De conſuetudine
vt hic in verbo quocirca. ⁊ ī. c. ex ꝑte. jͣ. d̓ cēſibꝰ. oībꝰ deficientibꝰ recurrendū ē ad. c. fi. xx. di. vt .ſ. ꝯgregent̉ ſaniores quoꝝ ꝯſilio ſtet̉. ⁊ no. hoc īpientes ⁊ſeruandū vbicūqꝫ agit̉ de tribuēdis hono48Yalicui dignitati vl̓ vbi dubitaret̉ qual̓r p̄latꝰ ſe dꝫē ī ſubditos vel qͥd ſil̓e. vt in. c. ſuꝑ eo. de cēſibꝰ. vnūtn̄ mihi nō placet ex dictis vincꝭ. in eo ꝙ dicit pͥmo recurrendū eē ad ius cōe ⁊ ſcd̓o ad ꝯſuetudinē ꝑticularēloci. Nā videt̉ primo recurrēdum ad cōſuetudinē. q̄ꝯſuetudo derogat iuri cōi vt in. c. fi. jͣ. eo. Sꝫ ſaluandꝯſuetudo verſpotes ſic diſtinguere ꝙdignitatē. de cuius hon.ꝯferēdo queritvbi ꝯſuetudo pualat.)7 Plorn ttulū deoffi arcbidꝰ.nailid qd̓ sͣ diri. ſicul. gj. aut ꝯſuetudo ꝟſat̓ circaari dictū Uin. vt ſi dicōſil̓em dignitatē. ⁊ tūc pōt ſagnitas ſil̓is de nouo erigit̉ prius recurrēdum ſit ad iuscōe qͣꝫ ad cōſuetudinē q̄ ſeruat̉ ī alia eccl̓ia ꝑticl̓ari. pone exemplū ꝙ ſint tres archidyaconi in diuerſis eccleſijs nō in eadē ciuitatē hn̄tes varias ꝯſuetudines ſi cōſtituit̉ de nouo archidyaconatꝰ in alia eccl̓ia credo ꝙin honoribꝰ deferēdis ſit pͥmo recurrēdū ad ius cōe qͣꝫad ꝯſuetudinē aliaꝝ eccl̓iaꝝ. qꝛ ꝯſuetudo ſpālis nō piudicat iuri vl̓r ſꝫ tm̄ ſpāliter ⁊ ī hoc caſu dꝫ intelligi. l.q̄ dicit ꝙ lꝫ ꝯſuetudinis ſit ꝑua auctoritas nō tn̄ vicitlegē .ſ. vl̓iter. vt in. l. ij. C. q̄ ſit lon. ꝯſue. ⁊. viij. di. cōſuetꝑ hͦ infero ad notabile dictū ꝙ ſi hodie deret̉ ſtudiū gnaͣle in aliquo loco deberet illaas hr̄e integra priuilegia. aucͣ. habita. C. ne fir̄e. vt etiā in criminalibꝰ haberēt ſcholares iuprios nō obſtante ꝙ ibi glo. dicat ꝙ doctores ⁊es renūciauerūt illi aucͣ. in criminalibꝰ ꝑ n̄ vſuꝫꝯſuetudinē appoſitā. Dico em̄ ꝙ ꝯſuetudo nocꝫvbi viguit. ſꝫ exquo ſtudiū erigit̉ deXebilꝰs recurri ad ius cōe. ⁊ ſic ꝓcedat iſtud notabile dictū Uin. qd̓ ſic intellectū ⁊ limitatū teneb̓ mēfacit. nec ꝯb. tex. iſte vbi nō recurrit̉ arti qꝛ ad mulinē vicinaꝝ eccl̓iaꝝ. hͦ iō qm̄ ī iuius cōe ſꝫ ade iſta p̄centoria. ⁊ iō fuit opꝰ rre cōi niletudinē. ſecus ſi fuiſſet cōſtituta digniim diſponeret̉ a iure cōi. vt eſt archidyitus ⁊ archipreſbyteratus ⁊ ſil̓es. qꝛ tūc obſeruaUm venerabilis. cōcuerido ꝑ quā p̄latꝰ ſine ſuꝑiorꝭ licētia pōt dimittēa et̓ ſi vellet trāſire ad aliā dignitatē. vl̓pōt induci ex ꝯſuetudine vt qͥs poſſit ddignitatē ſine ſuꝑioris licētia vl̓ vt poſſit electus admia ꝑte poniniſtrare n̄ hīta ꝯfirmatōe a ſuꝑiore. In patō. ibi poſtemeraria trāſlatio. ⁊ in ſcd̓a trāſlati