De offi. deleg. 26
pa ꝯcludit ꝙ ꝓceſſus duoꝝ eſt nullus ex defectu forme⁊ ptātis. nec eſt veꝝ ꝙ iſta forma ꝯcernit vtilitatē ꝑtiū.qꝛ fuiſſet remiſſa ꝑtibꝰ nō excipiētibꝰ: cuiꝰ ꝯͣriū hic dicitur. Itē fauor publicꝰ eſt ⁊ nō priuatꝰ vt iudiciū exerceatur ꝑ plures vt ſit magis firmū ⁊ incorruptibile. nā ꝑtibus ſepe eſt nociua pl̓alitas doctoꝝ ſeu iudicuꝫ ꝓpenſas ⁊ enſenia. ⁊ ideo ꝯſiderat̉ potiꝰ vtilitas pinec eſt verū ꝙ iuriſditio ſit tota penes quēlibet. qꝛ ex hͦſequeret̉ ꝙ tot eſſent iuriſditōes ſeꝑate quot ſunt ꝑſone iudicū: qd̓ eſt falſuꝫ cū oēs delegati repn̄tāt ꝑſonamvniꝰ. vt. sͣ. dixi vn̄ eadē iuriſditio qt penes vnū ē peercitiū nō ꝯpetatnes aliū. Itē ſaltē negari nō pōt ꝙinſolidū: ſꝫ eſt oīno īterdictū ſingulis etiā ſi nō excipiat̉ꝑꝑtē. tex. ē hic ⁊ sͣ. e. cāꝫ. Et ex his īfero ad vltimā. q. glſimpl̓r approbādo opi. ſuā ꝙ ꝑtes nō pn̄t ꝯſentire etiaꝫexp̄ſſe vt duo ꝓcedāt ſine tercio rōibꝰ p̄dictis. ⁊ ꝑ hͦ habes hāc glo. clariſſime declaratā ⁊ ſuppletā ¶ In gl. inꝟ.certū nūciū: ibi ꝓbate fidei vult gͦ ꝙ iſte nūciꝰ dꝫ eſſe ꝓbate fidei. Itē deſtinatꝰ cū lr̄is. vt in fi. glo. ſꝫ ex hͦ reſulortat lr̄as nō oportꝫ ꝙ ſit ꝓbatetat q̄dā ꝯͣrietas. nā ſifidei. qꝛ vtit̉ nudo miſterio: nec agit̉ hic de magno p̄iudicio. Inn. tn̄ reqͥrit ꝙ ſit bōe fidei ⁊ opi. ⁊ fame. ſꝫ Hoſti. dicit etiā ꝙ pōt eſſe infamis dūmō ſit canōice deſtiat. c. ſciſcitatꝰ. de reſcpͥ. Itē dicit Genatus. acio credit̉ ſine lr̄is. nā ſi ꝓpterea ſꝑ hr̄et portare lr̄as nōeſſet neceſſe vt nūciꝰ eſſꝫ. ⁊ dic̄ Uin. ꝙ etiā credit̉ iſti nūcio ſine iuramēto. Ego credo ꝙ illud ꝟbuꝫ certum tollat oēs iſtas difficultates: oportꝫ vt ſibi credat̉ vt ſit nūuta iuratꝰ vt ita fidelis ⁊ notꝰ vt mericius īdubitatibitandū. ⁊ in eo ꝙ glo. in ſe. dicit ꝙ fito de eo nō ſih. qꝛ exqͦ iuriſdes impedimēti dꝫ fieri corāint̓ iudices ſuꝑditio eſt recaſura inimpedimēto. ⁊ ad hͦ bonū tex. in. c. ſi ꝯvnū. e. ti. li. vj. Etſi male ꝓnūciāt: puta qꝛ dicūt impedim̄tū tercij vbi nōſubeſt tenēt doc. ꝙ valet ſnīa. qꝛ hoc faciūt aucͣte legis. ⁊bn̄ dicūt ꝑ ea q̄ dixi in c. ſuꝑ lr̄is. de reſcrip ¶ In gl. ī ꝟbo nō on̄derit. nō glo. in eo. qꝛ vult ꝙ delegatꝰ ꝗ debetꝓficiſci extra domiciliū ſuū poterit a prīcipio petere expēſas a ꝑtibꝰ hͦ dictū nō placet Hoſ. qꝛ ſic īdirecte poſſet neglige̓ mādatū pape. Itē cū expēſe adhuc nō ſuntcerte nō pōt eas petere. Ego credo dictū glo. poſſe ꝓcedere qn̄ iudex eſſet ita impotēs vt nō poſſet ſuis expenſis itinerare. Et ad ꝯͣriū gl. dic aliter ꝙ forte iſte ignorauit diem ſtatutā a iudicibꝰ. et de modo requirēdi iudicēvide bonā glo. jͣ. e. cū cauſa. ¶ In glo. in ꝟbo ꝯſtare ī ſItē pōt ꝓbari ꝑ teſtes ꝙ erat ẜuus vl̓ infamis vel excōcatus vel alia impotētia detētꝰ. ⁊ de multiplici impotertia dixi in. c. ſciſcitatꝰ p̄al. ſꝫ pōt adduci ad multas. q. c.