De offi. dele.
actū crimīalit̓ ⁊ dꝫ deponi vt ī. c. apl̓icos ⁊ ī. c. monemꝰxij. q. ij. Aut fuit actū ciuilit̓ ⁊ dꝫ ſolū remoueri a bn̄fid ꝓmouēdus. vt ī. c. lꝫ. Et ꝑ hͨ ſūt reduī iura q̄ vident̉ ī hͦ ꝯtraria. nec ob. l. eu.uē. qꝛ loqͥt̉ ī tutore qͥ nō hꝫ tantaꝫ pr̄atē vel titulū itfirmū ⁊ ꝑpetuū ſic̄ habet p̄latus. vt noͣ. Archi. ī. d. c. nobis. xij. q. ij. ⁊ vide noͣ. glo. v. q. iij. ⁊ ſcias ꝙ in ꝓceſſu ſuꝑſuſpitōe ꝓcedit̉ ſūmarie qꝛ nō agit̉ de magno p̄iudicōſꝫ ſuꝑ veritate ꝓcedit̉ plenarie. vt noͣ. Archi. ī. d. c. nob̓⁊ vide noͣbile dictū Io. de ple. in aut̓. vt iudices ſine qͦqͦ ſuffra. in. §. ncc̄itatē. vbi ꝑ illū tex. dixit ꝙ ī cā dilapidatōis pt̄ ꝓcedi ſine ſcriptura. ille tn̄ tex. hͦ nō ꝓbat. qͥat̉ in alio caſu. ſed poſſet ꝓcedere cū inqͥrit̉ ſuꝑ ſuſpidilapidatōnis vt ꝓpter ꝑiculū īminēs poſſit ꝓcediſūmatim ſine ſcriptura qͦ ad effectū vt ꝓbata ſuſpitiōedet̉ ſibi coadiutor ⁊ interdicat̉ vtriqꝫ om̄e genꝰ alienānotab̓. ⁊ hūc duplicē ꝓceſſū puto ꝓcedere qn̄ ꝓꝑ viā inqͥſitōis ſeu denūciatiōis. Sꝫ ſi accuſat̉ qͥde dilapidatiōe nō ē neceſſe vt priꝰ inqͥrat̉ an ſit ſuſpectus ſed pt̄ ꝓcedi ſuꝑ ꝟitate rei. facit. c. ꝟitatis. de do. ⁊ꝯtu. ⁊ in. c. veniēs. de accu. ¶ In ea. glo. ibi ſi vellet ſatiſdare. Collec. ſentit h̓ ꝯͣriū. Et ad leges h̓ allegatas rn̄det ꝙ loquūt̉ ī remoto ꝑ ſnīam ſeu d̓ eo qͥ remoueri dꝫvt qͥa ꝯſtat de dolo ſeu lata culpa. qd̓ ē bn̄ noͣ. Et in fi.glo. nō bn̄ hͦ vltimū ꝙ parochiani etiā laici admittunt̉ad denunciandū etiā platū d̓ dilapidatōe. vt dicit Io.an̄. ꝙ q̄libet eccl̓iaſtica ꝑſona eēt admittēda. vt in. c. ſiqͥs p̄ſbyteroꝝ. de re. ec. nō ali. Alij ꝟo dixerūt ꝙ etiā qͥlibet p̄latus ē admittēdus ī defectū cl̓icoꝝ vt ꝯſulat̉ indēnitati eccl̓aꝝ ꝑ noͣ. ī. d. c. ſi qͥs. Tu vide de maͣ qd̓ plene dixi ī. c. ex ꝑte. jͣ. de teſti. ⁊ qd̓ noͣ. in. d. c. ſi quis. ¶ Inglo. in ꝟbo coadiutorē. nō ex glo. tres caſus ī qͥbꝰ p̄latoſeu rectori dat̉ coadiutor. ⁊ de officio iſtiꝰ coadiutotꝭ.ꝑ Io. an. ī. c. fi. de cle. egro. ¶ In glo. ī ꝟbonſilio. ibi ⁊ ꝯſenſu. nō bn̄ iſtā glo. ⁊ tene eā mēti ꝙ p̄latus hn̄s coadiutorē tenet̉ ī admīſtratiōe ipſiusſenſum nō tonſiliū. ⁊ eſt rō. nā vt dicit Inn. coor dat̉ vt ꝓhibeat malā admīſtrationē ⁊ vt curetꝙ fiat bona. ideo ꝯſiliū h̓ ſapit ꝯſenſū. ſecus at̄ in alijscaſibꝰ vbi requirit̉ ꝯſiliū. qꝛ tūc nō tenet̉ qͥs ſeqͥ. vt ī. c.cū in veteri. de elec. ⁊ in. c. cū olim. de arbi. et hͨ ſo. ē melior qͣꝫ ſo. glo. ⁊ ē ſenſus ꝙ vbi ꝯſiliū reqͥrit̉ ab eo qͥ ē ꝑticeps ꝯſilij tunc ꝯſiliū ſapit etiā ꝯſenſū. vt clariꝰ no. bar.