excimodū. t̓cio excuſationis reprobatio. ibi cū igit̉. ¶ No.pͦ ꝙ abbas pōt eligi in abbatē alteriꝰ monaſterij. et ꝙiſte fuerit electus denotat iſtd̓ ꝟbū ꝯfirmatōeꝫ poſituī tex. Et hodie ē caſus notabilis ⁊ magꝭ clarꝰ ī. c. ſi abbatē. de ele. li. vj. ꝑ quē tͣdit̉ noͣbil̓ regl̓a ꝙ qͥlibet p̄latꝰcitra ep̄m quātūcūqꝫ ſit ſue p̄lature alligatus pōt eligiaturā ita ꝙ nō eſt opꝰ ꝙ poſtulet̉ non tn̄ pꝯſentire ſue electōni niſi hīta licētia a ſuo ſuꝑiorh̓. ſecūs ē ī ep̄o. Nā ip̄e nō p̄t eligi ad aliā dignitatēpꝫ poſtulari. vt in. c. fi. de poſtu. plat. vbi de hac maͣ.No. ſcd̓o ibi romane eccl̓ie. ꝙ lꝫ oēs eccl̓ie ſint ſb̓ieane curie vt ī. c. cūcta ꝑ mūdū. ix. q. iij. eccl̓ie tn̄icunt̉ ſpāles ip̄ius romane eccl̓ie. de qͦ ī. c. ſi papa. de pͥuile. li. vj. ¶ Itē no. ꝙ legatꝰ de late̓ p̄t confirmare electōnes exeptoꝝ ⁊ dare platꝭ exēptꝭ licentiamtrāſeūdi ad alias dignitates. ꝯcordat. d. c. ſi abbatē. et̓ſi ſit electio ad aliquē ep̄atū. Un̄ lꝫ legatꝰ d̓ late̓ n̄ poſit trāſferre ep̄m. vt ī. c. ꝙ trāſlatōꝫ. d̓ offi. le. pōt tn̄ cōfirmare electōꝫ factā ad ep̄atū exēptū et̓ vt ꝓbat̉ ī. d. c.ſi abbatē. Hꝫ etiā legatꝰ iuriſditōꝫ ī exēptos. vt ī. c. j. d̓
verbo. ſig. li. vj. ⁊ qd̓ ibi no. ¶ No. ibi quā corruptelā.ꝙ ꝯſuetudo irrōnabil̓ amittit nomē ꝯſuetudīs ⁊ applat̉ corruptela. ⁊ dr̄ corruptela qꝛ mala cōſuetudo aſumit̉ vt pͥuilegiū ꝯͣ mētē canonū. vt in. c. mala conſuetudo. viij. di. Et no. ꝙ cōſuetudo q̄ eſt inimica canonibus pͥma frōte p̄ſumit̉ irrōnabilis. cōcordat. sͣ. e. ad noſtrā. ⁊ dicā ī. c. fi. j. eo. ¶ Opp. ꝯͣ tex. ī eo ꝙ innuit ſatꝭ eēpete̓ licētiā trāſeūdi lꝫ n̄ obtineat̉ qd̓ ē ꝯ. c. admonet. ⁊c. ꝙ ī dubijs. ⁊. c. niſi. j. de renū. So. dicit Io. an. ⁊ bn̄ ꝙhͦ factū narrat̉ ⁊ ad maiorē aggrauatōꝫ iſtiꝰ abbatꝭ dr̄ꝙ et̓ licentiā nō petijt. vn̄ de iure ſtandū ē ꝯͣrio. ¶glo. j. in fi. glo. ⁊ nō tradas obliuioni. facit em̄ ꝙgꝯſuetudinis praue exqͦ adhuc ꝑtū ꝯͣ ius p̄textō erat ꝑ ius declarata n̄ dꝫ puniri tās ꝯſuetudinisextu cōſuetudīs. etit ꝙ lꝫ praua ꝯſuetudo excuſet qͦ ad penā huiꝰ ſeculi nō tn̄ qͦ ad deum qd̓no. ſꝫ hoc intelligo qn̄ ignorātia praue ꝯſuetudīs eſſetcraſſa ⁊ ſupina. vtputa qꝛ ꝯͣ ius naͣle. xxxij. q. vij. flagitia. ſecus putarē vbi eſſet ꝓbabile dubiū ſuꝑ validitate ꝯſuetudinis. nā tūc ignorātia legis nō ē peccatū. adhͦ tex. in. l. regula. ff. de iur. ⁊ fact. igno. ⁊ in. c. jͣ. ꝓxi. fac̄qd̓ nō. Inno. in. c. ꝑ tuas. de ſymo. ⁊ adde. c. gaudemꝰ.in fi. de diuortijs. ⁊ glo. in. c. vno. de poſtu. p̄la. in verbodecetero. li. vj. An