Druckschrift 
1 (1485)
Entstehung
Seite
206v
Einzelbild herunterladen
 

De arbitris.

diſpōne iuris merito dꝫ hr̄e locū recōuētio.. dicipōe exēplū de iure canonico qn̄ ep̄s vult moue̓ litēſubditu ſuū. tūc eligūt̉ arbitri iuris hn̄t iuriſditōꝫvt ī. c. ſi clerioClericꝰ .n. corā illis ꝯuētꝰ ep̄mpoterit ep̄m.aliud exēplū de iure ciuili poſſebpōi. l. ſpāli. C. iudi. ſi delegatꝰ pͥncipis recuſat̉ꝯpellunt̉ ꝑtes elige̓ arbitros cogſcāt iſta vt ibivn̄ puto ſic̄ corā delegato hēbit locū recōuentio itā iſtis ſuclocū delegati. B mittendā.guinei ad cōb?bnto ſicma ſtatuti ꝯͣillis arbitris hꝫ locū recōuētio. qꝛ illi ſūt arbitri iuhn̄t iuriſditionē d̓legatā vel ordinariā iuxͣ ea dixi ī. c. ſuſpitiōis de offi. dele. qd̓ no. in. c. ab arbitris. e.ti. li. vj. Ultīo ſcias lr̄a in fine facit ad. q. noͣbilē etqͦtidiana. ꝯpromiſſum fuit ī arbitrū ſuꝑ vna re arbit̓ſnīam adiudicauit actori ſꝫ ꝯdēnauit actorē ad aliā ip̄i reo qͥd ē res erat exp̄ſſa in ip̄miſſo nūqͥd valeat illud arbitriū ad iſtā reꝫ?tex. optīe fac̄. ī eo dibit̉ pōt iudicareniſi de his tm̄ ſuꝑ qͥbꝰ fiatdera iſtaꝫdictionē taxatiua tm̄. ad idē. l. diſtinę1ꝰ. §. o.ff. e. ti. ī hāc ꝑtē inclinat bar. in. l. aquiliana. ff. dac. dicit tn̄ ſecūs ſi mādauerit pecuniā dari altei parti illū cui adiudicauit. tūc ſnīa tꝫ. qꝛ peunia ē ꝓrſus alia res. em̄ fit eſtimatio oīm reꝝvt in. l. j. ff. de ꝯtrahen. empt. in. c. eijciens. lxxxviij. di.vn̄ in recōpēſatōe rei adiudicate potuit condēnare inpecunia ſic̄ fac̄ iudex aditꝰ ī iudicio cōidiuidūdopōt appone̓ manū ad cōem. vt ī. l. arbor. ff. cōidi. pōt vni adiudicare cōem mādare vt alteri refundat̉ certa ꝑs pecunie. vt inſti. de offi. iu. in. §. eadeꝫ ī. l. ad offm̄. C. cōi diui. tene mēti. In gl. j. ibi itēī crībꝰ. intellile dixi in. c. j. mu. peti. ī. c.i. l. is reus. ff. de publi. iud.ſi clerici iudiq. xj. neganda. ibi archi. In ea. glo. ibi īſſeſſiōe. aduerte iſtā. l. fi. quā gl. allegato intelligit̉ vt ibno. Hoſt. intelligit iſtā. l.oſſeſſiōe ꝓponēdoqn̄ prpillus agit ſuꝑ momētanea vn̄ vi vel qd̓ vi aūt clālvti poſſidetis tn̄ pōt recōuenire reꝰ. idē ī effectu voluit ibi bar. dixit illā. l. ꝓcede̓ qn̄ pupillꝰ agit int̓dicto adipiſode recuperāde vel retinēde. pōt qꝛ pupillꝰibi ſine tutore admittat̉ ī iſta. qꝛ hꝫ ltīmā ꝑſonſtādi ī iudicio. vn̄ putarē iſta. l. ꝓcede̓t qn̄ pupillus eēt ī iudicio aucͣte tutoris. qꝛ tūc ceſſat pal̓. et intellige dūmō nature cauſe patiat̉ recōuētionē. qd̓plene