De reſti. in integ. 99
ſꝫ ſolū fuit cōmiſſio certaꝝ cāꝝ. ⁊ tales dicunt̉ delegatietiā ſi ꝯmittāt̉ cāe alicuiꝰ municipij vt ē videre ī officizaneo ep̄i. vt noͣ. gl. ī cle. ⁊ ſi pͥncipal̓. de reſcpͥEt ad p̄dicta vide bar. ī. l. fi. C. vbi ⁊ apud quē ⁊ aliꝗdles. ff. d̓ exercito. ⁊ ī. l. ⁊ qꝛ. ff. de iu. om. iu. ⁊ ꝑcū ab eccl̓aꝝ. de of. or. vbi ꝯcludit int̓ cet̓a ꝙordinariā iuriſditionē ſolꝰ pͥnceps ſeu lex ꝯfert. et videqd̓ ibi dixi. Cōſidera tn̄ circa p̄dicta vnū ꝙ inqͥſitoresheretice p̄uitatis deputati ꝑ papā ī aliqͣ ꝓuincia vel dioceſi dicunt̉ hr̄e delegatā ⁊ nō ordinariā. vt noͣ. Io. an.ī. c. ꝑ hoc. de here. li. vj. videt̉ ꝓbari ꝑ locū a ſil̓i in. c. nealiq. e. ti. li. vj. ¶ Scd̓o nō ꝙ cā reſtōis ī integꝝ pt̄ delegari ꝑ ordinariū hn̄tē admīſtrationē. ⁊ de iure canōico non eſt heſitandū. qꝛ oēs cāe hͦ iure delegari pn̄t. vtplene dixi ī. c. qd̓ ſedes. de of. ord̓. Sed de iure ciuili fitdiſputatio. qͥa cā meri vel mixti imꝑij nō pt̄ regl̓. delegari. vt in. l. j. ff. de offi. eiꝰ cui mā. ē iuriſ. ſꝫ cā reſtōnis eſtmixti imꝑij. qꝛ expedit̉ iudicis officio nobili licet ad inſtantiā ꝑtis. nulla tn̄ actio ꝯpetit ad petendū reſtōꝫ. vtl. qd̓ ſi minor. ī fi. ff. de mino. Hinc ē ꝙ minor mgr̄atuꝫnō pt̄ de hac cā cognoſcere. vt ī. l. ea q. ff. ad mūi. Ideovr̄ ꝙ de iure ciuili nō poſſit delegari. ꝯͣriū tn̄ ē deciſū inl. fi. C. vbi ⁊ apud quē. ⁊ ſuꝑ hac cōcertationē gl. ⁊ dovtriuſqꝫ iuris laborarūt. ſed mͥ placet opi. Gof. h̓ ⁊ barī. d. l. fi. ꝙ mero iure inſpecto hͨ cā nō pt̄ delegari de ire ciuili. ſꝫ fauore minoris fuit introductū vt poſſet delegari. ⁊ ꝑ hͨ hēsxpeditā glo. ij. ¶ Nō t̓cio ꝙ mādatīale ampliat̉ rōe īcidētie. pt̄ gͦ delegatꝰ agnſcere nō ſolū de cā ſibi ſpālit̓ cōmiſſa ſꝫ etiaꝫ de alia cāincident̓ venit ī cā ſibi ꝯmiſſa. vtputa delegatꝰ ſuꝑ aliqͦtu vēditōis ī iudicio ꝓtulit aliquā int̓ locutoriaꝫquā minor vel eccl̓a ē leſus. pt̄ em̄ petere ab eo reſtōꝫī integꝝ. qͥa n̄ petit̉ pͥncipal̓r ſꝫ incidēt̓. nā incidit ī cā ſibi ꝯmiſſa. ⁊ eadē rōe idē dicimꝰ ī mādato ꝓcuratorio vtrōe incidētie extēdat̉ ad ſpāl̓r nō cōmiſſa. vt habuiſtisbo. gl. ī. c. ſuſcitata. sͣ. e. rō gͦ incidētie ampliat iuriſditōnē n̄ ſolū ordinarij. vt ī. l. qͦtiēs. C. de iudi. et noͣ. ī. c. tuā.de ordi. cog. ſed etiā ampliat iuriſditionē delegati vt h̓¶ Quarto nō ꝙ delegati ab ordinarijs nō hn̄tibꝰ admīſtrationē n̄ p̄n̄t cognoſcere de cā reſtōis pͥncipaliterintētāda. hͨ gͦ cā reſtōnis non ē delegabilis ꝑ ordinariuꝫadmīſtrationē non hn̄tē. rō eſt qꝛ nemo dat qd̓ non hꝫj. q. vij. daibertū. ⁊ ī. c. ꝙ aūt. de iurepa. Sed iſte ordīarius nō hꝫ pt̄atē reſtituēdi pͥncipal̓r. vt īnuit illa lr̄a inpͥncipio a ꝯrio ſenſu. ⁊ tenēt coīt̓ doc. h̓. ⁊ ī. d. l. fi. gͦ nonpt̄ hoc alijs demādare ¶ Noͣ vltimo