ī. l. j. §. ſi pl̓es. ff. de exer. ⁊ dixi ī. d. c. cū ī vet̓i. ¶ In glo.in ꝟho alienatōis ⁊cͣ. ī fi. noͣ glo. ꝙ ī maͣ iſtiꝰ. c. ꝟbū alienatōis ſumit̉ largiſſime. ⁊ dicit Hoſt. ꝙ etiā t̓rulas ⁊alia q̄ pn̄t de iure alienari ꝑ p̄latū ī certis caſibꝰ de qͥbꝰxij. q. ij. in ſūma. nō poterūt iſti alienare. vt illud verbuꝫvl̓ om̄e poſitū ī tex. aliqͥd oꝑet̉ ea tn̄ q̄ ſeruādo ſeruari nō pn̄t poterūt iſti alienare. facit tex. ī. l. lex q̄ tutores.C. de admi. tu. ⁊ ī. l. tutor qͥ reꝑtoriū. ff. e. ⁊. xij. q. ij. ī ſumma. Et ex his noͣ ꝙ dato coadiutore ꝓpter ſuſpitōꝫ dilapidatiōis nō poteſt ꝑ eos fieri alienatio etiā in caſibꝰal̓s a iure ꝯceſſis. ¶ In glo. in ꝟbo vices ſuas ibi vt hicpatet. et clarius adhuc patet in d. c. qͣꝫuis. jͣ. e. li. vj. Onoͣ glo. in eo ꝙ. jͣ. dicit ꝙ ſi qͥs cōmittit alicui ſimpl̓r vces ſuas vr̄ cōmiſiſſe in totū: ⁊ vr̄ ꝓbari aꝑte ꝑ iſtū text.nā in pͥn. dixit ꝙ iſte archiep̄s cōmiſit vices ſuas abbati. ⁊ papa interptat̉ ꝙ ꝯmiſit in integꝝ .i. ī totū. Et idēnoͣ. Inno. sͣ. e. c. ſuꝑ qōnū. quod noͣbis bn̄ ¶ Exͣ glo. oppo. ꝯtra tex. de. c. fi. j. e. vbi dr̄ ꝙ ſi cōmittit̉ exceſſtua inqͥſitio vel eccl̓e ꝓuiſio nō pt̄ delegatus alteri cōmitterevices ſuas qꝛ vr̄ electa induſtria ꝑſone. Itē inqͥſitio criminū ē meri imperij. gͦ nō pt̄ delegari ꝑ inferiorē a principe: vt in. l. j. ff. de off. eius cui ma. ē iurꝭ. ⁊ plene noͣ. ī. l.imꝑiū. ff. de iur̄. om. iu. So. ad primū dicūt doc. ꝙ. c. fi.ꝓcedit qn̄ mādat̉ vt inqͥſitio fiat ꝑſonalit̓. Itē poteſtꝓcedere qn̄ qͥs debet ꝓuidere eccl̓e de ꝑſonis prīcipalibus. ſecus de ꝑſona coadiutoris. ⁊ noͣ bn̄ hāc limitationē ad illud ⁊ neſcio alibi iſtū tex. Ad ſcd̓ꝫ contrariū di
cit Inno. ꝙ ꝓcedit de iure ciuili ſꝫ de iure canonico eaſunt meri ⁊ mixti imperij ſunt delegabilia vt h̓. et in. c. inlr̄is. jͣ. de rap. dic̄ de hoc vt plene dicā in. c. qd̓ ſedē. d̓ offi. or ⁊ tene mēti dictū Inno. cū tex.Si delegatꝰ ꝓnūIgnificatibꝰ. ciauerit ſe iuriſditōꝫ nō hr̄e ipſā etiā ꝯſēſu ꝑtiū nō reaſſumit. ⁊ ēcaſus ſatꝭ noͣbil̓. ⁊ pͦ appellās narrat factū. ſecūdo papadat iudices ibi iōqꝫ. ¶ Nō pͦ ꝙ vidua al̓s diues nō pr̄trahere ſcl̓arē ad iudiciū eccl̓aſticū etiā coraꝫ papa ſeuh̓ Inno. vt. jͣ. dicā. ⁊ teneb̓ hͦ mēti. ¶ Noͣ ſcd̓o ꝙ lr̄e impetͣte a vidua diuite ꝯͣ laicū nō ſūt ipſo iure nulle ſꝫ ſūtimpēdēti. nā data negligētia iudicꝭ ſcl̓aris hn̄t iſti delegati iuriſditōꝫ ī habitū ⁊ actu ſꝫ an̄ negligētiā ſolū hn̄tī habitu. ⁊ ꝓbat̉ a ꝯtrario ī ꝟbo niſi reqͥſito. ⁊ clariꝰ ꝓbat̉ in. c. ex tenore. de fo. cōpe. ¶ Tercio noͣ ⁊ tene mētiibi int̓ loquēdo ꝙ ſnīa ꝑ quā qͥs ꝓnūciat ſe nō iudicē ēint̓locutoria hꝫ tn̄ vim diffinitiue qꝛ ꝓrſus extīguit iuriſditionē ꝓnūciātis adeo ꝙ illā