Druckschrift 
1 (1485)
Entstehung
Seite
126r
Einzelbild herunterladen
 

De offi. deleg. 26

pa ꝯcludit ꝓceſſus duoꝝ eſt nullus ex defectu forme ptātis. nec eſt veꝝ iſta forma ꝯcernit vtilitatē ꝑtiū.qꝛ fuiſſet remiſſa ꝑtibꝰ excipiētibꝰ: cuiꝰ ꝯͣriū hic dicitur. Itē fauor publicꝰ eſt priuatꝰ vt iudiciū exerceatur plures vt ſit magis firmū incorruptibile. ꝑtibus ſepe eſt nociua pl̓alitas doctoꝝ ſeu iudicuꝫpenſas enſenia. ideo ꝯſiderat̉ potiꝰ vtilitas pinec eſt verū iuriſditio ſit tota penes quēlibet. qꝛ exſequeret̉ tot eſſent iuriſditōes ſeꝑate quot ſunt ꝑſone iudicū: qd̓ eſt falſuꝫ oēs delegati repn̄tāt ꝑſonamvniꝰ. vt.. dixi vn̄ eadē iuriſditio qt penes vnū ē peercitiū ꝯpetatnes aliū. Itē ſaltē negari pōtinſolidū: ſꝫ eſt oīno īterdictū ſingulis etiā ſi excipiat̉ꝑꝑtē. tex. ē hic. e. cāꝫ. Et ex his īfero ad vltimā. q. glſimpl̓r approbādo opi. ſuā ꝑtes pn̄t ꝯſentire etiaꝫexp̄ſſe vt duo ꝓcedāt ſine tercio rōibꝰ p̄dictis. habes hāc glo. clariſſime declaratā ſuppletā In gl. inꝟ.certū nūciū: ibi ꝓbate fidei vult iſte nūciꝰ dꝫ eſſebate fidei. Itē deſtinatꝰ lr̄is. vt in fi. glo. ſꝫ ex reſulortat lr̄as oportꝫ ſit ꝓbatetat q̄dā ꝯͣrietas. ſifidei. qꝛ vtit̉ nudo miſterio: nec agit̉ hic de magno p̄iudicio. Inn. tn̄ reqͥrit ſit bōe fidei opi. fame. ſꝫ Hoſti. dicit etiā pōt eſſe infamis dūmō ſit canōice deſtiat. c. ſciſcitatꝰ. de reſcpͥ. Itē dicit Genatus. acio credit̉ ſine lr̄is. ſi ꝓpterea ſꝑ hr̄et portare lr̄aseſſet neceſſe vt nūciꝰ eſſꝫ. dic̄ Uin. etiā credit̉ iſticio ſine iuramēto. Ego credo illud ꝟbuꝫ certum tollat oēs iſtas difficultates: oportꝫ vt ſibi credat̉ vt ſituta iuratꝰ vt ita fidelis notꝰ vt mericius īdubitatibitandū. in eo glo. in ſe. dicit fito de eo ſih. qꝛ exqͦ iuriſdes impedimēti dꝫ fieri corāint̓ iudices ſuꝑditio eſt recaſura inimpedimēto. ad bonū tex. in. c. ſi ꝯvnū. e. ti. li. vj. Etſi male ꝓnūciāt: puta qꝛ dicūt impedim̄tū tercij vbiſubeſt tenēt doc. valet ſnīa. qꝛ hoc faciūt aucͣte legis.bn̄ dicūt ea dixi in c. ſuꝑ lr̄is. de reſcrip In gl. ībo on̄derit. glo. in eo. qꝛ vult delegatꝰ debetꝓficiſci extra domiciliū ſuū poterit a prīcipio petere expēſas a ꝑtibꝰ dictū placet Hoſ. qꝛ ſic īdirecte poſſet neglige̓ mādatū pape. Itē expēſe adhuc ſuntcerte pōt eas petere. Ego credo dictū glo. poſſe ꝓcedere qn̄ iudex eſſet ita impotēs vt poſſet ſuis expenſis itinerare. Et ad ꝯͣriū gl. dic aliter forte iſte ignorauit diem ſtatutā a iudicibꝰ. et de modo requirēdi iudicēvide bonā glo.. e. cauſa. In glo. in ꝟbo ꝯſtare ī ſItē pōt ꝓbari teſtes erat ẜuus vl̓ infamis vel excōcatus vel alia impotētia detētꝰ. de multiplici impotertia dixi in. c. ſciſcitatꝰ p̄al. ſꝫ pōt adduci ad multas. q. c.