Druckschrift 
1 (1485)
Entstehung
Seite
140r
Einzelbild herunterladen
 

De offi. dele. ō

trahere ad iudicē eccl̓iaſticū niſi ſit de foro eccleſieaut rōne cauſe aut rōne ꝑſone ſic īpetrarent̉ lr̄e adiudices delegatos eēt ip̄o iure nulle. et ille ē ꝓpriꝰ caſus illius. c. lꝫ p̄al. niſi pͥus daret̉ defectus iuſticie ſecularꝭ p̄dicto. Quo ad ſecūdā ſpēm dic ꝑſone mſerabiles hītu tm̄ ſi opprimunt̉ p̄n̄t malefactores ſuotrahere īmediate ad iudiciuꝫ eccl̓iaſticū. vt ē tex. in. dc. ſuꝑ qͥbuſdā. ī. c. ex ꝑte. b. de fo. ꝯpe. et ſb̓ iſtis ſeu ſjs ad res qͣs ſecūiſta ſpecie ꝯp̄hendit Inno. ꝑegritdeferūt ad iuiurias eis illatas. vt ī. c. ſiqͥs. ī. c. om̄ipotēs. xxiiij. q. iij. Idē ī libertꝭ eccl̓e ī officialibꝰ ſuisī ruſticꝭ ſil̓ibꝰij. eccl̓iaꝝ ẜuos. lxxxvij.qͣſi totū. Si ꝟo ēmūt̉ tūc debēt pͥus recirere ad iudicē ſecularē ꝯͣ laicos. ſi lr̄as an̄impetrāt ſunt nulle ip̄o facto ſꝫ impēdēti ī. d. c. ex tenore. dicit Inno. vnū ſingl̓are ꝟſ data negligētia vmiꝰ iudicis ſecularis p̄n̄t iſti miſeabiles hītu tm̄ recurrere ad iudiciū eccl̓iaſticū. nec tenent̓ q̄relare corā ſuꝑiorē iudicis negligētis. ar. op. ī. d. c. ex tenore. ſecꝰ aūt ī alijs laicis miſerabilibꝰ. illi pn̄t hr̄e recurſū ad iudicē eccl̓iaſticū niſi data negligētia cuiuſlibet ſuꝑioris ſecl̓aris. qd̓ ē ſingul̓rnoͣndū. Quo ad terciā ſpēm ſi ſunt miſerabiles hītuactu dic ẜm Inno. et bn̄ p̄nt alios trahere ad iudiciū eccl̓iaſticū etiā data negligētia iudicis ſecularꝭvt videt̉ tex. a ꝯͣrio ſenſu. ī. d. c. ſuꝑ qͥbuſdā in fi.idē vr̄ velle Inno. ī ꝑegrinis ad ꝯͣctus initos īnatiōe. vt ī. d. c. ſiqͥs romipetas. Idē ī penitētibꝰ.. aliud. dicit Inno. ī iſtis noͣbile ꝟbū lꝫ pn̄t aliostrahere ad iudiciū eccl̓iaſticū tn̄ ſi ip̄i trahunt̉ corā iudice ſecl̓ari pn̄t declinare illud foꝝ. ad. d. l. vnicaC. qn̄ imꝑator. teneb̓ mēti ꝟbū. facit. c. regū. xxiij.v. Itē ſi grauant̉ ſeu reportāt ſnīaꝫ iniquā corā iudice ſecl̓ari deberēt appellare ad iudice eccl̓iaſticūgradatī ē appellādum. ij. q. vj. anterioꝝ. placetInno. lꝫ referat aliqͦs tenere vt poſſint appellare ad iudiciū eccl̓iaſticū omiſſis alijs ſecularibꝰ. qꝛ dꝫ eccl̓iaſticus eos defendere ab oppreſiōibꝰ. xxiiij. q. iij. ſiqͥs de potētibꝰ. pͥmū tn̄ cōiter tenet̉. ſꝫ vide qd̓ dixi ī. d. c. licꝫ vide plurimas ꝑſonas ſunt pͥuilegiate ad forumeccl̓iaſticū Inno. In gl. ij. ibi amiſerūt iuriſditionē. no. bn̄ iſtā glo. lꝫ oͣs habeat iuriſditionē certocaſu tn̄ ſi ꝓnūciat ſe iudicē illam iuriſditionē ꝑditnec p̄t eam ampliꝰ reaſſumere. vn̄ quēadmodū acq̄ritqͥs