De conſtitu.
fuit impoſita pena mortꝭ. vn̄ forte illud dictū Albericinō eſt veꝝ. ⁊ tex. quē allegat dꝫ reſtringi ī caſu ſuo vl̓ ſaltem dare hāc limitatiōem vt ꝓcedat vbi ius in ſpāli crimine impōit penā arbitrio iudicātis: qͣſi ius tūc ſenſeritde pēa tꝑali. qꝛ ſciuiſſet impone̓ penā ꝑpetuā. ſꝫ vbi iusſpecifice n̄ diſpōit d̓ crimīe īdubie: credo ꝙ pena poſſiteē ꝑpetua. nā d̓ iure canōico modicas hēmꝰ pēas eſas ꝓ crimībꝰ vn̄ ſuccedit arbitrio iudicū. vt ī. c. d̓ c.de of. dele. vn̄ iudex dꝫ arbitriū ſuū informare ẜm pēasſtatutas ī ſil̓ibꝰ crimībꝰ. vt ī. c. tue. d̓ pen̄. vbi dr̄ ꝙ ꝓ magnis crimībꝰ dꝫ impōi pēa depoſitōis. Itē facit ꝙeſt apponēda ẜm qͣlitatē ⁊ qͣntitatē crimīs. vt. ī. c.feramꝰ. xxiiij. q. j. ⁊ ī. l. reſpiciendū. ff. de pe. ⁊ hͨ duo iuramultū faciūt ꝯͣ dictū. Alberici ⁊cͣ.Nō valet ſtatutū ꝑ qd̓ diui¶ ParLE. nus cultꝰ ſine cā diminuit̉: etſi ſuꝑ hͦ int̓ceſſerit in forma cōi pape ꝯfirmatio.ſpāliꝰ. Nō pn̄t canōici ſine cā rōnabili reſtringe̓ nuieꝝ p̄bēdaꝝ. In pͥma narrat factūmeꝝ canōicoꝝigit. ſecūda ibi volētes. ¶corrigēdi. ī ſcd̓acanōici n̄ pn̄t tolle̓. ſtatuta honorabilia eccl̓ijsloqͥt̉ indiſtīcte. ⁊ ītellige etiā de ātiqͥs ſtatutis q̄ ātiqͥ caacit qd̓ nō. Inn. ī. c. accedētibꝰnōici fecer̄t. ꝓo. ij. ar. oiū a ꝯrio ſenſu iūcta glo. ij. ꝙ data d̓utōe reddituū p̄nt canonici etiā ſine aucͣte pape reinge̓ nūeꝝ p̄bēdaꝝ: ita ꝙ p̄bede ſuppreſſe nō cēſebūt̉liꝰ vacare ⁊ ītelligo ꝙ hͦ faciūt cuꝫ aucͣte ep̄i. vt plenedixi ī. c. cū acceſſiſſent .s. e ¶ No. ꝙ ī actꝰ diſpoſitōe qn̄reqͥrit̉ cōſiliū tercij. vn̄ papa h̓ cōmiſit iſtis delegatist ꝯferāt p̄bēdas vacātes cuꝫ ꝯſilio dicti ſtatuti. Circaōt qͦtidie ꝯtinge̓: qͥd ſi iſte n̄ vult coq̄rit̉ de qō: an poſſit mādatariꝰ ꝓcede̓ ad actꝯſūmatōeꝫ ꝯſilio nō hīto? Uinc̄. quē ſeqͥt̉ hic Io. an. ⁊clariꝰ ī. c. j. ne ſe. va. li. vj. ī effectu ſic diſtinguit. ꝙ aūt ille eſt mortuꝰ ⁊ tūc ſi exp̄ſſo noīe ꝓprio hͨ ptās ꝯſulēdi fuit ſibi attributa expirat mādatū exqͦ n̄ pōt ẜuari forma.ſꝫ dꝫ ſpectari ſecūda iuſſio. ar. ī. l. diligeter. ff. mā. ⁊ in. c.cū dilecta. de reſcpͥ. Si ꝟo fuit exp̄ſſuꝫ nomē dignitatꝭdꝫ ſpectari ſucceſſor. ar. in. c. qm̄ abbas. d̓ of. dele. Ideꝫdicemꝰ ſi eſt abſens ita ꝙ ꝯſiliū n̄ pōt reqͥri. Si ꝟo ē p̄ſens ⁊ nō vult cōſule̓: vl̓ eſt abſens ⁊ nō vult venire ſeuꝯſiliū p̄ſtare ⁊ pōt mādatariꝰ ꝓcede̓ ſine ꝯſilio. ꝓ hͦ bonus tex. ī. c. cū in veteri. de elec. Sꝫ ꝯͣ pͥmū mēbꝝ facj. ne ſe. va. li. vj. vbi dr̄ ꝙ ſi capl̓m hꝫ ꝯferre bn̄ficiꝯſilio ep̄i ſi ep̄s ē mortuꝰ vel lōge abſens pōt capl̓mficia ꝯferre. So. dic̄ Cōpoſto. ⁊ ſeqͥt̉ Io. an̄. clariꝰ tn̄ loquit̉ in. d. c. j. ꝙ aut ꝯſiliū eſt reqͥrēdū