dixi ī. d. c. j. mu. pe. In ea. gl. ibi ſpoliatōe facta eccl̓ijs. aduerte qꝛ vr̄ ſpecialitas ī eccl̓ijs..dixit ī ſliatōis valꝫ recōuētio. Sꝫ p̄t ītellig dc̄m duol3. ī eccl̓ia clericis hꝫ locū r̄cōuētio et̓ ſr̄ alia ſpoliatōe ſꝫ ꝓcedit qn̄ laicꝰ malicioſeſpoliauit clericū vt ꝯuētus corā iudice ſuo recōueniatibi clericū. Scd̓o pōt intelligi etiā ī alio facto ꝙͣs exqͦ laicꝰ malicioſe dat materiā clerico vtniat corā laico vt ip̄m poſtmodū ibi recōueniatocū recōuētio. ſic vr̄ velle tex. no. iūcta gl. c. relati alle. in glo. Sꝫ idē crederē inter laicos qꝛ malicijseſt indulgēdū. ar. c. qͣꝫto diuor. ī. §. ſꝫ ſi agant all̓. in Exͣ glo. ponūt doc. aliqͦs caſus ī qͥbꝰ ꝓcedito qͦs curo ꝓſeqͥ qꝛ non ē maͣ nr̄a ſꝫ plene exd. c. j. de mu. peti. In glo. fi. ibi vl̓ eis coherētibꝰ ſine qͥbꝰ ⁊cͣ. no. bn̄ iſtāderemanū adn̄ deducta in ꝯproniſisˣªrbit̓ vt ertēūmō iſta adheāt exp̄ſſis ī cōpromiſſo p̄ſertim ſi pͥncipalis diffiniꝯmode p̄t. idē tꝫ Inno... e. ex ꝑte. gl. ī. l.diſtinguemꝰ. ī. §. offō. ff. e. puto ſi ꝟtat̉ ī dibiū ſuꝑ qualitatē reꝝ exp̄ſſarū in ꝯpromiſſo poteritarbit̓ de iſta qualitate cognoſcere ꝓnūciare an veniat ī ꝯpromiſſo qꝛ alit̓ pͥncipal̓ ꝯmode decidi poſſet p̄ſertī qꝛ ē p̄paratoriū ad diffinitiōeꝫ cauſe ꝯpro

ptātē circa Ftēmiſſe. ſil̓e videmꝰ ī ꝓcuratoreta in ꝓcuratiōe. vt in. c. olimdele. tn̄ p̄t agefſuꝑ his ſunt p̄paratoria ad mādatū ſibi factu. vt i. l.id mobilē. in. l. ad legatū. ff. de ꝓcu. fac̄ optīe arbit̓ incidēter cogͦſcit de reſtiſubacit tsͦ ꝙt tuerit expreſſa ī ꝯpromiſſo. de diximustutiōis lꝫ īin. c. penul.. in inte. reſti. In ea. gl. ibi ſuꝑ petitōeduplici. ītellectu glo. ſcias actio legis aquilie ꝯͣ negātē dat̉ ī duplū ī ꝯfitētē dat̉ ī ſimplū vt ī. l. indubitat̉ nūqͥd facto ſel̓ ꝯprtius. ff. acſſit arbit̓ ꝯdire ꝑtē ī duplū ſi nezauerit dānū dediſſe fuerit.pr ſic. qꝛ arbit cognoſcit d cōpetatpaorerſansꝯnexis. vt.ēnatio ad duplū vr̄ coherere negatidr̄ in prin.ex naͣ actiōis ī ꝯpromiſſum deducteit. l. tn̄ ī fi. ff. e. vbi dic̄ arbit̓ jare ſuꝑ pena ī ꝯpromiſſo appoſita vt exigat̉.dꝫ arbit̓ poſſe ꝓnūciare ſuꝑ duplo. qꝛ pena ledit ſuꝑ ea non fuit ꝯpromiſſū. vr̄ glo. trāſireꝯͣrio. exp̄ſſe tn̄ eligit. idē vr̄ velle Inno. ſꝫ Hetꝫ ꝯͣriū rōnē factā. facit qḋ noͣ. azo. Inno.. e.