De conſti.
Contrariū ego puto ꝙ hec verba nō ponunt̉ hic pꝰprie: ſꝫ improprie. ⁊ hͦ voluit glo. in ſeq̄ntibꝰ: dū dic̄dicē poſſe iudicare ẜm ſenſum ſuū ꝓprie ſumpto vocabulo. pondera .n. ꝟbū ꝓprie. ꝓprius ſenſus eſt vt iudicet vt bonus vir. ꝓ hͦ tex. in aucͣ. de iureiur. qd̓ p̄ſtaturab his. Itē hec verba ſic eſtimaueris ſi tibi placuerit: ⁊ſil̓ia importāt arbitriū boni viri: ⁊ nō ꝓpria ⁊ nudā volūtatē: vt ꝓbat̉ in. l. fideicōmiſſa. §. qͣꝫqꝫ. ff. de lego⁊ in. l. thais. §. ſororē. ff. de fideicō. liber. vbi tex n.ꝟb. placet. vide tex. cū glo. in. c. ij. d̓ cor. vicia. ⁊ glo. ī. c.abbate. de ver. ſig. pleniſſime ꝑ bar. in extrauag. ad repͥmēdā. ⁊ ī. l. alio. ff. de ali. ⁊ ciba. lega. hinc dic̄ gl. de appel. vt debitꝰ in ꝟ. ex rōnabili. ꝙ iudex poſſit iudicareẜm ꝙ ſibi videbit̉ vide gl. in. c. iudicet. inꝙ iudex pōt iudicare ẜm opinionē ſuā: ⁊tatē ⁊ dic̄ ꝙ opinio cauſat̉ ī re dubia ex ꝓbabilibꝰ cōiecturꝭ. vide Inno. ī. c. cū ſpāli. de appel. vbi dicit qulibet iudicē poſſe interp̄tari iura ī cauſis corā ſe ꝟtetibꝰ. ⁊ ſic ītellige iſtā gl. dū dic̄ poſſe iudicare ẜm ſuumſenſum .i. ꝙ pōt interp̄tari iura ẜm rectū ītellectū ⁊ ſuum ſenſuꝫ. Et vt hēas ꝑfecte hāc materiā qͣliter iudexdꝫ iudicare vbi reperit caſuꝫ dubiū aūt ꝯͣrias opiniones: diſtingue̓: qꝛ aūt dubiū ē oīno nouū aut poſitū inPrīo caſu aut ꝯſuetudo loci int̓opinionibꝰ doctp̄tat̉ illd̓ dubiū: qꝛ certo mō lex fuit ſeruata ⁊ ſeruādaeſt ꝯſuetudo. nam in hͦ caſu dicimꝰ ꝙ ꝯſuetudo ē optima legū interpres: vt ī. c. dilectꝰ. de ꝯſuetudīe. ⁊ ī. l. minime. et ī. l. ſi de interp̄tatōe. ff. de legi. Aut nō ꝯſtat deꝯſuetudine: tūc ſi ꝟba ſt̓ clara nō debemꝰ recedere a ſignificato ꝟboꝝ niſi ſeq̄ret̉ abſurditas: vt ī. c. fi. de ver.ſig. ⁊ in. l. nō aliter. ff. de leg. iij. ⁊ ī. c. ex ore. de pͥui. Autē intellectus multiplex ⁊ ſi appareat de benigniori illa ēſequēda: vt in. l. qd̓ ſi epheſi. ff. de eo qd̓ cer. lo. et ī. c. fi.de tranſ. ꝑ bar. in. l. om̄s ppl̓i. ff. de iuſti. ⁊ in. ſi nō ſit viabenignior: tūc ſi ē dare ſil̓e in alijs legibꝰ ꝓcedendū eſtde ſil̓ibꝰ ad ſil̓ia: vt in. c. trāſlato. jͣ. eo. ⁊ in. c. cū dilectade ꝯfir. vti. vel inuti. ⁊ in. l. nō pn̄t. ff. de legi. ſi nō ē dare ſil̓e: ita ꝙ iudex neſcit qͥd faciat: dꝫ tūc recurrere acpͥncipē. ⁊ hͦ caſu intelligunt̉ iura q̄ dicūt eiꝰ eſſe interp̄tari cuiꝰ eſt ꝯdere: vt in. c. int̓ alia. de ſen. ex. ⁊ in. l. cū ⁊nouo. C. de legi. ⁊ ibi Cy. attingit p̄dicta. ¶ Scd̓o caſu qn̄ dubiū ē poſitū ī opi. doc. tūc ſi ē reperire cōmunē opinionē tūc nō dꝫ iudex ab illa recedere: qꝛ ve ſoli:in. c. ij. de