De reſcriptis.
bellū vel ip̄m reſcriptū ⁊ n̄ curat ampliꝰ ꝓſeqͥ. nā pōt reꝰpete̓ ꝙ ꝓcedat̉ ī cā iuxta id qd̓ habet̉ ī aucͣ. q̄ ſel̓. C. qūo⁊ qn̄ iudex. ⁊ ī. c. cām d̓ do. ⁊ ꝯtu. ¶ Ulteriꝰ q̄rit̉ qͥd ſi inreſcpͥto fit mētio de hac ꝯſtōe nūqͥd reꝰ poſſit indifferenter trahi extra ſuā dioceſim. Io. an. poſt antiqͦs vr̄ velꝙ nō ſed ſolū ꝑ qͣtuor dietas. vt ſic ꝑ iſtā mētionē ſolugeminent̉ ille due diete. ar. c. ſedes .s. e. vbi ſub clauſulagenerali ꝯp̄hēdunt̉ paria exp̄ſſis. Do. an. dicit ꝙ cū an̄illā ꝯſtōneꝫ n̄ erāt diete diffinite ſꝫ indifferēter reꝰ poterat trahi. ⁊ ꝑ illā clauſulā poſitā in reſcripto nō obſtāteꝯſtōe ⁊cͣ. tollat̉ ius iſtius ꝯſtōnis. ergo poterit reꝰ indifferēter trahi vt olim. fatet̉ tn̄ ꝙ in practica ẜuaret̉ opi.Io. an. Ego ꝯcordādo ſatꝭ eque diſtinguerē. ꝙ aut ꝑceps ꝯmittit cām ī loco ſatis noto ⁊ tūc indiſtīcte ꝓcecvltima opi. quia ex qͦ ꝑip̄a fecit mētionē de iſta ꝯſtōne ⁊ꝯmiſit cām ī loco remto veriſil̓r ex certa ſcīa vr̄ voluſe vt indifferēter poſſit ibi ꝯueniri. ar. ī. d. l. idē vulpiaraut cōmiſit in loco veriſil̓r ſibi ignoto. ⁊ tūc ꝓcedit opi.Io. an̄. qꝛ nō eſt veriſil̓e ꝙ ꝑ ꝟba generalia voluiſſet papa reū poſſe trahi ad loca remota. ar. optimū in. c. cuꝫ inmultis. jͣ. eo. li. vj. reliqua ꝓſequere vt hic ꝑ doctNō valēt lr̄e ad lites imSunt ⁊ allj. te ſine ſpāli dn̄i mādato niſi impetrent̉ ꝑ ꝯiunctā ꝑſonā. h. d. Et in pͥma ꝑte ponit abuſum impetrātiū. In ſcd̓a ꝓuidet. ibi cū aūt. In t̓cia excipit. ibi niſi. ¶ Nota pͥmo ibi lites reſtringēde. iūcta gl.ꝙ ꝟba reſcriptoꝝ ad lites ſunt potiꝰ reſtringēda ⁊ ſtricte interp̄tāda qͣꝫ laxāda. ſil̓e no. in. c. ad hͦ. s. eo. ⁊ ibi dixi ⁊ tene hͦ mēti qꝛ videt̉ ꝯͣ Inno. in. c. ep̄i. jͣ. d̓ re. eccl. nōalie ¶ Nota ſcd̓o vnū caſum reqͥrente ſpeciale mandatum .ſ. in impetratōne reſcripti ad plures lites. alios caſus requirētes ſpeciale mādatū vide ꝑ glo. nota. in. c. quiad agendū in glo. magna de ꝓcu. li. vj. ſecūs vr̄ in reſcripto ad beneficia. qꝛ nullo iure caue̓t̉ vt ibi reqͥrat̉ ſpālemandatū īmo potius vr̄ ꝓbari ꝯtrariū hic ꝑ locū a ſpeciali. ⁊ hͦ tenet hic glo. penl̓. quā bene nō. Aliā glo. ꝯſil̓habes. sͣ. eo. ad aures ⁊ tene ſemꝑ mēti iſtas duanō ſunt alibi. Quidā tn̄ voluerūt ꝯͣriū ſed pͥmicoīter tenet̉ ¶ Nota vnū caſum in qͦ ꝯiūcta ꝑſona pōtexplicare ꝓ ꝯiucto id qd̓ reqͥrit ſpāle mādatū tn̄ reguriter ꝯͣ. nā ꝯiucta ꝑſona pōt agere ꝓ ꝯiūcta ſine madto dumodo caueao ⁊ caſus nō reqͥrat ſpāle mandatū. vt ꝓbat̉ in. l. ſed ⁊ he. ff. de ꝓcu. iūcta. l. pōponiusin fi. ff. e. ⁊. l. illud ⁊. l. pr̄i. ff. de mīo. hinc dicit ſpe. in ti. deꝯiūcta ꝑſona. ꝙ ꝯiūcta ꝑſona nō admittit̉ ī cauſilibꝰ. qꝛ in illis reqͥrit̉ ſpāle mandatū. ⁊ idē