De conſti.
mercū. ⁊ ꝑ do. de ro. deci. ccxxxviij. al̓s. xxxiij. ꝑ ſpe. ī ti. d̓leg. §. finit̉. ꝟ. qͥd ſi legatus. ⁊ placꝫ opi. vt regl̓arit̓ ſcriptura nō d̓ ſub̓a ꝯſtitutōis. ⁊ ſic ꝙ poſſit ꝓbari ꝑ teſte:optīe facit tex. ī. c. j. de renū. li. vj. ⁊ inſti. de iu. na. gē. ⁊ ciui. §. ſꝫ ¶d̓ principi. ⁊. §. ꝯſtat p̄allegato. ¶ Abbas.Cōſtitutiones cancAnOMII. oībꝰ ſut ſeruāde. vl̓ ſic. Iuris canonici ſtatuta oēs ligāt ⁊ eoꝝ ritu tā inꝓnūciādo qͣꝫ ī decidēdo iudicia ſūt regulāda. pͥmo ſtatuit. ſcd̓o cōfirmādo declarat ibi nemo. ¶ No primo ꝙappellatōe canōis venit oīs cōſtitutō eccl̓aſtica. vn̄ larqꝛ ducit hoīem ad recte regulateqꝫ viuendū. ſtricte ſumit̉ ꝓ cōſtitutōe cōſtituta ī ꝯcil̓. gnaͣli. vt no. iij. di. ī ſūma. ⁊ ibi ponit̉ drīa int̓ canonē. decretalē epl̓aꝫ. dogſanctionē. int̓dictū ⁊ mādatū. ⁊ de pragmatica ſāctqͥd ſit vide tex. cū glo. ī. c. j. de re. ꝑmu. Et ſcias ꝙ om̄iscanō ſeu cōſtitutō eccl̓aſtica pōt vocari lex. nā lex ē cōſtitutō ſcripta j. di. lex. īmo rectius canōes appellāt̉ leges eccl̓aſtice. cōſtitutōes ꝟo iuris ciuil̓ ꝓprie dicimꝰ leges ſcl̓i. vn̄ dicit̉ ius ciuile qͣi ius ciuiū. xxxj. diſ. nicenaiucto. c. filiꝰ. jͣ. de teſta ¶ Noͣ ſcd̓o ꝙ cōſtitutio canōgat oēm creaturā. vn̄ dicit Inno. ꝙ ꝯditori canoniscario creatoris oīs creatura ē ſubiecta. ⁊ licet nihil alleget. pōt tn̄ allegari illud euangeliū. fiat vnum ouile ⁊vnꝰ paſtor. neminē xp̄s excipit ab hͦ ouili ⁊ a ſubiectiōevnici paſtoris. et vide ꝑ Innoc̄. ī. c. qd̓ ſuꝑ his. de votovbi exponit illā aucͣtē. qd̓cūqꝫ ligaueris ⁊ reliqͣ. ⁊ optꝭfacit illa aucͣtas ad ꝓpoſitū nihil excepit. qꝛ dixit qd̓ciqꝫ. ¶ Nōͣ etiā ꝙ iudicia eccl̓aſtica ſūt regulāda ẜm canones ⁊ nō ẜm leges ꝑ hūc tex. Guil. naſo. colligit ar. ꝙ̄ſi de re eccl̓aſtica agit̉ etiā corā iudice ſcl̓ari dꝫ cā decidi ẜm canōes ⁊ nō ẜm leges. ⁊ noͣnt̓ dico decidi ⁊ nō tractari. qꝛ qͦ ad p̄ꝑatoria iudicij dꝫ ſꝑ ſeruari lex fori vbiiudiciū agitat̉. vt bn̄ tractat̉ ī. c. qd̓ cl̓icis. de fo. cōpe. ⁊dic vt plene ibi tetigi. ¶ In glo. ij. ibi abrogata. dic. i.ſublata ꝑ aliā legē vel cōſuetudinē ꝯͣriā. ⁊ an oēs cōſtitutōes pn̄t abrogari vide qd̓ plene dico ī. c. nouit. d̓ iudi. ¶ In glo. fi. aduerte eē duplex ꝯſiliū. quoddā ꝑfectōis vt hoīes ꝑfectiores reddant̉. iuxͣ illud euāgeliū. ſiqͥs ꝑcuſſerit te ī vna maxilla ⁊cͣ. ⁊ d̓ iſto ꝯſilio intelligeglo. nō em̄ ligat ꝯͣuenientē ad pct̄m etiā religioſū. vt īcle. exiui. de v̓. ſig. niſi ratōe cōtēptus. qꝛ tūc obligat admortalē. vide boͣ. glo. x. di. qͥſqͥs. Idē dic vbi ꝯſtitutioloquit̉ de hōeſtate. qꝛ tūc nō obligat ad mortale nec vtputo ad veniale. vide Inno. ī. c. j. de vita ⁊ hone. cle. etvide bo. tex. iiij. di. hͨ ⁊ ſi. Quoddā ē ꝯſiliū reuerētie. etillud obligat. noͣ. ī. c. ad aures. de eta. ⁊ quali. vide tex. īcle. j. de teſti. ⁊ dr̄ cōſiliū reuerētie qn̄ maͣ cōſilij ē ītatiua. ſꝫ ꝓpter reuerentiā eiꝰ cui loquit̉ vtit̉ ꝟbotiuo ⁊ nō p̄ceptiuo. ¶ In glo. ī ꝟ. ab oībus ibi .