qͣtuor cās ſuꝑ qͥbus arbit̓ aſſumi nō pt̄. pͦ ī cā reſtōnis ī intēgꝝ. ratio qꝛreſtō ē mixti imꝑij. ⁊ impēdit̉ ex iudicꝭ officio nobili. vtsͣ. dixi. Arbit̓ at̄ nō hꝫ ea q̄ ſūt imꝑij nec etiā ſimplicemiuriſditionēquādā notionē. vt ī. l. j. C. de arb. ⁊ ī. l. aitp̄tor. ff. de reid̓. ⁊ ī. l. a diuo pio. e. ti. facit. c. ꝑ tuas. jͣ. d̓Scd̓o nō pt̄ aſſumi ī cā mr̄imoniali intellige denio carnali. illa em̄ ꝑ ſacr̄m mr̄imonij exigit maiorē iudicē. vn̄ de iure cōi ſolus ep̄s cognoſcit vt ī. c. accedētibꝰ. de exceſ. p̄la. ⁊ ī. c. j. de conſāg. ⁊ affi. ſecꝰ ī mimonio ſpūali vn̄ in cā electōis ſeu aliā bn̄ficiali pt̄ arbaſſumi. vt ī. c. ex ꝑte. jͣ. de arbi. ⁊ ī. c. cū inter. de elec. ⁊ ī. c.niſi. de p̄bē. cū ſi. ¶ Tercio nō aſſumit̉ ī cā liberali intellige in cā liberali ſtricte ſūpta cū .ſ. diſputat̉ an̄ qͥs ſit ſeruus vel liber. vt ī. l. nō diſtīguemꝰ in. §. de liberali. ff. dearbi. ſecꝰ cū agit̉ de ſubiectōe alicuiꝰ eccl̓e. qꝛ illa vt dicūt h̓ doc. ⁊ bn̄. ⁊ non eſt ꝓprie cā liberal̓. qͥa oꝫ nccͣio ꝙeccl̓ia ſit alicui ſubiecta. qꝛ n̄ pt̄ eſſe azephala .i. ſine capite. xciij. diſ. nulla. ⁊. ix. q. iij. cūcta ꝑ mūdū. ſꝫ ſolū agit̉cui ſit ſubiecta. ideo hͨ cā nō ē gͣuiſſimi p̄iudicij. ſic̄īmere liberal̓. ideo ſuꝑ ſubiectione eccl̓e pt̄ fieri cōpl. n̄ diſtīguemꝰ. ⁊ ī. §. iulianꝰ p̄al. Et licet gl. fi. ſuꝑ hͦ diſputet dic poſt Hoſ. ⁊ doc. ꝙ dꝫ tex. intelligi de cā cri-
minali crimīalit̓ intētata. nā illa exigit maiores iudicesſecꝰ ī cā crimīali ciuiliter intētata. nā ſuꝑ illa pt̄ arbiteraſſumi ſic pt̄ intelligi. l. qͥd gͦ. §. ex compromiſſo. ff. d̓ hisqͥ no. infa. ad idē adduco. c. veniēs. ⁊. c. qͥntauall̓. d̓ iureiur̄. vbi vr̄ tex. ⁊ licet iſta lr̄a nō numeret niſi qͣtuor cās.tn̄ pōdera rationē lr̄e ī eo ꝙ dicit ꝙ iſte cāe erigūt maiores iudices. gͦ pt̄ fieri regula ꝙ ī omnibꝰ cauſis exigtibꝰ maiores iudices arbiter aſſumi nō pt̄. Et ex his ī̄fert̉ ꝙ in cauſis reſeruatis pape arbiter n̄ pt̄ aſſumi qͣntūcūqꝫ ꝑtes conſentiāt. de qͥbꝰ cāis vide gl. in. c. qd̓ trāſlationē. de of. lega. ⁊ ē tex. cū glo. ī. c. maiores. in prin. debap. ⁊ ī. c. qͣꝫuis. de elec. li. vj. ¶ In glo. iij. ibi p̄n̄t agnoſcere de reſtōe. ſentit gͦ glo. ꝙ iſti ordinarij non habētesadmīſtrationē pn̄t cognoſcere d̓ reſtōe ſi ꝑtes ſpōte ſeſubijciūt eoꝝ iuriſditōi. hͦ intellige tu incidēter. nā pͥncipal̓r nō p̄nt cognoſcere. qꝛ nō pn̄t ea q̄ ſūt meri vl̓ mixti imꝑij. ⁊ hͦ ſentit glo. ī. l. fi. C. vbi ⁊ apud que. ⁊ Inn.ja ꝑtes n̄ p̄n̄t dare hāc pt̄anec pt̄ fieri ꝓrogatio iuriſditōis. qͥa ꝓrogattͣ fieri ad ſpeciē ſeꝑatā. vt dixin. l. inter litigātes. ff. ad mūi.facit qd̓ noͣ.3. de off. del̓. nā ꝓrogare idēquod extēderenē alteriꝰ ī ſe. ſꝫ iſti nō hn̄t eq̄ ſunt meri vel mij. gͦ in eis nō hꝫ locū iſta progatio. ¶ In glo. penul. ibi nec dr̄ arbit̓. nō bn̄ iſtā ꝑticulā glo. vſqꝫ ad fijͣ hēs noͣre duo. pͦ ꝙ arbit̓ poteſtagnoſcere nō ſolū de exp̄ſſis ī cōpromiſſo ſꝫ et̄ de eo qd̓orit̉ ex cōpromiſſo ſeu incidit ī cā cōpromiſſa. ⁊ idē noͣ.