De offi. dele. ō
trahere ad iudicē eccl̓iaſticū niſi cū ſit de foro eccleſieaut rōne cauſe aut rōne ꝑſone ⁊ ſic īpetrarent̉ lr̄e adiudices delegatos eēt ip̄o iure nulle. et ille ē ꝓpriꝰ caſus illius. c. lꝫ p̄al. niſi pͥus daret̉ defectus iuſticie ſecularꝭ mō p̄dicto. Quo ad ſecūdā ſpēm dic ꝙ ꝑſone mſerabiles hītu tm̄ ſi opprimunt̉ p̄n̄t malefactores ſuotrahere īmediate ad iudiciuꝫ eccl̓iaſticū. vt ē tex. in. dc. ſuꝑ qͥbuſdā. ⁊ ī. c. ex ꝑte. b. de fo. ꝯpe. et ſb̓ iſtis ſeu ſjs qͦ ad res qͣs ſecūiſta ſpecie ꝯp̄hendit Inno. ꝑegritdeferūt ⁊ qͦ ad iuiurias eis illatas. vt ī. c. ſiqͥs. ⁊ ī. c. om̄ipotēs. xxiiij. q. iij. Idē ī libertꝭ eccl̓e ⁊ ī officialibꝰ ſuis ⁊ī ruſticꝭ ⁊ ſil̓ibꝰij. eccl̓iaꝝ ẜuos. lxxxvij. ⁊qͣſi ꝑ totū. Si ꝟo nō ēmūt̉ ⁊ tūc debēt pͥus recirere ad iudicē ſecularē ꝯͣ laicos. ⁊ ſi lr̄as an̄impetrāt nō ſunt nulle ip̄o facto ſꝫ impēdētih̓ ⁊ ī. d. c. ex tenore. ⁊ dicit Inno. h̓ vnū ſingl̓are ꝟſꝙ data negligētia vmiꝰ iudicis ſecularis p̄n̄t iſti miſeabiles hītu tm̄ recurrere ad iudiciū eccl̓iaſticū. nec tenent̓ q̄relare corā ſuꝑiorē iudicis negligētis. ar. op. h̓⁊ ī. d. c. ex tenore. ſecꝰ aūt ī alijs laicis nō miſerabilibꝰ.nā illi nō pn̄t hr̄e recurſū ad iudicē eccl̓iaſticū niſi data negligētia cuiuſlibet ſuꝑioris ſecl̓aris. qd̓ ē ſingul̓rnoͣndū. Quo ad terciā ſpēm ſi ſunt miſerabiles hītuactu dic ẜm Inno. et bn̄ ꝙ p̄nt alios trahere ad iudiciū eccl̓iaſticū etiā nō data negligētia iudicis ſecularꝭvt h̓ videt̉ tex. a ꝯͣrio ſenſu. ⁊ ī. d. c. ſuꝑ qͥbuſdā in fi. ⁊idē vr̄ velle Inno. ī ꝑegrinis qͦ ad ꝯͣctus initos ī ꝑnatiōe. vt ī. d. c. ſiqͥs romipetas. Idē ī penitētibꝰ.jͣ. aliud. ⁊ dicit Inno. ī iſtis noͣbile ꝟbū ꝙ lꝫ pn̄t aliostrahere ad iudiciū eccl̓iaſticū tn̄ ſi ip̄i trahunt̉ corā iudice ſecl̓ari nō pn̄t declinare illud foꝝ. ad hͦ. d. l. vnicaC. qn̄ imꝑator. ⁊ teneb̓ mēti hͦ ꝟbū. ⁊ facit. c. regū. xxiij.v. Itē ſi grauant̉ ſeu reportāt ſnīaꝫ iniquā corā iudice ſecl̓ari nō deberēt appellare ad iudice eccl̓iaſticūgradatī ē appellādum. ij. q. vj. anterioꝝ. ⁊ hͦ placetInno. lꝫ referat aliqͦs tenere vt poſſint appellare ad iudiciū eccl̓iaſticū omiſſis alijs ſecularibꝰ. qꝛ dꝫ eccl̓iaſticus eos defendere ab oppreſiōibꝰ. xxiiij. q. iij. ſiqͥs de potētibꝰ. pͥmū tn̄ cōiter tenet̉ h̓. ſꝫ vide qd̓ dixi ī. d. c. licꝫ⁊ vide plurimas ꝑſonas q̄ ſunt pͥuilegiate qͦ ad forumeccl̓iaſticū hͦ ꝑ Inno. ¶ In gl. ij. ibi amiſerūt iuriſditionē. no. bn̄ iſtā glo. ꝙ lꝫ oͣs habeat iuriſditionē certocaſu tn̄ ſi ꝓnūciat ſe nō iudicē illam iuriſditionē ꝑditnec p̄t eam ampliꝰ reaſſumere. vn̄ quēadmodū acq̄ritqͥs iuriſditione ſi ꝓnūciat ſe iudicē ſi iudex nō eēt. iuxͣea q̄ plene dixi ī. c. ſuper lr̄is de r̄ptis. ita ꝓnūciando ſenō iudicē iuriſditionē ꝑdit ⁊ īputatū ē ꝑti nō appellāti. nā res iudicata facit ius int̓ ꝑtes. vt ī. c. cū inter de reiudi. ⁊ ī. l. res iudicata. ff. de re iudi. Et no. ex hͦ ⁊ ex gl.