ſta. mo. ⁊ cōiter maior ꝑs melius īueſtigat veritatē. hͦ veꝝ ẜm hoſti. ⁊ io. an̄. ꝙ nō licet recedere a cōiopinione docto. niſi cōis opinio ſit euidenter falſa velpoſſet ꝯuinci ꝓbabilibꝰ rōnibꝰ: qd̓ bonꝰ iudex acutiſſimi ingenij. arbitrabit̉. Et noͣ. hͦ dictuꝫ ꝑpetuo ꝓ qͦ ſoleo allegare tex. ſing. iudicō meo ī. l. j. C. d̓ vete. iu. enu.in. ꝟ. ſꝫ neqꝫ. vbi tex. dic̄ ꝙ ex ml̓titudīe auctoꝝ nō ē iudicādū: qꝛ vniꝰ auctoritas in aliqua ꝑte eſt ſubtilior: ⁊on̄dit̉ ſapiētibꝰ. Siſepe deusparuuliser ratōnes hincinde tuncꝟo nō eſt dare cōpōt ſequi quā vult:bonū eſt habere iudidicit tn̄ io. an. ꝙ caueat a pena. c. cū eterni divj .ſ. ꝙ nō iudicet ꝯtra ꝯſcīam: ⁊ ſi ſnīa retracaliū iudicē tūc euitaret ꝯdemnatōeꝫ expenſaꝝin. c. finē. d̓ do. ⁊ ꝯtu. nec iudex fac̄ litē ſuā vt no. in. l. ꝓlatā. C. ſen. ⁊ inter. om. iudi. ⁊ ꝑ hͦ habes an̄ ⁊ qn̄ iudexpōt iudicare ẜm ſenſum ſuū.Hoc dicit iOgnoſcentes. nma. Cōſic ſtutio reſpicit futura nō p̄terita. Diuidit̉ inres partes. In prima ponit̉ regula ex quaſumitur rai io. in ſecunda ſtatutū ibi quotiens. In tercia declarando applicat ad factū rationē que ſumit̉ exregula ibi ne detrimentū ¶ Nota primo ex pͥn. regulam ꝙ ſine culpa non eſt aliquis puniendus. de hoc inregula ſine culpa de re. iur̄. li. vj. ⁊ hic in glo. j. ¶ Nota ſecūdo naturā legis ſeu ꝯſtitutōis cōcernit .n. futu-
ra tm̄ nō auteꝫ preterita ne afficiat aliquos ſine culpahͦ intellige niſi caneat̉ in. l. vt extēdat̉ ad p̄terita. ⁊ hūcarticulū expediam. jͣ. eo. in. c. fi. ¶ Ad vnuꝫ aduertevbi lex ſeu ſtatutū aliqͥd indulget: ⁊ loquit̉ ꝑ verba fituri tꝑis non extendit̉ ad futura ne det̉ materia delinquendi. de hoc eſt tex. ſing. limitās hāc materiam in. lcū lex. ff. de le. ꝑ quā dicit ibi bar. ꝙ ſi ſtatuto cauet̉qquilibet bānitus ſoluens. x. extrahat̉ a banno: nō haclocū in illo qui eſt banniendus in futuꝝ: qꝛ daret̉ materia delinquendi: ſecus ſi ceſſaret hoc. ratio: qꝛ tunc lꝫſtatutū loquat̉ ꝑ verba pn̄tia vel p̄terita tn̄ extendiad futura: qꝛ lex ſemꝑ loquit̉. l. arriani. C. d̓ hereti.bn̄ no. ¶ In glo. j. in fi. declara hāc glo. ꝓut no.nuens glo. eſt ꝙ ſine ciqua. de pris: vt h̓ ⁊ in dicta regula ſine culquis punipa. ſꝫ ſi ceſſat culpa dūtaxat tunc pōt imponi pena rōeis ⁊ intellige de cauſa legitima. nam ſicauſe ſubſinō eſt legitīa nō dicit̉ cauſa: ſꝫ occaſio: vt ī. c. nouit. deiudi. ⁊. c. ſolite. de maͣ. ⁊ obe. hinc eſꝓpter vtilitateꝫpublicā pōt quis priuari dn̄io ſuevt in. l. item ſi ꝟberatū. ff. de rei vē. ⁊ no. in. c. que ī eoi. C. ſi ꝯtra ius vel vti. p⁊ ꝑ bar. ij.bene hāc