no. do. ddeciẜ. cxxxv. ⁊ no. Inno. ī. c. corā de offi. delega. vbi latidicā. ¶ In glo. ī ꝟbo reſtringēde. ibi niſi indulgeāt beneficia. Io. an̄. exponit bn̄ficia .i. pͥuilegia. qꝛ ſi ꝑ reſcriptū impetraret̉ bn̄ficiū eccl̓iaſticū tūc fieret ſtricta interē p̄bē. li. vj. hͦ vltimū eſt verp̄tatio. vt ī. c. qͣꝫuis ī pͥmo diſed in eo ꝙ exponit bn̄ficia .i. p̄uilegia nō ꝓcedit indiſicte ſed debet intelligi de pͥuilegijs ꝯtinētibꝰ gr̄aꝫ n̄ odioſam. naꝫ ſi ꝯtineret aliqͥd ꝯtra ius ꝯmune vel veniret inp̄iudiciuꝫ tercij debet fieri ſtricta interp̄tatio. vt in. l. ij.§. ſiqͥs a pͥncipe. ff. neqͥd in loco publico. ⁊ in. c. ſuꝑ eo deoffi. delega. ⁊ in. c. j. ⁊. ij. de fil. p̄ſby. li. vj. ⁊ in. c. ꝙ dilectōde cōſan. ⁊ affi. ⁊ plene ꝑ doc. in. c. olim de ꝟbo. ſig. ⁊ perBar. in. l. fi. ff. de ꝯſti. pͥn. ⁊ ſic ſolue ꝯtrariū qd̓ pōt formari de pͥn. huiꝰ. c. nā papa ꝯcedēdo reſcriptu facit gratiam ⁊ ſic indulget beneficiū. qꝛ beneficiū generalit̓ ſumptū eſt beniuola actio gaudiū tribuēs capiētibꝰ. vt in. c.jͣ. quibꝰ mo. feu. amit. in li. feudoꝝ. naꝫ fatendū eſt h̓ eſſe⁊ vide glo. in. c. ſi canonici de offi. ord. li. vj. ¶ In gl. penul. diuide iſtā glo. in qͣtuor ꝑtes pͥncipales. Primo nāq̄rit nūquid generalis ꝓcurator poſſit valide lr̄as imetrare. ⁊ ꝯcludit glo. ꝙ nō. qꝛ requirit̉ ſpāle mandatū.Idē tenet Cōpoſt. dicēs ꝙ ſi ꝓcurator habeat mādatū
ad agēdū ⁊ ad defendēdū n̄ pōt lr̄as īpetrare. et idē ſpe.in ti. de reſcripti. pn̄tatione i. §. rōne qͣꝫ impetrātꝭ in pͥnibi tn̄ dicit ꝙ ſiqͥs hꝫ mādatū ad ꝓſequēdā appellationem pōt lr̄as impetrare qꝛ ꝑ impetratōꝫ ꝓſequit̉ appellationē. vt ī. c. ex ꝑte .ſ. sͣ. e. Ego alit̓ diſtinguerē. aut .n.ꝓcurator generalis vult impetrare in ꝑſonā dn̄i ⁊ ꝓcedit dictū gl. ⁊ doc̄. aut vult impetrare ī ꝑſonā ꝓpriā tāqͣꝫ ꝓcurator ī cā quā pōt ꝓſequi ex generali mādato ettūc dico eū poſſe impetrare. qꝛ ſicut ex generali mādatopōt agere. vt ī. c. qͥ generalit̓ de ꝓcu. li. vj. ita ⁊ īpetrareapa ē ordinariꝰ cūctoꝝ. ergo ꝓcurator pōt corā eop̄ſequi vel corā delegatoar. l. ad rē mo.l. ad legatū. ff. de ꝓcu. ⁊. l.deiu. o. iuItē hͦ caſu ceſſat ratio huiꝰ. c. cū ipſe has lr̄as nō poſlteri tradere cū impetrauerit in ꝑſonā ꝓpriā tanꝙͣꝓcuratoris. Ad hͦ bonꝰ tex. ī. c. cū olim. ⁊ qd̓ ibi no. de cāpoſ. ⁊ ꝓprie. Itē iſte caſus pōt ꝯp̄hendi ī fi. c. nā tex. iſteloquit̉ in penitꝰ extraneo. ⁊ forte ꝙ doc. aliter nō ſenſerunt. ſed dictū gl. ⁊ doc. dꝫ reſtringi mō p̄dicto ¶ Incūda ꝑte que incipit ibi ſed nōnepoſſint iſte lr̄e ratificari ꝑ approbaretro trahit̉ ⁊ mādato ꝯparat̉. vt in regratihabitiorē pōt dn̄sli. vj. Itē iudiciū agitatū ꝑ falſum ꝓcuratificare. vt in. l. lꝫ. ff. de iudi. ergo ⁊ lr̄e. glo. ꝯcludit ꝙ n̄pn̄t ratificari ſed formalit̓ nō ſoluit ꝯtrariū. ⁊ ꝯcluſionēglo. ſequūt̉ hic coīter doc. ⁊ tꝫ Inno. in. c. ex ꝑte. jͣ. e. bal.in. l. falſus. C. de furtis ſpāle eſſe in falſo ꝯmiſſocipe vt in deteſtatōnem actus nōcolligit̉ ſolēnis limitatio ad iurait ꝙ geſta ꝑ falſum ꝓcuratorē pn̄t rata haberi vt nō ꝓcedāt in geſtisfalſis corā pͥncipe. Sꝫ certe. l. iij. in. §. falſus. ff. rē ra. ha.