ſ. ſubiectis. vult gͦ glo. reſtringe̓ tex. vt canō ſolos ſubditos coherceat. Inno. hic improbat. qꝛ oīs creatura ſubdita ēpape. ſꝫ Hoſt. ſaluat. nā ip̄e papa qui cōdidit conſtitutiōes ⁊ ſucceſſores nō ligant̉. qꝛ nemo pōt ſeip̄m ligarevel ſoluere. vt ī. l. pe. ff. de arbi. ⁊ in. c. fi. de pe. ⁊ re. Iteꝫnō ligant̉ ſucceſſores. qꝛ par in parē ⁊cͣ. ī. c. innotuit. deelec. ⁊ in. l. ille a quo. §. intempeſtiuū. ff. ad trebel. ⁊ videbo. glo. iūcto tex. xij. q. ij. nō liceat pape. Itē ẜm eū pōtꝓcedere hec rn̄ſio quo ad infideles q̄ nō ligant̉ canōibus ſaltē in ſpūalibus. vt in. c. gaudemus. de diuor. Intemꝑalibus ſubijciunt̉ principi. vt ī. l. iudei. C. de iudeis niſi ī caſibꝰ in quibꝰ infideles laici ſubijciunt̉ eccl̓ijs. ⁊de his ꝑ Inno. ī. c. quod ſuꝑ his de voto. et qͣtenus gloercipit imꝑatorē ⁊ papā intellige d̓ imꝑatore reſpectuſuaꝝ legū. nā canōibus aſtringunt̉ ī cōcernētibus aīaxcvj. di. c. ſi duo. ⁊ ī. c. ſi imꝑator. ⁊ in. c. oēs. de maio.obe. ī temporalibus ꝟo vide glo. in. c. qm̄. x. diſt. vbi dicit̉ ꝙ ab imꝑatore nō appellat̉ ad papa. puto illud ve-
rū niſi rōne peccati ꝯtra iuſticiā denegatā adiret̉ papaꝯͣ imꝑatorē. arg. ī. c. nouit. de iudi. ⁊ vide qd̓ ibi dixi. vn̄imꝑator ligat̉ iure naͣli ⁊ obligat̉ ex ꝯͣctu inito cū ſubdito. vt in. c. j. de ꝓba. nec pōt tollere ea q̄ ſūt iurꝭ naͣlisvt in cle. paſtoralis. de re iudi. inſti. de legit. ag. tu. ī fi. ⁊idem dicit ī papa maxime ī his q̄ ſunt iuris diuini. vn̄ ſiiurat obligat̉ deo. nec ſine cā pōt ſeip̄m abſolue̓ vel abſolui facere cū aliū abſoluere nō poſſet. vt noͣ. glo. in. c.quāto. de iureiu. ⁊ Inno. ī. c. cū int̓. de renū. An greci teneant̉ ad obſeruatōem canonū. vide glo. xx. di. de libellis. ī fi. Et an lex imꝑatoris coherceat nō obedientes eide facto. vide ꝑ Cy. ⁊ Bal. in. l. cūctos ppl̓os. C. d̓ ſum.tri. Sed quero an lex poſitiua ſiue eccl̓iaſtica ſiue ciuil̓iget ī foro aīe. vide ꝑ Cal. in ꝓemio. ⁊ ꝑ bt̄m Tho. ī ꝑē. ij. q. xcvj. ar. vj. ꝑ Io. an. ī. c. qͣꝫqͣꝫ. de vſu. lib. vj. Cōiscōclurio videt̉ ꝙ aut lex diſtinguit inter vtrūqꝫ foꝝ. ⁊caſus eſt clarus. exemplū in. c. tua. de ſpō. aut nō diſtinubeſt cā ditiua ſeruāda ē etiā in tamnēqi. tnc ſi nō ē peccati nutripro aīe. nā exquo lex ē iuſta aucͣtevidet̉ edidiſſe ꝑ ſudei ē edita. ⁊diſt. quo iurbioꝝ. viij. ꝑ me reges regis cōditores iuſta decernūt. hoc idē videt̉ ſenſiſſe Inno. ī. c. qꝛ pleriqꝫ. de immu. eccle. ſi aūt lex eēt īiuſta. tūcnō ē ſeruāda in foro pnīali. ⁊ pōt eſſe iniuſta. qꝛ nō tendit ī vtilitatē cōem ſi princeps edidit ꝓpter ſuā vtilitatē. vt. iiij. di. erit at̄ lex. Itē pōt eē iniuſta ex aucͣte qꝛ ecedit pt̄atē ꝯdētꝭ. facit. c. vt aīaꝝ d̓ ꝯſti. li. vj. ⁊. l. fi. C.iuriſ. om. iu. vel ex forma. qꝛ non diſtribuit eque onerſubditis ſicut debet facere borꝰ pater familias. et hͨ ſūverba bt̄i Tho. dicit tn̄ ꝙ ꝓpter ſcādalū ⁊ turbatōꝫ debet illa lex ſeruari. qꝛ rōe ſcādali euitādi dꝫ qͥs cōcedere de iure ſuo. vt ī. c. ij. de noope. nū. ⁊ in. c. nihil. de preſtrip. ⁊ adde. dictū Bal. in l. vectigalia. ff. de publicans. vbi dr̄ ꝙ licite fraudat̉ gabella que licite nō eſtoſita. Itē addo ad p̄dicta ꝙ vbi lex poſitiua fūdaſiꝑ p̄ſumptiōe ⁊ certū eſt p̄ſumptōem illā nō eſſe verrō tenet̉ ī foro aīe illā ſeruare. pone exemplū ī. c. is qͥ fixm. ⁊ qd̓ ibi dixi de ſpō. ſic intelligit̉. Inno. ī. c. qꝛ pleſſqꝫ. de īmu. ec. facit. c. ꝟitate. viij. di. Itē addo glo. nouā neſcio alibi. xij. q. ij. fr̄nitas. vbi dicit ꝙ pena īpoſia ꝑ legē poſitiuā nō ē ſeruāda ī foro aīe ſer pnīe. ſꝫ ſais ē ꝙ ſacerdos īponat pnīaꝫ ꝓ delicto. ⁊ duplex illiusicti pōt eē rō. prima qꝛ pena imponit̉ ꝑ iudicē in foroptētioſo. xiij. q. ij. §. in hͦ. ſcd̓a rō qꝛ pena inponit̉ vt ceferi metū habeāt. ⁊ ne multis craſſantibꝰ lgus ſit exemplo. l. aut facta. ī fi. ff. de pe. que rō ceſſat inforo aīe. qͥaimponit̉ pnīa ibi. qꝛ leſit deū. Hinc ſing. icit Inno. īc. ſicut dignū. de homi. ꝙ ſi qͥs infert damū ꝓximo exculpa leui vel leuiſſima nō ex ꝓpoſito nec Ita culpa nōtenet̉ reſarcire damnū ī foro pnīe. ſed ſas ē ꝓ delictoagere pnīam. ſecus ē in foro cōtētioſo. vt l. lege aqͥliaff. ad legē aqͥ. hͦ limitarē niſi lex imponer penā ip̄o facto. qꝛ tūc nō puto ꝙ ille pōt retinere bna publicatacū bona ꝯſcīa. qꝛ ius ē ſtatim acqͥſitū fiſe vt noͣ. ī. l. cōmiſſa. ff. de publi. ⁊ ī. c. ij. de p̄ſcrip. li. van aūt canonligꝫ delictū oīno occultū. vide glo. ī cle. d̓ heret ¶glo. ī ꝟ. actōibꝰ oppo. ꝓ intellectu glolius. c. ſic. neſufficiebat dicere iudicio. nā iudiciū mnp̄hēdit tā criminale qͣꝫ ciuile. vt no. in ℟ica de in Glo. metu ꝯͣrijſoluit vt pꝫ ī ea. vl̓ dic̄ ꝙ ꝟbū in acthꝰ ꝯp̄hēdit factaexͣiudicialia ita ꝙ nō ponit̉ ꝓ actōeē qͣ inſti. d̓ acti. ꝑtotū ſꝫ reſpicit factū. ꝟbū em̄ iudicꝭ cernit iudicialia.vt ſit ſenſus ꝙ tā ī exͣiudicialibꝰ qͣꝫ dicialibꝰ nō dꝫ qͥsduci ſuo ſenſu ſꝫ aucͣte legū. ¶ Inb. fi. ibi .ſ. malo. aduerte iſte tex. cū glo. pōt adduci alōem. cōpromiſſuꝫē ⁊ data ē pt̄as ꝓnūciādi ẜm ſenſuū. an pōt ꝓnūciare ẜm voluntatē ſuā. an intelligde ſenſu bn̄ organizato ⁊ freno rōi ſuppoſito. Do iducit: ex. vt intelligat̉ de volūtate ꝓpria. ⁊ ſic pōſt ꝓnūciare ẜm volūtatē ꝓpriā ſuā. qꝛ hoc import verba hec ſuo ſenſu.