Druckschrift 
1 (1485)
Entstehung
Seite
202v
Einzelbild herunterladen
 

De arbitris.

iſtū tex. illū No. ibi extra ꝓuinciā exulās. argumentum optimū exulās extra locū bn̄ficij: ſic nfacere in bn̄ficio reſidentiā dꝫ pͥuari bn̄fioditibꝰ ip̄ius bn̄ficij. hoc ſatis ſentit Inno. hic. ītelligo qn̄ ſine culpa ſua exulat. ad qd̓ vide bo. tex. in. c. qͣnto. lxiij. di. qd̓ le. no. in. c. bone. el. ij. de poſtu. p̄lat̓.Inno. in. c. ij. de no. ope. nūci. facit. c. vnicū. de cle. ī̄ſi. li. vj. ꝓpe finē. Ad idē qḋ no. bar. ciuibꝰ exulātibusromittenin. l. oēs ppl̓i. ff. de iuſti. iur̄ No. qͣrtꝭtes pn̄t ſe iuramēto aſtringere ad obſeruantiaꝫ arbitrijcōcor. in. c. tꝑe.. e. an hoc ꝓcedat indiſtincte p̄ſertimde iure ciuili: dicā.. glo Quinto nota tene menti ꝯpromiſſuꝫ factū ab exulāte inopiā ſuā ſuſtinere tenet valēte mero iure dūmō arbitriū poſſit notari aliqͣ extrinſeca iniqͥtate. plus videt̉ ꝓb valeat ꝯpromiſſuꝫ de rebꝰ ſunt in loco vbi tuorari pōt Sexto no. ẜm vnū intellectū clericus bn̄ficio ſpoliatꝰ pōt ſuꝑ illo bn̄ficio cōpromittere.Hoſti. tn̄ hic videt̉ velle rigore iuris tale ꝯpromiſ.ſpo. ſꝫ de eqͥtate taſum valet. ar. in. c. ſollile arbitriū ſuſtinet̉ vt hichi dictū ſuū placꝫ. vn̄tracta pōt fieri cōproindiſtincte tenerē de talmiſſuꝫ tam ī arbitros qͣꝫ in ares. et reſpectu arbitroꝝ ꝓbo hac rōne quēuꝫ de re ſubtracta pōtſpoliatꝰ in iudicio litigare. vt in. c. ſuꝑ hoc. de renūci.ſi. ita in arbitros ꝯpromittere arbitria ſint redactaadinſtar iudicioꝝ. vt in. l. j. ff. de arbi. reſpectu ꝟo arbiſic: ſuꝑhibet̉ qͥs ꝯpoſitiop̄all̓. ergo pōtem̄ facereixta no. Irpromittere in aliqͦs tanqͣꝫ in arbitras: arbitramētum ſit q̄dā ꝯpoſitio. vt in aut̓. ſi ꝟo. C. de iudi. ī corpore vn̄ ſumit̉ .ſ. in aut̓. vt diffe. iudi. no. Inn. in. c. qͥntauallis. de iureiur̄. ob. c. ſollicite. qꝛ loquit̉ ī ſpoliatorenūciante. dic vt ibi Septimo no. ex hoc ex tex. ſuꝑ bn̄ficio ſpūali pōt fieri ꝯpromiſſum. concor. c. exte.. e.. c. niſi. de p̄ben. debꝫ tn̄ fieri ꝯpromiſſuꝫ in cleris in laicos. vt in. c. ꝯtingit.. eo. Io. gl. j.neliꝰ diceret ẜm doc. approbauit. forte hoc diī̄firmat dꝫ eſſe ſuꝑior. poſſꝫ inint̓ ex eo. qꝛ ille quizi iſte tex. ꝓprie vt loquat̉ iſte ſucceſſor or illū .i. de nouo ad cautelā inſtituit in capellaum. intellige iſte rectorebat ad hoc pi. de quo tn̄ vide qd̓ general̓r dicā in. c.vulterana. de elec. vbi tractabo ad quē ſpecteliter bn̄ficioꝝ collatio. In gl. ij. ibi tenuidixerūt