ꝙ lꝫ lr̄e ſurrepticie ad lites tribuāt iuriſditionē lꝫ elidibilē ꝑ exceptionē vt plene dixi ī. c. ceteꝝ d̓ r̄ptꝭ. tn̄ ſi delegatus exceptiōe oppoſita ꝓnūciat ſe non iudicē ſeulr̄as ſurrepticias illico extinguūtur lr̄e ita ꝙ iuriſditioq̄ pͥus erat elidibilis nūc remanet eliſa ⁊ extincta. vn̄ ꝓceſſus poſtea agitatus ē nullus. ſꝫ quātū ad iſtum tex.ego ꝯſidero ꝙ ī omnē euētū ꝓnūciatio iſtoꝝ iudicumfuit legitima. nō em̄ ꝓnūciauerūt ſimpl̓r ſe nō iudicesſꝫ nō debe̓ ꝑ eaſdē lr̄as ꝓcedere. qd̓ dꝫ ītelligi de pn̄tiqꝛ nō habebāt iuriſditionē ī actu niſi data negligētiaiudicꝭ ſecularis. nec ob. qd̓ ī fi. dr̄ ꝙ nō potuer̄t re aſſumere iuriſditionē. qꝛ nō ꝯſtabat h̓ ꝙ iudex ſecl̓aris eētnegligēs ſꝫ ſolū ꝙ arbitri neglexerūt infra t̓minū diffinire ⁊ illa interlocutoria eū eēt dubia debebat ītelligiẜm ius cōe ⁊ ſb̓iectā materiā. ar. ī. c. cām. sͣ. de rep ¶ Inmiſſis. vt ſi apponūt̉ ſuꝑ fcō nō depēderxraeptidl̓?romittētis ꝙ nō cōmittit̉ pena. ⁊ ꝓ hͦ fac̓qd̓ no. gl. ī regl̓a acceſſoriū de re. iur̄. li. vj. ⁊ in. l. pactaqͥ ꝯtra. C. de pac. ⁊ no. in. c. pleriqꝫ. jͣ. de pac. fac̄ etiā adqōnem. Quidā ꝓmiſit ſub pena factuꝫ alienū deinde
laborauit quātū potuit vt iſte adīpleret ꝓmiſſiōꝫ ſuāſꝫ n̄ potuit ꝑfice̓ nūqͥd ſit ꝯmiſſa pea? vr̄ ꝙ nō exqͦ n̄ deficit ꝑ iſtū. de qͦ tn̄ vide qd̓ dixi ī. c. gēma de ſpon. ⁊cͣ.Arbitri electi ad cāꝫUſpitionis. recuſatōnis aſſignātꝑtibꝰ terminū ad ꝓbādū cām ſuſpitōnis ſꝫ iudex recuſatus cōpellet arbitros ad cām finiēdaꝫ. ſcd̓aꝑs ibi ab ip̄o qͦꝫ. ¶ Noͣ pͦ ibi ꝙ ꝓuocatꝰ obeſſet. rōnēqͣre iudex qui al̓s pōt cognoſcere an ſua ſit iuriſditionō pōt cognoſcere de cā ſuſpitiōis. timet̉ .n. ne ꝓuocatus ꝓpter recuſationē velit obeſſe recuſanti. vn̄ ſicut tipͥncipali ita ī iſto incidēti. de qͦ vide qd̓ dixi īis de r̄p. ¶ No. ſecūdo ꝙ oīa ꝑtinētia ad articiſpectāt ad arbitros ⁊ ſic ip̄i hn̄t citare tepunire ſi delīq̄rit. Itē ꝯdēnare ī exſit legitīa. Ipēſis ⁊ ꝓnūciare agobẜuat̉ vtquēadmelige̓ terō pn̄t cōuenire ī vnā ſnīaꝫ. vt ī. l.vnꝰ ī fi. ff. de arbi. ⁊ ī. c. īnotuit. ⁊ ſe. eo. ti. ita iniuris obſeruandū eſt vt probat̉ hic. ¶ Itē no. ibi cū qͦduo vl̓ alt̓ eoꝝ ⁊cͣ. ꝙ iſte terciꝰ electꝰ dꝫ ꝓnūciare vnacū alijs vl̓ eoꝝ altero. ⁊ ml̓tū in hͦ pōdara iſtum tex. adea q̄ no. legiſte in. d. l. itē ſi vnꝰ in fi. nā ibi dr̄ ꝙ arbitriꝯpromiſſarij diſſidētes ꝯpellūt̉ elige̓ terciū cuiꝰ aucͣtipareat̉. Et quidā intelligūt ꝙ iſte terciꝰ nō hre ſed potius ꝯſulere ⁊ alij duo debēt