ſil̓es. pane ꝙ terciꝰ ī veritate fuit impeditꝰ: ſꝫ non ꝯſtabat duobꝰ de impedim̄to tꝑe ꝓceſſus nūqͥd valebit ſentētia ſi poſtea ꝓbari pōt veꝝ impedimētū? Inn. hic loqͥalt̓natiue. Prīo dic̄ ꝙ n̄ valebat ꝓceſſꝰ ex qͦ iſti igͦrabātſe hr̄e ptāte inſolidū vl̓ p̄t dici cōtrariū ẜm eū. qꝛ exſuberat impedimētū purificata fuit ip̄a cōditio. Et ēdē mō loqͥt̉ Inno. in ſil̓i. q. in. c. cū ex officij. de p̄ſcpͥt. ſꝫhoſti. videt̉ h̓ ſimpl̓r tenere ꝙ niſi priꝰ cōſtet de impedimēto nō dꝫ valere ꝓceſſus. ⁊ hͦ videt̉ īnuere iſta lr̄a⁊ hāc opi. tenēt h̓ moderniores tꝫ etiā bar. in ſil̓ibꝰ t̓minis. in. l. ml̓tū. ff. de cōdi. ⁊ demō. ⁊ in. l. ij. ff. de iudi. ⁊ ī. l.ſi finita. §. iulianꝰ. ff. d̓ dā. infec. ⁊. l. h̓ aūt. ff. d̓ ex qͥ cau.po. ea. In oībꝰ eī iſtꝭ locꝭ dat noͣbilē theoricā ꝙ vbi qͥsigͦrat fundamētū ptātꝭ ſue nō tꝫ ſnīa. ⁊ idē dic̄ in alijsactibꝰ q̄ ſnīa mihi placet. ⁊ fac̄ ad hͦ. l. qͥ in aliena. l. ſi is.ff. de acqͥ. he re. ⁊ ad ideꝫ. c. ex ꝑte aſten̄. ⁊ qd̓ ibiꝯce. p̄bē. induco caſū qͥ iudicio meo hͦ ſatꝭin. c. cū ſu ꝑ abbatia. jͣ. eo. ti. Rō huiꝰ cōcluſionis ēhil valꝫ ē xplicari ſine volūtate ⁊ ptāte. vn̄ ignorata potētia nō p̄t volūtas ex toto applicari ad ptātē. vt in iuribꝰ p̄al. ⁊ hoc tene lꝫ aliter diſtinxerit. Io. an̄. in regu-
la eum qui certus de regulis iur. in mercu. ⁊ tene mētihanc theoricaꝫ: q̄ tn̄ aliquatenus pōt reſtringi per. d. l.ij. de iudi.9 Clauſula ſi nō oēs poteritis ſb̓ imAdlICIM. potētia īcludit volūtatē qͥ ad purificādā iuriſditōeꝫ ꝯiudicū. Prīo decidit vnū caſuꝫ. ſecūdo aliū ꝯſil̓eꝫ: ibi idē quoqꝫ. ⁊ hͦ dic̄ vſqꝫ ad. §. ſexta.¶ No. ꝙ ꝯtēnēs exeqͥ delegatōeꝫ a papa ſibi factā ē ḡuiſſime arguēdꝰ: nūqͥd aūt poſſit puniri pēa exterioridicā. jͣ. cū glo ¶ Primo ꝓ declaratōe tex. opp. nam nolēsītereſſe cū poſſit nō dr̄ n̄ poſſe. vt ī. c. ſciſcitatus ī fi. de reſcrip. Sꝫ papa dedit iuriſditōꝫ duobꝰ ſb̓ ꝯditōe .ſ. data impotētia tercij. gͦ videt̉ ꝙ vbi dat̉ ſola volūtas nō ēad impleta ꝯditio. ⁊ ꝑ ꝯn̄s nō eſt purificata ꝯiudicū iueficit ꝯditionalis diſpoſiriſditio. qꝛ deficiēte ꝯditiōtio. vt. jͣ. de ꝯdi. ap. c. ꝑtuae. So. hͦ fuit rō dubitādi. naduo ꝓcedere exqͦ terciꝰ nvidebat̉ ꝙ nullo mat̄ ptās ꝯſocꝓcedat. tūc etnolēte int̓eſſe. So. poſſumꝰ dice̓ ꝙ ēalio nequeit̓eſſe nō ē purificata ꝯditio. ⁊ad nolūtatēlꝰ vt h̓. ſꝫ qͦ ad ꝯſoiō ſi n̄ vult cūme