quidā dolus fuit hic infringēdiſed lꝫ hoc dictū ſit veꝝ in ſe. qꝛ ꝓbato dolus dedit cāꝫꝯpromiſſo dꝫ cōpromiſſuꝫ qͥcqͥd ex eo ſecutīgi tn̄ ꝓbat̉ hīc. nec iſte dolꝰ fuit hic infringendi arbitriū. papa in deoiōe cāe fundat ſe ſuꝑ illo doloſꝫ ſolū ſuꝑ neqͥcia aroꝝ in ꝓnūciādo. Aduerte tn̄lꝫ dolꝰ det cāmpromiſſo: tn̄ hoc ꝯpromiſſuꝫ eſtnullū ip̄o iure. qꝛ ẜm oēs dolus dans cāꝫ ꝯͣctui ſtricti iuris inducit nullitatē ipſo iure: ſꝫ ꝯpetit exceptio dolivt in. l. dolo. C. de inuti. ſtipu. no. glo. in. in. c. cum dilecti. de emp. ven. ſꝫ ꝯpromiſſuꝫ eſt ꝯͣctꝰ ſtricti iurꝭ. vt inſti. de acti. §. actionū. colligit̉ ex no. in. c. venerabilisde excep. vbi enumerat̉ gl. ſunt actiōes bone fidei et ſunt ſtricti iuris. In glo. in ꝟbo ſacrebitrio ꝓhibet̉. no. glo. ītellectu aut̓. decernimꝰ: all̓.vult em̄ illa aut̓. debeat intelligi etiā in iurarum. ob hoc dixerūt qͥdā iſtud ꝯpromiſſuꝫ hic nontenuit. qꝛ interuenit iuramētū ꝯͣ legis ꝓhibitiōem. Aliintelligūt illā aut̓. de iuramēto arbitroꝝtiuꝫ.ſentit Inno. hic. ſꝫ cōiter glo. doc. iuris ciuilis ītelligūtillā aut̓. general̓r tam in iuramēto arbitrorū qͣꝫ ꝑtiū: vtneqꝫ arbitri neqꝫ ꝑtes debeāt iurare ſuꝑ ꝯpromiſſo. dicit tn̄ iſta glo. ſi fuit iuratū: nihilominꝰ ſeruandū ē iuramentū dūmodo arbitriū ſit licitū. no. bn̄ hoc dictū limitatōe illiꝰ ant̓. Sꝫ bar. ibi dicit etiaꝫ de iure ca-

nonico niſi aliud foret expreſſuꝫ tale iuramētū ligatqꝛ lex inhibeat iuramētū in ꝯpromiſſo iurās in ꝯͣriuꝫpeccat mortal̓r. qꝛ venit ꝯͣ p̄ceptū legis. vt in. c. ij. ma. obe. iuramentū eſt obẜuandū. qꝛ ligat ad peccatū. vt in. c. qͣnto. de iureiur̄. Sꝫ ꝓfecto bar. dixit ꝯtraiſtū tex. ꝯͣ. c. tꝑe.. e. vbi papa mādat ꝑtes cōpelli adobſeruantiā huiꝰ iuramēti ſi arbitriū ſuū al̓s eſt licituꝫ.nec argumētū ſuū militat. Primo qꝛ lex ciuilis pōtimpedire obligatōem iuramēti iuramentū dirigat̉ īdeū. vt in. c. debitores. de iureiurā. Secūdo fortiꝰ firmo tibi iſtā regulā veriſſima qͣntūcūqꝫ iuramentūhibeat̉ a qͣcūqꝫ lege etiā canōica vel diuīa. tn̄ ſi illd̓ qd̓iurat̉ ꝯtinet in ſe peccatū tenet̉ iurās obſeruare iuramentū lꝫ peccauerit in iurando. hoc ꝓbo tibi tex.aꝑtū. in. c. ſi xp̄us. de iureiurā. in. c. mouet. xxij.xi plene ī qͣdā diſputatiōe īcipit ſtāte ſtatuto. v ad prirecte fuit locutꝰ in. d. aut̓. decernidū eſt hodie iuuilegiū actōis vt non naſcat̉ acri ciuili. ſꝫ quo ad hoc vt iurās cōpellat̉ ad obſeruantiācenſurā eccl̓iaſticā ſtandū eſt iuri canōico. diuerſitatis ẜm eſt. qꝛ cēſura eccl̓iaſtica eſt iure canōico.