ꝓnūcieſiliū iſtius qd̓ tenuit ſpe. in ti. d̓ arbi. in. §. fi. ꝟ. ſꝫ nūqͥdiſte terciꝰ ſolꝰ dꝫ ꝓnūciare ⁊ ſnīare et ſtat̉ iudicio ſuopͦ quo facit tex. ibi dū dicit cuiꝰ aucͣti pareat̉. pͥmꝰ tūntellectꝰ plus placet bar. ſꝫ vt p̄dixi iſte tex. vr̄ inuereꝙ terciꝰ iſte debeat ꝓnūciare vna cū alijs ⁊ forte nō eētmalū ita intellige̓ illū tex. dicit tn̄ bar. in. l. ſi dn̄m. ff.fur. in fi. ꝙ ſi ſtatutū dicit aſſumēdū terciū arbitrū dbebit ꝓnūciare vna cū illis. Sꝫ vt dixi placꝫ mihi periſtū tex. vt indiſtincte terciꝰ ꝓnūciet vna cū alijs.tenus ibi dicit tex. cuiꝰ aucͣti pareat̉ ⁊cͣ. pōt intelldꝫ pareri qn̄ accedit ad alteriꝰ ſnīaꝫ. vt vr̄ īnuere iſtalr̄a dū dicit cū qͦ .ſ. tercio duo vel alter eoꝝ id faciat ⁊cͣ⁊ tene mēti p̄dicta. Sꝫ notabile dubiū ē nūqͥd duo arbitratores electi cōi ſenſu ꝑtiū ſi nō pn̄t ꝯuenire ī vnūiudiciū debeāt cōpelli elige̓ terciū ſicut ſtatuit̉ ī arbitris volūtarijs. vt ī. l. itē ſi vnꝰ p̄alle. doc. nr̄i nō tangūtqd̓ memineri ſꝫ bal. formauit qōnē in. li. feu. in. c. j. de īueſtitura ī maritū facta col. x. ⁊ det̓mīat ꝙ nō qꝛ iſti nōſūt arbitri ſꝫ ſt̓ qͣſi qͥdā ꝓxenēte ⁊ cōes amici. vt ī. l. ſi d̓neis. §. recepiſſe. ff. de arbi. vn̄ ab iſtis arbitratoribꝰ nōpnūciātibꝰ nō recedit̉ nec aliꝰ eſt eligēdꝰ exqͦ ꝑtes nōcōcordāt. vt ī. l. ſiqͥs arbitratu. ⁊ qd̓ ibi no. bar. ff. de ꝟ.ob. vn̄ pōdera iſtū tex. ⁊ tex. in. d. l. ſi vnꝰ. ī eo ꝙ iſte tercius nō aſſumit̉ a ꝑtibꝰ ſed ab ip̄is arbitris et ſic nō eſtrbiter. qͣre hͦ nō dꝫ extēdi ad arbitratores⁊ noͣbis ſemꝑ h̓ ¶ In glo. j. in fi. no. fi. glo. et idē no. ī. c.cū ſpāli. jͣ. de ap. ⁊ dic vt ibi pleniꝰ nō. ¶ In glo. iij. ibiad papā dꝫ appellari. ⁊ hodie hͦ ē deciſū ī. c. ab arbitris.e. li. vj. Et ex hͦ hēs vnā dr̄iaꝫ int̓ arbitros iuris de qͦbus h̓ ⁊ arbitros ꝯpromiſſarios qͥ volūtate ꝑtiuꝫ aſſumūtur de qͥbus. jͣ. de arbi. ꝑ totū. nā a dicto iſtoꝝ nō appellat̉. vt ī. l. j. C. de arbi. ⁊ ī. c. a iudicibꝰ. ij. q. vj. Sed aſnīa arbitroꝝ iuris appellat̉. ⁊ rō diu̓ſitatis ē qꝛ iſti arbitri aſſumūt̉ ex neceſſitate ⁊ hn̄t iuriſditionē ⁊ ex ſententia eoꝝ pōt agi vt h̓. ⁊ ī. d. c. ab arbitris. ⁊ iō ſi ex ſtatuto municipali dictū arbitroꝝ ꝓduceret actionē poſet tūc appellari. vt no. in. l. ſi ſocietatē in. §. arbitroriff. ꝓ ſocio. ⁊ in. c. qͥntauallis de iureiurā. et hͦ dico ẜmcōem opi. nā bar. fuit ī opi. ſingulari in. d. l. j. ꝙ hodiepoſſit appellari a ſnīa arbitroꝝ ſꝫ cōiter illa opi. nō te.net̉. ¶ In ea. glo. ibi cōpellat oēs illos. no. glo. ex quahēs ſecūdā driaꝫ inter arbitros iuris ⁊ cōpromiſſariosnam iſti nō cōpellunt̉ a pͥncipio ad acceptandū ꝯpromiſſum. vt ī. l. iij. ff. de arbi. ſꝫ arbitri iuris ſic. vt ī. c. cum