De arbitris.
ff. de ꝟbo. ob. ⁊ ī. l. etiā. ff. de mino. vbi dr̄ ꝙ tot videntſnīe qͦt ſunt articuli in ea ꝯtēti ⁊ tot vident̉ ſtipqͦt ſunt res in ſtipulatōe deducte. ¶ Quarton̄cleſia exēpta ⁊ īmediate pape ſubiecta vr̄ gaude̓ qͣdā libertate nō eſt tn̄ oīmoda libertas cū recognoſcat ius ſb̓iectionis reſpectu pape. nā nulla eccl̓ia pōt eſſe acephala. i. ſine capite. vt dicit tex. in. c. nulla. xciij. di. ¶ Notaquinto ⁊ ī hͦ tenē mēti iſtū tex. qꝛ qͦtidie allegat̉ ꝙ ecclea exēpta nō pōt renūciare pͥuilegio libertatis. vn̄ lꝫ geeralit̓ dicat̉ quē poſſe licite renūciare iuri ⁊ fauorſe introducto. vt ī. c. ad apl̓icā de regu. ⁊ ī. l. ſiꝗs ī ꝯͣbendo. C. de epiſ. ⁊ cle. tn̄ in pͥuilegio exemptōis tangit̉nedū fauor exepti ſed etiā fauor ipſiꝰ ſuꝑioris qͥ exemiteū ⁊ eximēdo ab alijs īmediate illū ſue iuriſditōi ſubiecvn̄ intereſt ſua nō ꝑde̓ iſtā īmediatā ſubiectōeꝫ. ſetem ī alijs pͥuilegijs ī quibꝰ ꝟſat̉ dūtaxat fauor prigiati. ⁊ ꝑ iſtū tex. decidit̉ q̄ſtio nūqͥd poſſit exēptꝰ litigare corā alio iudice ſubijciēdo ſe iuriſditōi illiꝰ. Itē ⁊ aliaqueſtio nūꝗd exēptꝰ incidēs in excoīcatōem iuris poſſitabſolui ab ep̄o loci exqͦ vult ſe quo ad illū actuꝫ ſubijce̓iuriſditōi ep̄i. Et ꝑ iſtū textū pōt rn̄deri ad vtrāqꝫ queſtionē ꝙ nō cū nō poſſit exēptꝰ renūciare ſine licētia romani pōtificis pͥuilegio libertatis. Itē int̓eſt romani pōtificis ꝗͥ eſt ſuꝑior īmediatꝰ vt ſubditꝰ ſuꝰ nō iudicet̉ aalio nec etiā abſoluat̉ vt ip̄e poſſit cognoſce̓ qͣlitatē ſuditi ſui. ar. ī. c. oīs vtriuſqꝫ ſexus de peni. ⁊ remiſ. ⁊ ī. c. nimis de iureiuran. vr̄ tex. iucta glo. fi. q̄ ē in hͦ ſingl̓aris incle. pe. de ſen. ex. ⁊ hāc partē vr̄ firmare Io. an̄. ī regulaſciēti ī mercu. lꝫ Fe. ī quodā ſuo ꝯſilio tenuerit oppoſitū. ſꝫ pͥmū dictū ſecutꝰ ſuꝫ ⁊ plene examīaui maͣꝫ in qͣdādiſputatōe q̄ incipit duo clericali ordīe ¶ Ultimo pōtcolligi argū. optimū ex iſto tex. ꝙ is qͥ nō pōt rē alienareſeu libere de illa diſpone̓ nō pōt ſuꝑ ea ꝯpromitte̓ cū ꝑꝯpromiſſuꝫ poſſet ſeqͥ alienatio. hīc dixit hoſti. ꝙ vaſlus nō pōt ꝯpromitte ſine licētia dn̄i ſuꝑ feudo de qͦꝛeundē in ſūma ē. ti. in. §. ſed ſequit̉. ꝟ. ſed nūqͥd vaſallus. ¶ Et ex hͦ ⁊ lr̄a pn̄t colligi plures rōnes decidēdi adtex. hic qͣre nō valuit ꝯpromiſſum ſuꝑ exēptōe. nā pͥma⁊ pͥncipalis rō colligit̉ ex tex. qꝛ exemptꝰ nō pōt renūciare directe pͥuilegio exēptōis. gͦ nec ſuꝑ ea ꝯpromitte̓ cūpoſſet inde ſeqͥ laudū ꝯͣ exemptōꝫ. ſcd̓a rō pōt colligi exdictis hoſti. nā p̄latꝰ qͥ recipit dignitatē a papa vt ē exemptꝰ nō pōt alienare iura eccl̓ie romano pōtifice incōſulto. vt in. c. ꝙ qͥs ꝯmiſit. xxxv. q. ix. no. de re. ec. nō alie.c. nulli ⁊. xij. q. ij. hͦ ius. gͦ n̄ poterit iſte abbas ſuꝑ iſto iure exēptōis ꝯpromitte̓. cū ꝑ ꝯpromiſſuꝫ poſſet ſeqͥ alienatio. Ex hͦ collige notabile dictū ꝙ p̄latꝰ nō pōt ꝯpromitte̓ ſuꝑ rebꝰ qͣs alienare nō pōt. qd̓ voluit lap. alle. īdixi pꝰ hoſti. sͣ. c. ꝑuenit. ⁊ qͣꝫqꝫ rō hͨ ſit vera in ſe tn̄ nomultū ꝯgruit lr̄e. qꝛ eadē rōne nō debuiſſet vale̓ cōpromiſſuꝫ ſuꝑ alijs rebꝰ. Tercia rō colligit̉ ex dictis hoſti.