ſil̓es. pane terciꝰ ī veritate fuit impeditꝰ: ſꝫ non ꝯſtabat duobꝰ de impedim̄to tꝑe ꝓceſſus nūqͥd valebit ſentētia ſi poſtea ꝓbari pōt veꝝ impedimētū? Inn. hic loqͥalt̓natiue. Prīo dic̄ valebat ꝓceſſꝰ ex iſti igͦrabātſe hr̄e ptāte inſolidū vl̓ p̄t dici cōtrariū ẜm. qꝛ exſuberat impedimētū purificata fuit ip̄a cōditio. Et ē loqͥt̉ Inno. in ſil̓i. q. in. c. ex officij. de p̄ſcpͥt. ſꝫhoſti. videt̉ ſimpl̓r tenere niſi priꝰ cōſtet de impedimēto dꝫ valere ꝓceſſus. videt̉ īnuere iſta lr̄a hāc opi. tenēt moderniores tꝫ etiā bar. in ſil̓ibꝰ t̓minis. in. l. ml̓tū. ff. de cōdi. demō. in. l. ij. ff. de iudi. ī. l.ſi finita. §. iulianꝰ. ff.. infec.. l. aūt. ff. ex cau.po. ea. In oībꝰ iſtꝭ locꝭ dat noͣbilē theoricā vbi qͥsigͦrat fundamētū ptātꝭ ſue tꝫ ſnīa. idē dic̄ in alijsactibꝰ ſnīa mihi placet. fac̄ ad. l. in aliena. l. ſi is.ff. de acqͥ. he re. ad ideꝫ. c. ex ꝑte aſten̄. qd̓ ibiꝯce. p̄bē. induco caſū iudicio meo ſatꝭin. c. ſu abbatia.. eo. ti. huiꝰ cōcluſionis ēhil valꝫ ē xplicari ſine volūtate ptāte. vn̄ ignorata potētia p̄t volūtas ex toto applicari ad ptātē. vt in iuribꝰ p̄al. hoc tene lꝫ aliter diſtinxerit. Io. an̄. in regu-

la eum qui certus de regulis iur. in mercu. tene mētihanc theoricaꝫ: tn̄ aliquatenus pōt reſtringi per. d. l.ij. de iudi.9 Clauſula ſi oēs poteritis ſb̓ imAdlICIM. potētia īcludit volūtatē ad purificādā iuriſditōeꝫ ꝯiudicū. Prīo decidit vnū caſuꝫ. ſecūdo aliū ꝯſil̓eꝫ: ibi idē quoqꝫ. dic̄ vſqꝫ ad. §. ſexta. No. ꝯtēnēs exeqͥ delegatōeꝫ a papa ſibi factā ēuiſſime arguēdꝰ: nūqͥd aūt poſſit puniri pēa exterioridicā.. glo Primo declaratōe tex. opp. nam nolēsītereſſe poſſit dr̄ poſſe. vt ī. c. ſciſcitatus ī fi. de reſcrip. Sꝫ papa dedit iuriſditōꝫ duobꝰ ſb̓ ꝯditōe .