ꝑ glo. ⁊ Inn. ī. c. cū dilectꝰ. jͣ. de arbi. Et ex hͦ pt̄ ſingul̓rīferri ꝙ ſi dubitatio orit̉ ex compromiſſo ad q̄ bona extēdat̉ pt̄as arbitri ꝙ arbiter pot̓it de hoc incidēter cognoſcere. ¶ Scd̓o noͣ ex gl. ꝙ arbit̓ pt̄ cognoſcere ⁊reſtōe cū īcidit ī cā ſibi ꝯmiſſa. vtputa mīor omiſit ꝓbationē ncc̄iam ī t̓mino ſibi dato vel ī dilatione ſibi ꝯmiſſa vel n̄ ꝓbauit an̄ concluſionē ī cā pot̓it pete̓ reſtōemab arbitro aduerſus iſtā leſionē. ⁊ ꝓfecto hoc vr̄ ꝓbareiſte tex. ī ꝟ. delegati. nā facta mētione de delegatꝭ ⁊ arbitris ſubiecit in fi. clauſulā gnaͣlem vt incidēter poſſitgnoſcere. gͦ dꝫ intelligi etiā ī arbitris. qͥa cl̓a ī fine poſia dꝫ referri ad oīa. vt in. c. in qͥſitioni. ⁊ ī. c. ſcd̓o reqͥris.de app. ſꝫ tex. iuris ciuil̓ vn̄ ſūpta fuit iſta decretal̓ .ſ. in. l.fi. p̄alle. ſimpl̓r vr̄ denegare iſtā pt̄atē arbitris. nec facitaliquā mentionē de incidētia ſꝫ ſolū de ea loquit̉ reſpectu delegatorū. vn̄ Goff. dixit hic ꝙ de eqͥtate ꝓceditꝰdictū huiꝰ glo. ſꝫ ẜm veritatē vr̄ ꝙ arbit̓ nullo mō poſſit cognoſcere ꝑ illā. l. fi. Inn. etiā h̓ nullo mō vult pati ꝙ arbit̓ poſſit cognoſcere de iſta cā cū ſit mixti imꝑvn̄ dicit ꝙ ſi cōtingat leſio corā arbitro. puta qͥa ꝑs n̄ꝓbauit ī t̓mino nō fit reſtō. ſed pt̄ arbiter ꝓuidere adu̓ſus leſionē ſtatuēdo aliū terminū qd̓ pōt ẜm Hoſti. ꝑiura allegata h̓ ī glo. Contra dictū Inno. facit iſte tex.nā ordinariꝰ n̄ hn̄s admīſtrationē vel delegatꝰ ab eo nōhꝫ ea q̄ ſūt mixti imꝑij. ⁊ tn̄ rōe incidētie pt̄ reſtitue̓. vthīc̄. ⁊ in dicta. l. fi. ergo idē dicendū in arbitro. nā ⁊ delegatus nō poteſt cognoſcere vltra cām ſibi cōmiſſam.⁊ delegatio ē ſtricti iuris. vt in. c. p. ⁊. g. de offi. deleg. ⁊nihilominus cognoſcit rōe incidētie. gͦ idē ī arbitro cūarbitria ſint redacta ad inſtar iudicioꝝ. vt in. l. j. ff. d̓ arbi. Itē tex ē h̓ exp̄ſſus cui nō poteſt rn̄deri ſine maximaimproprietate ꝟboꝝ. limitet̉ ergo tex. iuris ciuil̓ ꝑ iſtūvt intelligat̉ ꝙ arbiter nō poteſt agnoſcere de reſtōneſcꝫ pͥncipaliter. idē poteſt dici ꝙ iſta reſtitutio q̄ fit incidēter ꝑ arbitꝝ ſapit potius factū qͣꝫ iuris myſteriū.gnaͣliter cū querit̉ qͣs poſſit d̓ cā reſtōis agnoſcere? colligēdo dicta doctoꝝ vtriuſqꝫ iuris diſtinguo ſic. aut q̄rit̉ de ordinarijs aut delegatis aut de arbitris. ordinarius hn̄s admīſtrationē poteſt de hac cā cognoſcere nōtn̄ p̄t r̄ſtitue̓ ꝯtra ſnīaꝫ ſuꝑioris. ſꝫ adu̓ſus ꝓpriā ſnīamvel iudicis minoris poteſt reſtituere tam minorē qͣꝫ eccleſiā maiorē ex iuſta cā. vt ī. l. ī cāe. ī fi. iūctis. l. p̄fecti. et