ꝟo geſta p̄textu p̄ue cōſuetudinisdebeāt tolerari vide qd̓ dixi in. c. fi. s. de ꝯſti. ⁊ facit. c.fi. de ſpon. duoꝝ. in verbo decetero. ¶ In gl. in verbocōſuetudinē ibi ꝙ eē nō debet. dicit Io. an̄. ꝙ meliꝰ dixiſſet quoꝝ neutꝝ eē dꝫ. qͣſi dicat ꝙ nedū nō valet cōſuetudo vt p̄latꝰ trāſeat ſine licētia ſuꝑiorꝭ ſꝫ nec valetꝙ electus admīſtret an̄ habitā ꝯfirmatneōꝫ a ſuꝑioreEt refert cōpoſt. ꝙ ob hͦ fuit caſſata electio cuiuſdamprioris ſancte crucis. ⁊ hͦ idē no. archi. ī. c. eū qͥ. de p̄bē.ꝑ pͥuilegiū tn̄ hͦ papa qn̄qꝫ aliquibꝰ cōcedit vt fracartuſienſibꝰ. ⁊ no. hͦ dictuꝫ. ⁊ ī fi. gl. adu̓te qꝛ ſdictū glo. facit ꝯͣ tex. Nā iſte abbas erat exēptus ⁊tramōtanꝰ diſtās multū a romana curia ⁊ tn̄ nō potuit admīſtrare nō habita pͥus ꝯfirmatōe. So. dicūt docto. h̓ ꝙ. c nihil de elec. nō ꝓfuit ī iſto caſu qꝛ in ill̓ ꝑtibus erat tūc legati a quibꝰ pot̓at iſte pete̓ cōfirmatōꝫ.Et no. bn̄ iſtud dictū qꝛ notabilit̓ limitat illud. c. nihil⁊ ex his duobꝰ capitul̓ potes collige̓ ꝙ vbi aliqͥd cōcedit̉ ꝓpter neceſſitatē durat cōceſſio qͣtenꝰ viget neceſſitas ⁊ nō alit̓. facit. xvj. q. j. general̓r. ¶ Itē dicerē vltͣy hͦ ex alio capite nō hēbat locū. c. nihil. nā ſolumtia loci ſupplet defectū cōfirmatōis. ſꝫ in caſu nr̄oerāt duo defectus .ſ. defectus cōfirmatōis ⁊ vinculūiſte abbas erat ligatꝰ abbatie ſue. vn̄ nō poterat deſerere ſuā abbatiā p̄textu. c. nihil. qꝛ vbi in ſūt duo impedimēta vno ſublato remanet ⁊ reliquū. vt in. c. ex tuaꝝde aucto. et vſu pallij. ⁊ in. l. ſi domus. ff. de ſer. ru. p̄di.AxbixDe cōſuetudīeUm dilectus. pt induci ꝙ vnaeccl̓ia de gremio alteriꝰ teneat̉ ſibi p̄latū eligē⁊ cōſuetudo ē optīa legū interp̄s. ita cōiter ſūmat̉. Sꝫpoſſꝫ ſūmari notabiliꝰ vt patebit ex. jͣ. dicēdis. ⁊ ſt̓ dueꝑtes pͥncipales. In pͥmo narrat duplicē qōnē electiōiscū ꝑtiū allegatōibꝰ. Scd̓a ibi qꝛ ꝟo. vnā diffinit ⁊ alterā diffiniendā omittit. ¶ No. pͦ ꝙ monachus electusī p̄latū pōt electōem de ſe factā ꝓſeqͥ etiā in iudicio cōtentēdo. cōcordat. c. cū dilecta. sͣ. de reſcpͥ. ¶ Adu̓tendū tn̄ puto ꝙ aut eligit̉ ab extraneo collegio ⁊ nō pōtcōſentire electōi de ſe facte ſine lnīa ſui ſuꝑioris. vt īc. ſi religioſus. de elec. li. vj. Aut eligit̉ a colle⁊ tūc eoip̄o ꝙ eligit̉ videt̉ ſibi data ptās accvn̄ ī acceptatōe nulliꝰ cōſenſus exigit̉. vt h̓. nā illū eligēdo videret̉ ſibi dare licētiā acceptādi. ⁊ facit qd̓ noī regula qͥ tacet. de re. iu. li. vj. ī mercū. ⁊ facit iſtd̓ ꝙ incaſu in qͦ ī actu filij requirit̉ conſenſus patris ꝙ pater