ā pōt cognoſce̓ de puilegijs ip̄iꝰ pade iudi. hāc rōeꝫ n̄ puto ꝓcede̓ geī arbitro. qm̄ ī pͥuilegijs tāgentibꝰ tm̄ fauorē pͥuileī pn̄t ꝑtes ſpōte ſe ſubijce̓ arbitrio alicuiꝰ ſic̄ poſsrenuciare. vt. sͣ. dixi ⁊ ad. c. cū veniſſent rn̄deibi tex. dꝫ intelligi ī iudice cuiꝰ iudiciū reddit̉ ī inuitūin. l. int̓ ſtipulāte. §. ſi ſtichū. ff. de ꝟ. ob. Quarta rō pōtcolligi ex gl. fi. ꝙ cū h̓ age̓t̉ d̓ libertate n̄ poterat arbiteraſſumi. vt ī. c. pe. de reſti. ī inte. ſꝫ illa rō nō ē ꝟa ī cā lib̓tatis. Et ex p̄dictis pōt decidi qō nūqͥd clericꝰ poſſit ꝯpromitte̓ ſuꝑ eccl̓ia ſua. Hoſti. dicit ꝙ n̄ cū n̄ poſſit illi libērenūciare. vt ī. c. ꝙ ī dubijs de renu. hāc ꝑtē ſeqͥt̉ do. ardicēs h̓ ꝓcede̓ ſiue ſit ꝯtētio ſuꝑ eccl̓ia vt de ꝓprietarſiue ꝯtendebat̉ de bn̄ficio rōne tituli. ſiue de fructibꝰ futuris. ſed ſuꝑ p̄teritis fructibꝰ poſſet ꝯpromitte̓ ẜm eū ⁊verū loꝗt̉. nā circa p̄dicta ⁊ ꝯſil̓ia pōt dari regl̓a quā. sͣ.tetigi ꝙ ſuꝑ oībꝰ q̄ qͥs pōt alienare pōt ꝯpromiſſuꝫ facere. in alijs aūt que alienare nō pōt ſaltē ſine certa ſolēnitate nō pōt ꝯpromitte̓ ſine iſta ſolēnitate. ꝓ hͦ facit pri-
mo iſte tex. ad ideꝫ glo. ⁊ bar. in. l. nulli. ff. de trāſac. facitoptime. l. nō ſolū iucta glo. C. de p̄di. mi. nō alie. in p̄dictis em̄ locis legit̉ ⁊ no. ꝙ tutor nō pōt trāſigere ſine auctoritate iudicis fuꝑ illis rebꝰ quas ipſe ſolus alienare n̄poteſt ſed ſuꝑ fructibꝰ ⁊ alijs que ſolus pōt alienare poteſt ſolus tranſigere. Et intellige ꝙ nō poteſt trāſigerequādo ꝑ tranſactōeꝫ ſequeret̉ alienatio. ſecus aūt ſi resremaneret penes minore ⁊ tutor daret aliquā pecuniaduerſario. vnde idē dic in p̄lato. qꝛ nō pōt ſolus trāī ꝑ tranſactōeꝫ res remaneret penes aliū. ſecueccl̓iam..l. nullus p̄al. Sed dubitat̉ nūquidromiſſuꝫ ſuꝑ iſtis iuribꝰ que nō pn̄ttētē. Do. an. ſentit h̓ ꝙ ſic. qꝛ n̄ poſalienari ꝑſet ſequi alienatio. vn̄ valebit laudū quatenꝰ ꝑ id nō fitnatio rei. ⁊ ſatis mihi placet. pͥmo ꝑ iſtū tex. nā iſte abō poterat alienare iura eccl̓ie ſine lipromiſit ſine ip̄ius licētia. ſed laudūgͦerat ꝯͣ libertate. ⁊ ſic quatenꝰ inducegͦ ꝯpromiſſuꝫ habeuiꝰ iuris. intellidicimꝰ in lege ſeu ſtatut.ptattꝫ ꝯpromitetē ſtatuētis lꝫ ꝟba ſinſumāt vireī. ex. ⁊ ī. c. ij. de ꝯſti. li. vj. etneralia vt ī. c. a nob̓mitte̓ vt ꝓnota hāc rōeꝫ. ēn̄? Lapꝰ in p̄tur de iure ⁊ de ſtte̓ iura eccl̓ie. nā