argucios ſatꝭ ē purificata ꝯditio. qꝛ ſi tciꝰ n̄ vult p̄ciſe int̓eſſeveꝝ ē dice̓ ꝙ oēs ſil̓ n̄ poſſint int̓eſſe. nā ſi tu n̄ vis mecūint̓eſſe ī ſchol̓ē dice̓ ꝙ ego n̄ poſſū tecū int̓eſſe. ⁊ ſicqͦ ad collectōꝫ oīm purificat̉ illa cl̓a īpotētie. ⁊ ita ītelligo iſta. Cl̓a ꝟo d̓notās nolūtatē ſolꝫ appōi n̄ qͦ ad puriōeꝫ iuriſditōis ꝯiudicū: ſꝫ qͦ ad excuſandū iſtū qͥ nōo cū poſſit. no. ex gl. ꝙ n̄ tenvult int̓eſſe ¶ In gl. 17qͥs exeqͥ delegatōeꝫ ſibi iniūctā ꝑ papā cū gͣui dāno reſimpl̓r dicat abſqꝫ ꝑicl̓o ītellige d̓ gͣui.ſuaꝝ. Et lꝫ h̓ctīgit ꝙ ſine aliquali dāno reꝝ ſuaꝝ qͥsqꝛ raro vl̓ nūcpoſſit diſtrahi a negocijs ſuis. ad hͦ. l. ij. ff. quēad. teſ. aꝑ.h̓ cū cā fuit ꝯmiſſa ſb̓ cl̓a īpotētie: tn̄ egoEt lꝫ terniſſa ſimpl̓r. qꝛ n̄ ē veriſil̓e ꝙ papatū ad executōꝫ mādati cū gͣui ꝑicuꝑ eo. jͣ. e. ⁊ ī. c. apl̓ice. d̓ dona. ſꝫ ſi apape tūc parēdū ē ſibi lꝫ mādatūī mēoria. xix. di ¶ In gl. ī ꝟbo noluerit īdeat̉ gͣub̓intelligat̉ ſb̓ cl̓a nolūtatꝭ cl̓a īpotētie.fi. vult gͦ2iſta ſt̓ diu̓ſa. vt ꝓbat̉ ī. d. c. ſciſcitatꝰ. ſꝫ gl. hͦqd̓ veꝝ ēidebat̉ fieri poſſe al̓s ſaluare deciſiōeꝫ huiꝰdixit: qꝛ§. forte tīore ꝯͣrioꝝ q̄. sͣ. feci. ſꝫ tu dic vt. sͣ. dixi. ¶ In gl.ī ꝟbo arguēdꝰ ibi ſciſcitatꝰ. adu̓te qꝛ ille tex. nō ꝓbat ꝙiſte ſic ē puniēdꝰ: ſꝫ ſolū dic̄ ꝙ iſte n̄ excuſat̉ ſi pōt int̓eſſe ⁊ n̄ vult. Et forte ob hoc gl. ī fi. recedit ab iſta opi. ettꝫ ꝙ ſatis ē eū argui ⁊ rep̄hēdi cū ꝯſociꝰ poſſit ꝓcede̓ qͣſidicat ꝙ vbi impediret̉ ex toto ꝓceſſus cāe iſte qͥ n̄ vultexeqͥ ē puniēdꝰ. ⁊ hoc dcm̄ ſatꝭ placꝫ. nā eo caſu qͦ ꝯſocius pōt ꝓcede̓ nō agit̉ de magno p̄iudicio. hͨ eſt p̄ciſa reſiſtētia mādati apl̓ici. ⁊ qd̓ h̓ dr̄ ī papa idē dic ī ordinario. nā ordīariꝰ pōt ꝯpellē ſb̓ditū ſuū ad acceptandū delegatōem ſuā ī. c. paſtoralis. jͣ. de off. or. j. rn̄ſo. ⁊ ī. l. vnica. C. qͥ ꝓſua iuriſdi ¶ Ultimo nota ⁊ tene mēti qōnē q̄ſequit̉ in glo. nūqͥd nolēs exequi mādatuꝫ apl̓icū poſſitpuniri vel redargui ꝑ iudicē ordinariū vel ꝯiudicē. Etꝯcludit gl. ꝙ a ꝯiudice nō eſt dubiū. qꝛ par in pareꝫ ⁊cͣ.¶ Et no. ꝙ nō pōt qͥs etiā rep̄hēdere ꝯiudicē nec eū punire. ſꝫ in ordinario loci eſt magis dubiū. Io. an. in. c. fi.de reſcpͥ. tenuit ꝙ glo. h̓. ſꝫ Hoſ. ī ſūma. e. ti. §. qd̓ ſit eiꝰofficiū. ꝟ. ꝑ quē. dic̄ ꝙ rōne peccati poterit puniri ꝑ ordinariū: loquit̉ tn̄ alternatiue. dicerē ſic ꝙ aut q̄rit̉ nūqͥd ordinariꝰ poſſit ꝯpellere delegatū ad exequendū: etdicendū ꝙ nō. qꝛ nō ſpectat ad eius officium: ſed pape.Aut q̄rit̉ nūqͥd poſſit eū punire rōne peccati. qꝛ ꝯtempſit exeqͥ mādatū ſuꝑioris. ⁊ pōt dici ꝙ ſic. qꝛ hͦ caſu nō