iuriſditione ſi ꝓnūciat ſe iudicē ſi iudex eēt. iuxͣea plene dixi ī. c. ſuper lr̄is de r̄ptis. ita ꝓnūciando ſe iudicē iuriſditionē ꝑdit īputatū ē ꝑti appellāti. res iudicata facit ius int̓ ꝑtes. vt ī. c. inter de reiudi. ī. l. res iudicata. ff. de re iudi. Et no. ex ex gl. lꝫ lr̄e ſurrepticie ad lites tribuāt iuriſditionē lꝫ elidibilē exceptionē vt plene dixi ī. c. ceteꝝ r̄ptꝭ. tn̄ ſi delegatus exceptiōe oppoſita ꝓnūciat ſe non iudicē ſeulr̄as ſurrepticias illico extinguūtur lr̄e ita iuriſditio pͥus erat elidibilis nūc remanet eliſa extincta. vn̄ceſſus poſtea agitatus ē nullus. ſꝫ quātū ad iſtum tex.ego ꝯſidero ī omnē euētū ꝓnūciatio iſtoꝝ iudicumfuit legitima. em̄ ꝓnūciauerūt ſimpl̓r ſe iudicesſꝫ debe̓ eaſdē lr̄as ꝓcedere. qd̓ dꝫ ītelligi de pn̄tiqꝛ habebāt iuriſditionē ī actu niſi data negligētiaiudicꝭ ſecularis. nec ob. qd̓ ī fi. dr̄ potuer̄t re aſſumere iuriſditionē. qꝛ ꝯſtabat iudex ſecl̓aris eētnegligēs ſꝫ ſolū arbitri neglexerūt infra t̓minū diffinire illa interlocutoria eēt dubia debebat ītelligiẜm ius cōe ſb̓iectā materiā. ar. ī. c. cām.. de rep Inmiſſis. vt ſi apponūt̉ ſuꝑ fcō depēderxraeptidl̓?romittētis cōmittit̉ pena. fac̓qd̓ no. gl. ī regl̓a acceſſoriū de re. iur̄. li. vj. in. l. pacta ꝯtra. C. de pac. no. in. c. pleriqꝫ.. de pac. fac̄ etiā adqōnem. Quidā ꝓmiſit ſub pena factuꝫ alienū deinde

laborauit quātū potuit vt iſte adīpleret ꝓmiſſiōꝫ ſuāſꝫ potuit ꝑfice̓ nūqͥd ſit ꝯmiſſa pea? vr̄ exqͦ deficit iſtū. de tn̄ vide qd̓ dixi ī. c. gēma de ſpon. ⁊cͣ.Arbitri electi ad cāꝫUſpitionis. recuſatōnis aſſignātꝑtibꝰ terminū ad ꝓbādū cām ſuſpitōnis ſꝫ iudex recuſatus cōpellet arbitros ad cām finiēdaꝫ. ſcd̓aꝑs ibi ab ip̄o qͦꝫ. Noͣ ibi ꝓuocatꝰ obeſſet. rōnēqͣre iudex qui al̓s pōt cognoſcere an ſua ſit iuriſditio pōt cognoſcere de ſuſpitiōis. timet̉ .n. ne ꝓuocatus ꝓpter recuſationē velit obeſſe recuſanti. vn̄ ſicut tipͥncipali ita ī iſto incidēti. de vide qd̓ dixi īis de r̄p. No. ſecūdo oīa ꝑtinētia ad articiſpectāt ad arbitros ſic ip̄i hn̄t citare tepunire ſi delīq̄rit. Itē ꝯdēnare ī exſit legitīa. Ipēſis ꝓnūciare agobẜuat̉ vtquēadmelige̓ terō pn̄t cōuenire ī vnā ſnīaꝫ. vt ī. l.vnꝰ ī fi. ff. de arbi. ī. c. īnotuit. ſe. eo. ti. ita iniuris obſeruandū eſt vt probat̉ hic. Itē no. ibiduo vl̓ alt̓ eoꝝ ⁊cͣ. iſte terciꝰ electꝰ dꝫ ꝓnūciare vna alijs vl̓ eoꝝ altero. ml̓tū in pōdara iſtum tex. adea no. legiſte in. d. l. itē ſi vnꝰ in fi. ibi dr̄ arbitriꝯpromiſſarij diſſidētes ꝯpellūt̉ elige̓ terciū cuiꝰ aucͣtipareat̉. Et quidā intelligūt iſte