ꝑle. ꝯcluſit ꝙ nō. qꝛ nō pōt p̄latpoſſet arbit̓ lede̓ eccl̓iaꝫ admitteꝓceſſuꝫ de factoimā vel repellēdo idonea. ⁊ nota hͦdo ꝓbatōeꝫ nōdictū. ſecꝰ dicitnittit vt ꝓcedat̉ ſimpl̓r ⁊ de planō ſine ſtrepitu ⁊ figa ⁊cͣ. qꝛ ius approbat iſtū moduꝫꝓcedēdi. vt ī cle. diſpēdioſaꝫ de iudi. ¶ In gl. j. ī fi. notabn̄ hāc glo. ad quā qͦtidie iuncto tex. ſit remiſſio cū q̄gl. ꝙ ſic tan̄ ī ordinariū poſſit ꝯpromitti. ⁊ ꝯcluode iure canonico qͣꝫ ciuili nō tn̄ pōt ordinariꝰ iube̓ vt inſe ꝯpromittat̉. ⁊ ī hͦ caſu gl. intelligit gl. ꝯͣriā ⁊ idē tenetglo. ī decretis. iij. q. vij. ī. §. tria. ⁊ iſta ē plenior illa ponēsrōeꝫ qͣliter ꝯpromiſſuꝫ ꝓhibet̉ ī ꝑſonā ordīarij. ⁊ ꝯcludendo opi. canoniſtaꝝ ⁊ legiſtaꝝ ſcias ꝙ tres ſunt opipͥncipales in hͦ articulo. pͥmo vt nō ſit dria ī hͦ int̓ ius canonicū ⁊ ciuile ſꝫ vtroqꝫ iure pōt ordinariꝰ ī ſe reciꝑꝓmiſſuꝫ dūmodo ꝑtes ſpōte ī eū ꝯpromittāt. hāctenet h̓ glo. ⁊ glo. ī. d. §. tria. ſequūt̉ tn̄ Goſ. Io. Phi. ⁊Io. an. ⁊ ē qͣſi coīs opi. canoniſtaꝝ. Scd̓a opi. pͥncipal̓eſt vt aliud ſit de iure canonico qͣꝫ ciuili. hāc opi. tenuitiū alle. ī glo. Tercia opi. tāqͣꝫ ī arbitribar. ī. l. ſꝫ ⁊ ſi ī ſeitti in ordinariū nec de iure canonico necnō pōt ꝯprotorē. hāc opi. etiā fuit ſecutꝰ hoſt. teciuili ſꝫ tāſeruū. ⁊ iura canonica q̄ vidēt̉ ꝯͣrianuit gl. ī. d. l.dicūt ꝙ loquūt̉ ī arbitratore. hāc opi. fuit ſecutꝰ hoſti.h̓ pōderādo tex. illiꝰ. l. ī eo ꝙ dicit ꝙ ī ordinariū nō pōtꝯpromitti ⁊ ſi ſnīam dixerit nō dat̉ pene ꝓſecutio. ⁊ ſicloquit̉ illa. l. ī arbitro cū faciat mētionē de ſnīa nō in arbitratore qui ꝓcedit extra iudiciū ſine qualibꝫ ſcriptura. hec opi. vt poſſit ꝯpromitti in ordinariū tanqͣꝫ in arbitratoreꝫ eſt veriſſima ⁊ coīter tenet̉ ⁊ videt̉ ꝓbari inaucͣ. ſi vero ꝯtigerit. C. de iudi. ⁊ de iure canonico nō eſdubiū. vt in. c. cauſaꝫ de elec. ⁊ idē in delegato vt probatur in. c. niſi eſſent de p̄ben. Sed an poſſit tanqͣꝫ in arbitrum teneo de iure canonico ꝙ ſic. primo ꝑ iſtū tex. intelligendo ꝙ ep̄us erat h̓ reus. qꝛ tunc archiep̄s erat ordinarius ſecus ſi fuiſſet actor. vt in. c. ſi clericus. xj. qclarius ꝓbatur. jͣ. eo. ex ꝑte. ⁊ in. c. lr̄as de p̄ſump. ⁊ciuili eſt dubitāduꝫ ⁊ pendet deciſio ab intellectu dictōnis et. de quo ꝓbat̉ in. d. l. ⁊ ſi. vtrū ſtet cōpulari vel diſiūctiue. ſed exquo habemꝰ iura canonica ſuꝑ hͦ clara deberemꝰ intelligere legem dubiā ẜm determīatōem iuriscanonici. nam ſi in dubijs recurrimꝰ ad ꝯſuetudinē vt īc. cū dilectꝰ de ꝯſue. ⁊ in. l. ſi de interp̄tatōe. ff. de legi. fortiꝰ gͦ recurrēdū ē ad ius canonicū qd̓ ē maioris aucͣtis qͣꝫꝯſuetudo. ⁊ facit. c. ꝑ venerabilē qui fi. ſint. le ¶ In glofi. ibi de p̄ſcrip. cū olim. nā ibi valuit ꝯpromiſſuꝫ ſuꝑ ca-