth̓ intellige dūmō nature cauſe patiat̉ recōuētionē. qd̓plene dixi ī. d. c. j. d̓ mu. pe. ¶ In ea. gl. ibi ſpoliatōe facta eccl̓ijs. aduerte qꝛ nō vr̄ ſpecialitas ī eccl̓ijs cū. sͣ. gͦdixit ꝙ ī cā ſliatōis n̄ valꝫ recōuētio. Sꝫ p̄t ītellighͦ dc̄m duol3. pͦ ī eccl̓ia ⁊ clericis nō hꝫ locū r̄cōuētio et̓ ſr̄ alia ſpoliatōe ſꝫ ꝓcedit hͦ qn̄ laicꝰ malicioſeſpoliauit clericū vt ꝯuētus corā iudice ſuo recōueniatibi clericū. ¶ Scd̓o pōt intelligi ꝙ etiā ī alio facto ꝙͣs exqͦ laicꝰ malicioſe dat materiā clerico vtniat eū corā laico vt ip̄m poſtmodū ibi recōueniatocū recōuētio. ⁊ ſic vr̄ velle tex. no. iūcta gl. c. relatih̓ alle. in glo. Sꝫ idē crederē inter laicos qꝛ malicijs nōeſt indulgēdū. ar. c. qͣꝫto d̓ diuor. ⁊ ī. §. ſꝫ ſi agant all̓. in¶ Exͣ glo. ponūt h̓ doc. aliqͦs caſus ī qͥbꝰ nō ꝓcedito qͦs n̄ curo ꝓſeqͥ qꝛ non ē maͣ nr̄a ſꝫ plene exd. c. j. de mu. peti. ¶ In glo. fi. ibi vl̓ eis coherētibꝰ ſine qͥbꝰ ⁊cͣ. no. bn̄ iſtā ꝑderemanū adn̄ deducta in ꝯproniſisˣªrbit̓ vt ertēūmō iſta adheāt exp̄ſſis ī cōpromiſſo p̄ſertim ſi cā pͥncipalis diffiniꝯmode nō p̄t. ⁊ idē tꝫ Inno. h̓ ⁊. jͣ. e. ex ꝑte. ⁊ gl. ī. l. nōdiſtinguemꝰ. ī. §. d̓ offō. ff. e. ⁊ ꝑ hͦ puto ꝙ ſi ꝟtat̉ ī dibiū ſuꝑ qualitatē reꝝ exp̄ſſarū in ꝯpromiſſo ꝙ poteritarbit̓ de iſta qualitate cognoſcere ⁊ ꝓnūciare an veniat ī ꝯpromiſſo qꝛ alit̓ cā pͥncipal̓ ꝯmode decidi nō poſſet p̄ſertī qꝛ ē hͦ p̄paratoriū ad diffinitiōeꝫ cauſe ꝯpro
ptātē circa Ftēmiſſe. ſil̓e videmꝰ ī ꝓcuratore qͥta in ꝓcuratiōe. vt in. c. cū olimdele. ⁊ tn̄ p̄t agefſuꝑ his q̄ ſunt p̄paratoria ad mādatū ſibi factu. vt i. l.id rē mobilē. ⁊ in. l. ad legatū. ff. de ꝓcu. ⁊ fac̄ optīe ꝙꝙ arbit̓ incidēter cogͦſcit de cā reſtiſubacit tsͦ ꝙt tuerit expreſſa ī ꝯpromiſſo. de q̄ diximustutiōis lꝫ īin. c. penul. sͣ. d̓ in inte. reſti. ¶ In ea. gl. ibi ſuꝑ petitōeduplici. ꝓ ītellectu glo. ſcias ꝙ actio legis aquilie ꝯͣ negātē dat̉ ī duplū ī ꝯfitētē dat̉ ī ſimplū vt ī. l. indubitat̉ nūqͥd facto ſel̓ ꝯprtius. ff. acſſit arbit̓ ꝯdire ꝑtē ī duplū ſi nezauerit dānū dediſſe cū fuerit.pr ꝙ ſic. qꝛ arbit cognoſcit d cōpetatpaorerſans ⁊ꝯnexis. vt.ēnatio ad duplū vr̄ coherere negatidr̄ in prin. gͦex naͣ actiōis ī ꝯpromiſſum deducte ¶it d̓. l. ꝙ tn̄ ī fi. ff. e. vbi dic̄ ꝙ arbit̓ nō jare ſuꝑ pena ī ꝯpromiſſo appoſita vt nō exigat̉.dꝫ arbit̓ poſſe ꝓnūciare ſuꝑ duplo. qꝛ pena ledit ⁊ ſuꝑ ea non fuit ꝯpromiſſū. ⁊ vr̄ glo. trāſireꝯͣrio. exp̄ſſe tn̄ nō eligit. ⁊ idē vr̄ velle Inno. ſꝫ h̓ Hetꝫ ꝯͣriū ꝑ rōnē pͦ factā. ⁊ facit qḋ noͣ. azo. ⁊ Inno. jͣ. e.