⁊. l. lꝫ. p̄all̓. hāc reſtitutōeꝫ nō vident̉ admittere alij alit̓ſoluūt. Ego puto ꝙ veriſſima ſol̓o ſit ꝙ nō poſſint ratificari. qꝛ hͦ nō fuit inductū ī fauorē actoꝝ ſed in fauoreꝯueniēdi ⁊ reipublice vt ſatis colligit̉ ex tex. ideoīactor ſupplere ex poſtfacto id qd̓ nō depēdet a cōngit. jͣ. de ſen. ex. ⁊ in. c. ſi diligēti de fo. cōſuo. facit. c.prudētiā de offi. dele. vbi dicit ꝙ nōpe. ⁊ no. Irpoſſuꝫ rata habere. vnde ſi vnus inalteriꝰ iudicis iudicaret inter ſubditos illius n̄pōt ꝓprius iudex illud iudiciū habere ratū ẜm eū qꝛ iudiciū corruit ex defectu ſolēnitatꝭ que nihil valuit coranō ſuo iudice. ſupplere aūt defectū ſolēnitatis ſulis nō depēdet a facultate iudicis ideo nō pōt raita dicendū in ꝓpoſito. Item ſi diceremꝰ ꝯtrariū vanaeſſet ꝓuiſio huiꝰ tex. qꝛ actor lr̄as quodāmodo emendoratificaret impetratōeꝫ. ¶ In tercia ꝑte que incipit ibiſed nūquid lr̄e. glo. querit an lr̄e iſte ſint ip̄o iure nulle. ⁊ꝯcludit ꝙ tā in caſu p̄cedēti qͣꝫ in caſu huiꝰ. §. lr̄e tenētſed ſunt anullāde ꝑ exceptionē. ⁊ ideo ſi ꝑs nō excipit valebit ꝓceſſus. ¶ Aduerte quo ad pͥmū caſuꝫ huiꝰ. c. glo.olim dixit verū ſꝫ hodie lr̄e ſunt nulle ꝑ. c. ſtatutū in fi. p̄all̓. Sꝫ dubitatio remanet ī caſu huiꝰ. §. Io. an. ⁊ doct.vſqꝫ ad tp̄s ſuū trāſiuerūt ſimpl̓r cū hac gl. Sꝫ do. an. ⁊do. car. ꝯͣ qꝛ cū iſte lr̄e nō pn̄t ratificari vt dictū eſt ergoſunt nulle. ego ſum ſolitꝰ ſuſtine̓ glo. qꝛ tex. loquit̉ h̓ perꝟba futuri tꝑis ⁊ nō pn̄tis. vt pꝫ ibi nō valeāt gͦ nō ſunnulle ip̄o facto iuxta theoricā gl. in regula ī penis de reiur. li. vj. ⁊ dixi plene in. c. ſi diligēti de fo. ꝯpe. ⁊ ꝑ glo. etBar. in. l. in crimīali. C. de iur. o. iudi. Ad idē allego tex.optimū iūcta glo. ⁊ Bart. in. l. vniuerſa. C. de p̄ci. imꝑa.offe. vbi ꝑ verbuꝫ nō valeāt nō inducit̉ nullitas ip̄o facto. ⁊ ad hͦ tenebis ſemꝑ mēti iſtū tex. cuꝫ illa glo. iunctotex. Poſſet tn̄ dubitari qͥd ſi reus ignorauit. nūqͥd poſſit ſaltē poſtea facere retractari ꝓceſſum ⁊ poſſet attentari ꝙ ſic quaſi iſte lr̄e ſint obtēte dolo ⁊ ꝑ obreptionemimpetrātis iuxta ea q̄ dixi poſt Inno. in. c. cū dilecta. sͣ.eo. ⁊ qd̓ le. ⁊ no. in. l. ſi p̄tor in. §. marcellꝰ. ff. de iudi. ⁊ adid qd̓ dicit̉ in tex. ꝙ impetrator punit̉ vt falſariꝰ qꝛ vere nō eſt falſarius ꝙ lr̄e ſint vere. vnde exponit Ioh̓. an.