int̓ locutoriā ampliꝰ reuocare nō pt̄. vt h̓ in fi. ē tex. no. ¶ Ex qͦ infert̉ ꝙcutoria ꝑ quā finit̉ iudicis iuriſditio nō pt̄ ꝑ eundēdicē reuocari. ſic limita. c. cū ceſſante. de ap. ⁊. l. ꝙff. de re iudi. hoc dixit glo noͣ. ī aut̓. hīta. C. ne fi. ꝓꝙ a tali ſnīa in qͣ qͥs ꝓnūciat ſe nō iudicē pt̄oppellari lꝫ ſit int̓locutoria. ⁊ hoc iō qꝛvt ibi dixi. ¶ Itē nō ⁊ tene menti iūcta glo. fi. ꝙnon obligat̉ ꝯpromittēs ad penā cōpromiſſi ſinō dependēt ab eiꝰ pt̄ate. nō em̄ p̄nt p̄uati darfi. d̓ fo. ꝯptionē nō habēti. vt ī. c. ſignifioactū h̓ appoſitū in cōtoꝝ. C. de iu. om. iu. iō nō valipromiſſo vt ꝑtes redirēt ad examē ꝑrū iuriſditio erat extincta ꝑ eoꝝ ꝓnūciatōeꝫ. Et ex hoc⁊ ex tex. no ꝙ nō pt̄ qͥs ꝑ actū ſe obligare de ſtādomini alicuiꝰ vt iudicis ſi llle iuriſditionē nō habet. ¶ Inglo. j. in fi. vr̄ hic glo. velle ꝙ ſi vidua opprimiſpoliat̉ pt̄ malefactorē ſuū trahere ad iudicicū licet laicꝰ exiſtat. ſecus aūt ſi nō opprimit̉ ſelet age̓ ꝯtra ſcl̓arē qꝛ tūc dꝫ eū ꝯuenire corā iudice ſcl̓ari. Sꝫ hoc vltimū vr̄ ꝯtra iſtū tex. a ꝯtrario ſertiꝰ cōtra. c. ſuꝑ qͥbuſdā ī fi. de ꝟ. ſi. vbi tex. vr̄ idue ⁊ pupilli ⁊ orphani pn̄t laicos cōuenire corce eccl̓aſtico. Inno. multū noͣbilit̓ ponit hāc rpleniꝰ tetigi in. c. licet de fo. cōp. Et cōclude ſīc īdefectū iuuta qꝛ in ꝓuincia nō ē iudex ſcl̓arrecuſat̉ veit face̓ iuſticiā. ⁊ tūc pōt recurri ꝯtraquēcunqꝫ ad iudicē eccl̓aſticū. vt ſquēlibet laicū ꝑaut̓. vt diffe. iudi. ⁊ tenet h̓ Inno. ⁊ cū hodie q̄libet ciuitas hēat ſua remina ſic̄ olim ꝓuincia. vt noͣ. glo. ī. l. fi.C. de p̄ſcriōͣ. te. puto ꝙ id qd̓ ſtatutū erat olī in ꝓuīciahabet hodie locū in qͣlibet ciuitate. et ſic vr̄ ꝙ ſi ī ciuitate nō ē iudex ſcl̓aris vel recuſat̉ vel negligit face̓ iuſticiam ſi ī ciuitate illa nō ē alius ſuꝑior ſcl̓aris ꝙ tūc de iure pt̄ recurri ad iudiciū eccl̓aſticū. hinc ē ẜm Innoc̄. ꝙvacāte imꝑio eccl̓ia ſuccedit in iuriſditōe. vt in. d. c. lbi aūt in ciuitate ē iudex ſecularis ⁊ tūc adu̓te. nā qumaͣm noſtrā tres ſunt ſcl̓ariū ſpēs. nā quidā ſunt nōſerabiles nec hītu nec actu. qꝛ nō habēt aliquā quater quā naͣ moueat̉ ad miſerenduꝫ eis. vtputaſunt maſculi ⁊ potētes vel femine ꝯiugate ⁊ diuitesdā ſūt miſerabiles hītu ſꝫ nō actu. vt vidue et pidiuites. Quidā ſūt miſerabiles hītu ⁊ actu vt vidpupilli pauꝑes vel diurno morbo fatigati vt pauꝑvpauꝑes dumtaxat. nam miſerabiles ꝑſone dicunt̉ ẜmIo. an. ſuꝑ quibus naͣ mouet̉ ad miſerendū. vt ī. l. vnica. C. qn̄ imꝑator int̓ viduas ⁊ pupillas. et vide bo. texī. c. j. de poſtulā. vbi dr̄ ꝙ miſerabil̓ ꝑſona ē que ꝑ ſe nōpōt cauſā ꝓmouere. puta ꝓpter defectū pauꝑtatꝭ vel