ꝑte. dixerūt arbitrū poſſe ꝓnunciare ſuꝑ fructibꝰomnibꝰ acceſſorie deductꝭ ſuꝑ expenſis lꝫ de his exſe non fuerit ꝯpromiſſū. qꝛ omīa veniūt acceſſoriecām principal̓r ꝯpromiſſā. hāc opi. ſequor. fac̄tex. in. l. diſtinguemꝰ. in. §. itē non ē cogēdus. ff. evbi hr̄ etiā ꝑempta re pͥncipali ſuꝑ fuerat ꝯpronſum pōt arbit̉ cogͦſce̓ ſuꝑ intereē. Itē poteſt dicipena ſit qͥd extrinſecū veniat ex naͣ actionis. ar. in regula acceſſoriū re. iur. li. vj. Itē in eadē gl. ibi nonpōt punire. ſupple mulctādo ꝯtumacē. no. glo. ex habes duas ꝯcluſiones in articulo. pͥmo arbit̓ pemulctare ꝑteꝫ rōne ꝯtumacie. ſcd̓o p̄t ſibi dari pteꝑtibꝰ mulctādi ita reducūt̉ ad ꝯcordiā due ledētur ꝯͣrie. vna ē. l. non ex oībꝰ all̓. in glo. vr̄ arbit̓ poſſit mulctare. Contrariū innuit tex. in. l. ij. infi. ff. de iudi. vbi tradit̉ no. regula non hn̄s iuriſditōnem defic̄ in ptāte mulctādi. intelligat̉ iſta. l. mero iure inſpecto. l. aūt non ex oībꝰ. ītelligat̉ qn̄ fuit data poteſtas arbitro a partibꝰ. ita cōiter vident̉ velle legiſin. d. l. non ex oībꝰ. intelligo gl. in mulcta ꝓprie ſūptvt eſt pena extraordinaria quā iudex infligit ꝯtumacqꝛ ꝯtepſit iuriſditionē ſuam. ſecus dic ſi iudex vult punire ꝯtumacē in expēſis quas fecit ꝑs pn̄s. lꝫ ſit pena reſpectu ꝯtumacis tn̄ reſpectu partis pn̄tis eſt int̓eſſe arbit̓ pōt in illis ꝯdemnare. vt in. d. §. itē eſtcogēdū. no. Inno.. e. ex ꝑte. de hac pena poſſet intelligi. d. l. ex oībꝰ. ẜm aliū intellectū. In ea. gl. ibniſi vtraqꝫ ꝑte pn̄te. pondera glo. .n. dicit arbitruꝫ poſſe ꝓcedere ꝑte abn̄te. ſꝫ pōt ꝓnūciare niſivtraqꝫ ꝑte pn̄te niſi data ſit ſibi ptāte ī ꝯpromiſſoloqͥt̉ tex. ī. d. l. diē ꝓferre. ī. §. ſiqͥs litigatoꝝ. ff. e. vtpotes ī firmare iſtā regulā ī caſibꝰ in qͥbꝰ p̄t iudexꝓcedere ꝑte abn̄te ꝯtumaciā vel ſine poterit eodem arbit̓ ꝓcedere qꝛ arbitria ſunt redacta ad īſtar iudicioꝝ. vt in. l. j. ff. e. Fallit in caſibꝰ iuris exp̄ſſis. vtdixit Inno.. e. ex ꝑte. p̄t arbit̓ lit. ꝯtē. ꝓcedere ad receptione teſtiū ꝯtumacia ꝑtis non obſtāte. idē dicit inalijs actibꝰ iudicialibꝰ. ſed in ſnīa ferenda reperit̉ diuerſitas inter iudicē arbitrū. qꝛ iudex fert ſnīam parte ꝯtumace vt ī. l. ab eo. C. quō qn̄ iudex. ī. c.ritatis de do. ꝯtu. ſi. ſed arbiter pōt. nec.catur ẜm erit in optione partis impedire ſnīam arbitri. qꝛ non habebit niſi non comparere nec p̄t mulctari. vt.. dictū eſt. ſed dicit in ꝯtumaciā ſuā committitur pena appoſita in compromiſſo. vn̄ perinde eſt ac ſiarbit̓ ꝓnūciaſſet ꝑs vellet ſtare arbitrio. lex em̄ ēparat iſta duo .ſ. acquieſcere laudo vel impedirenunciationē arbitri cōparēdo. vt eſt tex. ī. d. §. qͥs li