ꝑte. qͥ dixerūt arbitrū poſſe ꝓnunciare ſuꝑ fructibꝰomnibꝰ acceſſorie deductꝭ ⁊ ſuꝑ expenſis lꝫ de his exſe non fuerit ꝯpromiſſū. qꝛ hͨ omīa veniūt acceſſoriecām principal̓r ꝯpromiſſā. ⁊ hāc opi. ſequor. ꝓ qͣ fac̄tex. in. l. nō diſtinguemꝰ. in. §. itē non ē cogēdus. ff. evbi hr̄ ꝙ etiā ꝑempta re pͥncipali ſuꝑ qͣ fuerat ꝯpronſum pōt arbit̉ cogͦſce̓ ſuꝑ intereē. Itē nō poteſt dici ꝙpena ſit qͥd extrinſecū cū veniat ex naͣ actionis. ar. in regula acceſſoriū d̓ re. iur. li. vj. ¶ Itē in eadē gl. ibi nonpōt punire. ſupple mulctādo ꝯtumacē. no. glo. ex qͣ habes duas ꝯcluſiones in hͦ articulo. pͥmo ꝙ arbit̓ nō pemulctare ꝑteꝫ rōne ꝯtumacie. ſcd̓o ꝙ p̄t ſibi dari pteꝑtibꝰ mulctādi ⁊ ita reducūt̉ ad ꝯcordiā due ledētur ꝯͣrie. vna ē. l. non ex oībꝰ all̓. in glo. nā vr̄ꝙ arbit̓ poſſit mulctare. Contrariū innuit tex. in. l. ij. infi. ff. de iudi. vbi tradit̉ no. regula ꝙ non hn̄s iuriſditōnem defic̄ in ptāte mulctādi. intelligat̉ gͦ iſta. l. mero iure inſpecto. l. aūt non ex oībꝰ. ītelligat̉ qn̄ fuit data poteſtas arbitro a partibꝰ. ⁊ ita cōiter vident̉ velle legiſin. d. l. non ex oībꝰ. ⁊ intelligo gl. in mulcta ꝓprie ſūptvt eſt pena extraordinaria quā iudex infligit ꝯtumacqꝛ ꝯtepſit iuriſditionē ſuam. ſecus dic ſi iudex vult punire ꝯtumacē in expēſis quas fecit ꝑs pn̄s. nā lꝫ hͦ ſit pena reſpectu ꝯtumacis tn̄ reſpectu partis pn̄tis eſt int̓eſſe ⁊ iō arbit̓ pōt in illis ꝯdemnare. vt in. d. §. itē nō eſtcogēdū. ⁊ no. Inno. jͣ. e. ex ꝑte. ⁊ de hac pena poſſet intelligi. d. l. nō ex oībꝰ. ẜm aliū intellectū. ¶ In ea. gl. ibniſi vtraqꝫ ꝑte pn̄te. pondera glo. nō .n. dicit arbitruꝫnō poſſe ꝓcedere ꝑte abn̄te. ſꝫ ꝙ nō pōt ꝓnūciare niſivtraqꝫ ꝑte pn̄te niſi data ſit ſibi ptāte ī ꝯpromiſſo ⁊loqͥt̉ tex. ī. d. l. diē ꝓferre. ī. §. ſiqͥs litigatoꝝ. ff. e. vtpotes ī hͦ firmare iſtā regulā ꝙ ī caſibꝰ in qͥbꝰ p̄t iudexꝓcedere ꝑte abn̄te ꝑ ꝯtumaciā vel ſine poterit eodemmō arbit̓ ꝓcedere qꝛ arbitria ſunt redacta ad īſtar iudicioꝝ. vt in. l. j. ff. e. Fallit in caſibꝰ iuris exp̄ſſis. ⁊ iō vtdixit Inno. jͣ. e. ex ꝑte. p̄t arbit̓ lit. ꝯtē. ꝓcedere ad receptione teſtiū ꝯtumacia ꝑtis non obſtāte. ⁊ idē dicit inalijs actibꝰ iudicialibꝰ. ſed in ſnīa ferenda reperit̉ hͦ diuerſitas inter iudicē ⁊ arbitrū. qꝛ iudex fert ſnīam parte ꝯtumace vt ī. l. ab eo. C. quō ⁊ qn̄ iudex. ⁊ ī. c.ritatis de do. ⁊ ꝯtu. cū ſi. ſed arbiter nō pōt. nec.catur ꝙ ẜm hͦ erit in optione partis impedire ſnīam arbitri. qꝛ non habebit niſi non comparere nec p̄t mulctari. vt. sͣ. dictū eſt. ſed dicit ꝙ in ꝯtumaciā ſuā committitur pena appoſita in compromiſſo. vn̄ perinde eſt ac ſiarbit̓ ꝓnūciaſſet ⁊ ꝑs nō vellet ſtare arbitrio. lex em̄ ēparat iſta duo .ſ. nō acquieſcere laudo vel impedirenunciationē arbitri nō cōparēdo. vt eſt tex. ī. d. §. qͥs li