terciꝰ hre ſed potius ꝯſulere alij duo debēt ꝓnūcieſiliū iſtius qd̓ tenuit ſpe. in ti. arbi. in. §. fi.. ſꝫ nūqͥdiſte terciꝰ ſolꝰ dꝫ ꝓnūciare ſnīare et ſtat̉ iudicio ſuo quo facit tex. ibi dicit cuiꝰ aucͣti pareat̉. pͥmꝰntellectꝰ plus placet bar. ſꝫ vt p̄dixi iſte tex. vr̄ inuere terciꝰ iſte debeat ꝓnūciare vna alijs forte eētmalū ita intellige̓ illū tex. dicit tn̄ bar. in. l. ſi dn̄m. ff.fur. in fi. ſi ſtatutū dicit aſſumēdū terciū arbitrū dbebit ꝓnūciare vna illis. Sꝫ vt dixi placꝫ mihi periſtū tex. vt indiſtincte terciꝰ ꝓnūciet vna alijs.tenus ibi dicit tex. cuiꝰ aucͣti pareat̉ ⁊cͣ. pōt intelldꝫ pareri qn̄ accedit ad alteriꝰ ſnīaꝫ. vt vr̄ īnuere iſtalr̄a dicit .ſ. tercio duo vel alter eoꝝ id faciat ⁊cͣ tene mēti p̄dicta. Sꝫ notabile dubiū ē nūqͥd duo arbitratores electi cōi ſenſu ꝑtiū ſi pn̄t ꝯuenire ī vnūiudiciū debeāt cōpelli elige̓ terciū ſicut ſtatuit̉ ī arbitris volūtarijs. vt ī. l. itē ſi vnꝰ p̄alle. doc. nr̄i tangūtqd̓ memineri ſꝫ bal. formauit qōnē in. li. feu. in. c. j. de īueſtitura ī maritū facta col. x. det̓mīat qꝛ iſtiſūt arbitri ſꝫ ſt̓ qͣſi qͥdā ꝓxenēte cōes amici. vt ī. l. ſineis. §. recepiſſe. ff. de arbi. vn̄ ab iſtis arbitratoribꝰpnūciātibꝰ recedit̉ nec aliꝰ eſt eligēdꝰ exqͦ ꝑtescōcordāt. vt ī. l. ſiqͥs arbitratu. qd̓ ibi no. bar. ff. de.ob. vn̄ pōdera iſtū tex. tex. in. d. l. ſi vnꝰ. ī eo iſte tercius aſſumit̉ a ꝑtibꝰ ſed ab ip̄is arbitris et ſic eſtrbiter. qͣre dꝫ extēdi ad arbitratores noͣbis ſemꝑ In glo. j. in fi. no. fi. glo. et idē no. ī. c. ſpāli.. de ap. dic vt ibi pleniꝰ. In glo. iij. ibiad papā dꝫ appellari. hodie ē deciſū ī. c. ab arbitris.e. li. vj. Et ex hēs vnā dr̄iaꝫ int̓ arbitros iuris debus arbitros ꝯpromiſſarios volūtate ꝑtiuꝫ aſſumūtur de qͥbus.. de arbi. totū. a dicto iſtoꝝ appellat̉. vt ī. l. j. C. de arbi. ī. c. a iudicibꝰ. ij. q. vj. Sed aſnīa arbitroꝝ iuris appellat̉. diu̓ſitatis ē qꝛ iſti arbitri aſſumūt̉ ex neceſſitate hn̄t iuriſditionē ex ſententia eoꝝ pōt agi vt. ī. d. c. ab arbitris. ſi ex ſtatuto municipali dictū arbitroꝝ ꝓduceret actionē poſet tūc appellari. vt no. in. l. ſi ſocietatē in. §. arbitroriff. ſocio. in. c. qͥntauallis de iureiurā. et dico ẜmcōem opi. bar. fuit ī opi. ſingulari in. d. l. j. hodiepoſſit appellari a ſnīa arbitroꝝ ſꝫ cōiter illa opi. te.net̉. In ea. glo. ibi cōpellat oēs illos. no. glo. ex quahēs ſecūdā driaꝫ inter arbitros iuris cōpromiſſariosnam iſti cōpellunt̉ a pͥncipio ad acceptandū ꝯpromiſſum. vt ī. l. iij. ff. de arbi. ſꝫ arbitri iuris ſic. vt ī. c. cum