ſ. data impotētia tercij. videt̉ vbi dat̉ ſola volūtas ēad impleta ꝯditio. ꝯn̄s eſt purificata ꝯiudicū iueficit ꝯditionalis diſpoſiriſditio. qꝛ deficiēte ꝯditiōtio. vt.. de ꝯdi. ap. c. ꝑtuae. So. fuit dubitādi. naduo ꝓcedere exqͦ terciꝰ nvidebat̉ nullo mat̄ ptās ꝯſocꝓcedat. tūc etnolēte int̓eſſe. So. poſſumꝰ dice̓ ēalio nequeit̓eſſe ē purificata ꝯditio.ad nolūtatēlꝰ vt. ſꝫ ad ꝯſo ſi vultme argucios ſatꝭ ē purificata ꝯditio. qꝛ ſi tciꝰ vult p̄ciſe int̓eſſeveꝝ ē dice̓ oēs ſil̓ poſſint int̓eſſe. ſi tu vis mecūint̓eſſe ī ſchol̓ē dice̓ ego poſſū tecū int̓eſſe. ſic ad collectōꝫ oīm purificat̉ illa cl̓a īpotētie. ita ītelligo iſta. Cl̓a ꝟo d̓notās nolūtatē ſolꝫ appōi ad puriōeꝫ iuriſditōis ꝯiudicū: ſꝫ ad excuſandū iſtūo poſſit. no. ex gl. tenvult int̓eſſe In gl. 17qͥs exeqͥ delegatōeꝫ ſibi iniūctā papā gͣui dāno reſimpl̓r dicat abſqꝫ ꝑicl̓o ītellige gͣui.ſuaꝝ. Et lꝫ h̓ctīgit ſine aliquali dāno reꝝ ſuaꝝ qͥsqꝛ raro vl̓ nūcpoſſit diſtrahi a negocijs ſuis. ad. l. ij. ff. quēad. teſ. aꝑ. fuit ꝯmiſſa ſb̓ cl̓a īpotētie: tn̄ egoEt lꝫ terniſſa ſimpl̓r. qꝛ ē veriſil̓e papa ad executōꝫ mādati gͣui ꝑicu eo.. e. ī. c. apl̓ice. dona. ſꝫ ſi apape tūc parēdū ē ſibi lꝫ mādatūī mēoria. xix. di In gl. ī ꝟbo noluerit īdeat̉ gͣub̓intelligat̉ ſb̓ cl̓a nolūtatꝭ cl̓a īpotētie.fi. vult2iſta ſt̓ diu̓ſa. vt ꝓbat̉ ī. d. c. ſciſcitatꝰ. ſꝫ gl.qd̓ veꝝ ēidebat̉ fieri poſſe al̓s ſaluare deciſiōeꝫ huiꝰdixit: qꝛ§. forte tīore ꝯͣrioꝝ.. feci. ſꝫ tu dic vt.. dixi. In gl.ī ꝟbo arguēdꝰ ibi ſciſcitatꝰ. adu̓te qꝛ ille tex. ꝓbatiſte ſic ē puniēdꝰ: ſꝫ ſolū dic̄ iſte excuſat̉ ſi pōt int̓eſſe vult. Et forte ob hoc gl. ī fi. recedit ab iſta opi. ettꝫ ſatis ē argui rep̄hēdi ꝯſociꝰ poſſit ꝓcede̓ qͣſidicat vbi impediret̉ ex toto ꝓceſſus cāe iſte vultexeqͥ ē puniēdꝰ. hoc dcm̄ ſatꝭ placꝫ. eo caſu ꝯſocius pōt ꝓcede̓ agit̉ de magno p̄iudicio. eſt p̄ciſa reſiſtētia mādati apl̓ici. qd̓ dr̄ ī papa idē dic ī ordinario. ordīariꝰ pōt ꝯpellē ſb̓ditū ſuū ad acceptandū delegatōem ſuā ī. c. paſtoralis.. de off. or. j. rn̄ſo. ī. l. vnica. C. ꝓſua iuriſdi Ultimo nota tene mēti qōnēſequit̉ in glo. nūqͥd nolēs exequi mādatuꝫ apl̓icū poſſitpuniri vel redargui iudicē ordinariū vel ꝯiudicē. Etꝯcludit gl. a ꝯiudice eſt dubiū. qꝛ par in pareꝫ ⁊cͣ. Et no. pōt qͥs etiā rep̄hēdere ꝯiudicē nec punire. ſꝫ in ordinario loci eſt magis dubiū. Io. an. in. c. fi.de reſcpͥ. tenuit glo.. ſꝫ Hoſ. ī ſūma. e. ti. §. qd̓ ſit eiꝰofficiū.. quē. dic̄ rōne peccati poterit puniri ordinariū: loquit̉ tn̄ alternatiue. dicerē ſic aut q̄rit̉qͥd ordinariꝰ poſſit ꝯpellere delegatū ad exequendū: etdicendū. qꝛ ſpectat ad eius officium: ſed pape.Aut q̄rit̉ nūqͥd poſſit punire rōne peccati. qꝛ ꝯtempſit exeqͥ mādatū ſuꝑioris. pōt dici ſic. qꝛ caſu