ſꝫ actio ꝓducit̉ a iure ciuili. qͣſi velit dice̓ iure ciuijctio ex ꝯpromiſſo iurato. vt in. l. ne in artuit idē ius ciuile īpedire natiuitatē actiocut: qd̓ videt̉ feciſſe in aut̓. decerninpedire cenſurā eccl̓iaſticā nec validitatenctu ad ius ciuilemēti. Mihi placet habito reſiramēto vallaicat̉ actio ex cōpromiſſicū ad dial. ſꝫ hīto reſpectu ad inionicū di dicerer iuramtit actio. vt in. l. vnica. ff. de ꝯdi.plene dixi in. c. veniſſent. de inan ex iuramēto oriat̉ actio. Cōcludeius ciuildum eſt inqͣntū aliquid ꝓducit ſeu aufert ſine p ſic crederē ſiiter inique fuitalitē ſuā exquo interuenit iuramē. aut̓. decernitex. ſinęiudicādo. vtter doc. lꝫ al̓s arar. ī. l. fi. ff. de va. extraorl. fi. ff. ſi meſ. fal. jcog. ſed qͣtenꝰ ex obſeruātia iuramēti īminet peccadꝫ ꝯpellere ad obſeruātitum ſuccedit ius canonicūc. in. c. tꝑe.. e. Item dic etiā deam iuramēti: vtiure ciuili cōproaut̓. illa infrīſſuꝫ iuratū tenet.actio prius ſic̄ etdiſponit vt degit cōpromnde poſſumꝰ arbiter non ſiiaceat alicuici capite hic arbitriū infringat̉dicere ex multip cōualidat̉ ſi al̓s eſt equū: vt hic inter iuramentū:entes in fi. nota glo. ꝯͣ ſententiāfi In glo. ingr̄aꝫ ſeu ſordes cōpetit exceptio doarbitri iudicantiū in. l. arbitroꝝ: queli. glo. allegatſed tu vide aꝑeſt. l. iij. C. e. Et occurrit notabilis queſtio: nūquid ſufficiat ſolus dolus arbitri: an requirat̉ cōcurrat etiamdolus aduerſe ꝑtis. nam videt̉ ſolus dolus arbitriſufficit vt poſſit excipi de dolo ꝯtra ꝑtem petentē executōem. qꝛ dolus vnius debet nocere alteri. facit rezula nemo. de reg. iu. li. vj. hāc opi. tenuerūt quidā vtrefert glo. in. d. l. iij. Sed gloſator tenet in contrarium.etendo executōem arbitrij doloſi ſalteꝫ tūclo facit. ideo poteſt excipi cōtra. hec opi. mihi platex. iudicio meo apertū in. l. non diſtīguemus. in. §. cum quidam. ff. eo. vbi ex ſolo facto arbitrorum. quia voluerunt iudicare licet fuerint allegati ſuſpecti cōmpetit exceptio doli contra partem petentemexceptōeꝫ talis arbitrij. eſt ille tex. ſingularis in alioſententia lata ab arbitro recuſato tenet: licꝫ cōpetat exceptio doli contra illam. hoc ex eo qꝛ agit̉ ex ſentētia: ſed ex ſtipulatu. ſecus autem eſt in ſententia iudicisqꝛ exquo eſt legitime recuſatus eſt ſuſpenſa ſua iuriſditio. ideo valet qd̓ poſtea facit. naꝫ ibi agit̉ ex ſnīa et ex ꝓmiſſiōe. de vltimo vide qd̓ dixi ī. c. ſpāli. de