glo. cuiꝰ eſt ſenſus ꝙ ſtatuturdiſpēdijsnō dꝫ porrigi ad p̄terita: nec reſpectu dāni .i. vt dānipriuogeſtus nō dꝫ reli? ctn fel̓ctatōla actꝰ: qꝛ actficet̉ q actū geſſt neci gno ſius. in eo ꝙ ponitretractatōꝫ actus ⁊ dānū vt diuerſa. ¶ Ex quo inferi. In ꝯͣriū adduco glo.y retractatōicit ꝯſtitutōeꝫ an. c. decet. detͣctaturā eē penalē ⁊ nō extendēdā ꝑ idētitatē rōiex hoc dic ꝙ illud. c. in qͣꝫtū inducit nullitatē aſti in eccl̓ia nō extendit̉ ad ꝯͣctꝰ ſꝫ ꝓ prima ꝑte vide io.an. in. c. fi. de electi. li. vj. ī nouella. ⁊ ī regula odia. de re.iur. li. vj. in mercū. vbi dic̄ illā ꝯſtitutōꝫ eē penalē q̄ diit pr̄imoniū ſeu tollit ius queſitū: ſecus ſi induatōꝫ actus. ꝓ hͦ lege. iij. ff. de dā. infec̄. ⁊ ī. l. nōbiū. C. de leg. vbi ꝑ butri. ⁊ ibi ꝑ bal. qͥ dicit ꝯcordādoꝙ aut nullitas alicuiꝰ actus inducit̉ in odiū alicuiꝰ: ettūc tale ſtatutū dr̄ penale: aut nō in odiū: ſꝫ in defectuꝫſolēnitatis inducit̉ nullitas ⁊ ꝓcedit ꝯͣriū. ⁊ ī pͥmo caſu ꝓprie loqͥt̉. c. nō decet. ⁊ h̓ noͣ. ¶ In glo. fi. not. benehāc glo. ex qua pl̓a pn̄t notari. Primo ꝙ lex ſeu ſtatutū nō afficit vere ignorātes lꝫ ſtatutū p̄ceſſerit. Secundo ꝙ lex ſeu ſtatutū incipit ligare poſt duos menſes atꝑe publicatōis ipſius. Tercio ꝙ ſcīa p̄ſumit̉ pꝰ lapſūduoꝝ menſium. Quarto ꝙ iſta p̄ſumptio ſcientie nōeſt iuris ⁊ de iure: ſꝫ admittit ꝓbatōeꝫ in ꝯͣriū vnd̓ pōtexplicat̉ h̓ ꝑ do. an. ſꝫ vide ꝑ Bar. in. l. j. ff. ſiqͥs in teſtamēto li. eſſe iuſ. fue. ⁊ in. l. j. ff. de leg. ¶ Sed declara cōcluſiue ſic ꝙ aut ignorātia ē ſine omni culpa: ⁊ tūc euitat oēm penā legis ꝑ tex. aꝑtum qͥ ma. accuſa. pn̄t. c. fi.ſic intellige. l. fi. ff. de decre. ab or. fa. vbi tex. loqͣt̉ d̓ ſtatuto municipali. ⁊ ꝓ hͦ dicto facit regula q̄ hic ponit̉pͥn. c. Aut ignorātia nō excludit oēm culpā: ſꝫ ſolū dolū tn̄ fuit in lata culpa exqͦ ignorabat ſtatutū: qꝛ cōiterhoīes illius loci ſciebāt ſtatutū: vt. l. late culpe. ff. de ꝟ.ſig. Et hͦ caſu dic̄ ꝙ ſi ſtatutū reqͥrat dolū exp̄ſſe vel tacite nō habet locū: lꝫ ꝓ modo culpe al̓r ſit puniendushoc ꝓbat̉ in. c. ſiquis ſuadente. xvij. q. iiij. iuncto. c. ſꝟo. ij. de ſen. ex. vbi ꝑcutiēs clericū ignorater nō incurit ſnīam excōicationis: qꝛ. c. ſiqͥs ſuadēte. reqͥrit doluꝫdū dicit ſuadēte dyabolo ⁊cͣ. ⁊ dr̄ reqͥrere dolū exp̄ſſeqn̄ ꝟba ſtatuti hͦ importāt tacite ꝟo reqͥrit dolum qn̄punit actū qͥ fit ī ꝑſonā alteriꝰ. exemplū dicit ſtatutuꝫſiqͥs ꝑcuſſerit clericū vl̓ aliū puniat̉ tali pena. nā iniuria nō pōt eſſe ſine dolo. xv. q. j. c. j. idē ē dicēdū ī caſibꝰin qͥbꝰ lata culpa nō eqͥꝑat̉ dolo qn̄ pena ē corporis aſ