ex forma mādatꝓcedit pͥmū dictū. aut ex ſtatuto vl̓ ꝯſuetudine. ⁊ ꝓc.at. d. c. j. Et huiꝰ cōis dicti qͥdā antiquꝰ doc. vt refergna. aſſignabat duplicē rōnē. Prima ꝙ fortiſtringit mādatū hoīs qͣꝫ legis. ar. in. l. celſus. ff. de arbit̓.Itē ptās ordīaria eſt magis fauorabil̓ qͣꝫ ptās delegatavt in. c. p. ⁊. g. de of. dele. hn̄s gͦ reqͥrere ꝯſiliū fretꝰ ptāteordinaria nō ita aſtringit̉ ſic̄ hn̄s ptātem delegatā. vn̄ īillo. c. j. capl̓m ꝓcedebat ptāte ordīaria. Io. de ligna. videt̉ impugͣre oīa p̄dicta ꝙ etiā vbi ꝑ hn̄tē ordīariā poteſtatē ē ꝯſiliū petēdū nō valet actꝰ ꝯſilio nō habito. allegat bonū tex. in. c. nouit. de his q̄ fi. a p̄lat̓. ſine ꝯſen. ⁊p̄al. rn̄det ꝙ loquit̉ in collatōe bn̄ficioꝝ ne ex nilatōe īmineat ꝑiculū. iō pōt ꝓcedere ꝯſilio n̄ habito. Do. an. tenet pͥmū dictū. qꝛ cū hn̄ti ordinariā mādat̉ vt cū ꝯſilio alicuiꝰ ꝓcedat vr̄ potiꝰ q̄dā admonitioꝯͣriꝰ ſit nullus ſic ītelligit. d. c. nouit.ꝯſliū ep̄i ex ꝯſuetudine q̄ pōt reſtringe̓ ptātē ordinariar. in. c. ꝯq̄ſtꝰ. ix. q. iij. ¶ Nec videt̉ ꝓcede̓ indiſtīcte opinio Io. de ligna. ad. d. c. j. qꝛ ſi bn̄ ꝯſideret̉ rō illiꝰ. c. j. egeneralis ad oē ꝑiculū īminēs. nā ẜm diſpoſitōis rōnedꝫ reſtringi ⁊ āpliari diſpoſitio. vt in. l. ſi pr̄. §. dulciſſimi s. ff. de leg. ij. ⁊ ideo videt̉ ꝙ vbicūqꝫ ex dilatiōe īmi-
net ꝑiculū ſꝑ pōt ꝓcēdi ꝯſilio nō habito. ar. in. l. ſi lōgiꝰff. d̓ iudi. ⁊ in. l. ſi cū dotē. ꝟ. ꝙ liceat. ff. ſo. ma. ⁊ hāc opiudicio meo ſentit bar. in. l. j. §. ſi pl̓es. ff. de exercito.ſic general̓r allegat. d. c. j. nec placet dictū cōe antiqurū hic: vt fiat dr̄ia int̓ diſpoſitōem hoīs ⁊ legis. qꝛ dicꝙ ſi ſuꝑior mādat aliqͥd explicari cū cōſilio tercij debꝫmādatū ſuū intelligi ẜm iura. ar. c. p̄cedētis. ⁊ ī. c. ij. de reſcrip. jͣ. ſꝫ de mēte iuris eſt illud vt ſi cōſiliū nō pōt hr̄i ꝓcedat ad ꝯſūmatōeꝫ actꝰ. vt in. d. c. j. ⁊ in alijs iuribꝰ p̄alle ¶ Nūquid aūt teneat actꝰ ſi pōt hr̄i cōſiliū ⁊ nō fuitex forma mādati eſt req̄rēdū cōſipetitu?⁊. c. cū in veteri. Aut ex diſpoſitōeliū ⁊ nō valet.legis: ⁊ tūc aut lex a pͥncipio ptāteꝫ tradidit ⁊ mādauitꝯſiliū tercij reqͥri ⁊ nō valet actꝰ ex defectu ptātis. nā haitā ⁊ qͣlificatā. ſic ītelligereꝫ. d. c. nobuit ptātē n̄ula decreti actꝰ ibi fuiſſet nullus. autuit. ita qhn̄ti pͥus ptāteꝫ mādauit ſuꝑior vt ꝓcederet cuꝫ ꝯſilioſempronij ⁊ tenet actꝰ ſine ꝯſilio: lꝫ iſte trāſgrediēs veniat puniēdus. ar. opti. in. c. dilectꝰ. ij. de p̄bē. vide glo. ſingularē q̄ ponit hac theoricā in alijs termīs in cle. j. de iureꝑa. Predicta ꝓcedūt in cōſilio. vbi aūt reqͥrēdus ē cōſenſus p̄ciſe dꝫ hr̄i ꝑ id qd̓ habet̉ ⁊ no. in. c. ſi ꝓ te. de reſcrip. li. vj. ¶ In glo. ij. in fi. tene mēti glo. iſtā. qꝛ clariusloquit̉ qͣꝫ in. c. cuꝫ acceſſiſſent. sͣ. e. ti. ⁊ ad. c. fi. qd̓ allegatnꝯͣriū: rn̄de vt dixi ī dicto. c. cū acceſſiſſent.Hoc. d. Cōſtitutio futu¶ OOnaM. ra reſpicit ⁊ non p̄terita:niſi in ea de p̄teritis caueat̉. Primo poſam ꝯſtitutōis declarāde. Secūdo declaratiōem: ibi ⁊claramꝰ. In tercia declaratōis ratōem: ibi cuꝫ leges ⁊cͣ.¶ No. pͦ ꝙ ꝯſtitutio pape afficit oēs. nemo ē em̄ īter craturas qͥ poſſit declinare ſeu eximere ſe a iuriſdit̓. papcū ſit vicariꝰ dei in. c. ij. de trāſſa. p̄la. ⁊ qͥlibet eſt ſubiectꝰdeo. vn̄ etiā ꝯſuetudo nō valet qͥntocūqꝫ tꝑe ſit obtenta vt qͥs nō ſit ſubiectꝰ pape. qꝛ nemo pōt p̄ſcribere contra ptāteꝫ pape. vt no. ꝑ Inno. in. c. bone. el. ij. d̓ poſtu.p̄la. Secus dic de ptāte imꝑatoris. qꝛ ꝯͣ eū pōt p̄ſcribi..c. ꝑ venerabilē. qͥ fil̓. ſint legit. ad hocad hoc qd̓ſtes. ff. de capti. et in. l. j. de aqͣ plu. ar.o hꝫ ſua cōcomitātia vt bonā fiitutio dꝫ eſſe clara quo ad lr̄aꝫ ⁊ qͦu obſcurū hic poſitū refert̉ ad lr̄aꝫ. ꝟrt̉ ad intellectū ⁊ mentē. rō colligiturtē intellectꝰ legis qͥs incidat ī ꝓmtn̄ ſcias ꝙ vbi lex eſt dubia excuſaturtia. vt eſt tex. in. l. regula. ff. de iuris ⁊ͣ. in. c. vnico. de poſtu. p̄la. li. vj. in verlo. videbo decetero ¶ No. tercio ꝙ ꝓpriū legis eſt ꝯcernere futura. ⁊ nō p̄terita. ratio rōnis ſumit̉ ex. c. ij. s. e. ne .ſ. aliqͥpuniant̉ ſine cauſa qͦ actū ante legis editiōem geſſerūt.Et ꝑ hāc naturā legis dicimꝰ ꝙ ſi lex edit̉ ꝑ vetbū futurum ꝯiunctiui modi: ita ꝙ pōt hr̄e duplicē intelleccū rep̄teritoꝝ dꝫ reſpici ſenſus ſonās in fuſpectu futuroꝝturū. exemplū dicit ſtatutū ſiqͥs ꝯmiſerit delictū puniat̉⁊cͣ. nō em̄ ꝯp̄hendit̉ qͥ priꝰ delictū cōmiſit licꝫ ex vno ſignificato ꝟbi poſſit ꝯp̄hendi. ad hoc qd̓ nō. Inno. ī. c.ſignificauerūt. de teſti. ⁊ bar. in. l. oēs ppl̓i. ff. d̓ iuſti. ⁊ iu.¶ No. vltimo ꝙ lex ſiue ſtatutū pōt extendi ad p̄teritadūmodo exprimat̉ in. l. ſeu ſtatuto vt ad p̄terita fiatetenſio: qd̓ an̄ ſit veꝝ. jͣ. ſubijciā. ¶ In. glo. j. ibi oīm ꝓnoꝝ. dic ꝙ et̄ circa īfideles hꝫ papa iuriſdi. qd̓ tn̄ dra vt no. Inn. de voto. c. ꝙ ſuꝑ his. et dic̄ ꝙ in ſpūalibꝰ⁊ ꝯcernētibꝰ aīam ſunt ſubiecti ſibi oēs. ideo nō eſt neceſſaria ſequēs reſtrictio. glo. pōt tn̄ ſaluari quo ad tꝑalia: qd̓ tn̄ limita vt dixi in. c. nouit d̓ iudi ¶ In glo. ij. ibiſiue interp̄tari. nō intelligas īdiſtīcte vt ꝓqͦlibet dubioiuris ſit recurrendū ad principē. Naꝫ ⁊ doc. dat̉ poteſtas interp̄tandi iura: in. l. vnica. C. de ꝓfeſ. qui in vrbecōſtantino. li. x. Itē ⁊ iudices pn̄t interptari iura ī cauſis vertētibꝰ coraꝫ ſe. vt no. Inno. in. c cum ſpeciali. de