Dn̄ica xxii poſt trītatis Sermoiii
morales vt tꝑancia prudētia ⁊cͣ. vel infuſas vel acqͥſitas. vel theologicales. vtfides ſpes maior ⁊ plus nccͣia ad ſaluationē eſt caritas. ſcꝫ amor dei ſuꝑna ⁊ ꝓximi ordinata. Rō declaret̉ ꝑ ſimilitudinē. Ponamus ꝙ de vno fonte ꝓcedūtxij. riui ſeu flumīa. Si vos haberetꝭ illūfontē in domo ſeu viridario vr̄o oīa flumina ab eo deſcendētia haberetis. Peroppoſitū. ſi fons ſiccat nihil haberetꝭ deflumībꝰ. Ita caritas eſt vnus fons habundās ꝯcernēs amore dei ⁊ ꝓximi a qͦcedūt om̄s ꝟtutes tqͣꝫ flumīa a fonte.qͥ gͦ hꝫ caritate habet ⁊ alias ꝟtutes. vnde Augꝰ. Quicqͥd patꝫ ⁊ qͥcquid latettotū ſeruat qͥ caritate ẜuat in moribꝰ. ꝑoppoſitū Si caritas deꝑdit q̄ non deperdit̉ niſi ꝑ pctm̄ mortale totū deꝑditur.nulla ꝟtus remanet in hoīe. Aucͣtas. caritatē āt non habuero nihil ſuꝫ. jͣ. Coꝝ.xiij. Ptꝫ gͦ ꝙ ꝟtus caritatꝭ eſt ſuꝑ aliasmagꝭ neceſſaria Iō dicit apl̓s in thema.Caritas vr̄a magis ⁊cͣ. Mō intēdo declarare tres mōs caritatis qͥ tangūtur inthemate ſed ſubtiliter.¶ Primus eſt afflictō penitencialis¶ Secūdus eſt ꝯtricō euangelicalis¶ Tercius eſt refectō ſpūalis.primꝰ eſt erga ſeip̄m. ſcd̓s erga ꝓxīos.tercius erga defūctos. Et qͥ habet iſtosſeruat thea di. Caritas vr̄a magꝭ ⁊cͣ.¶ Dico prīo ꝙ primus gͣdus eſt afflictiopnīalis. ⁊ iſte eſt erga ſeip̄m. qn̄ ſcꝫ creatura eſt ordinata ad ſeipſa vt ſcꝫ teneatqͥlibet aliquā certā orōeꝫ deuota quolibet mane ⁊ ſero flexis genibꝰ manibꝰ eleuatis ꝑcutiēdo pectus cogitādo ꝙ videritꝭ xp̄ꝫ. Scd̓o in qͣlibet dnīca debetis audire miſſaꝫ ꝯpletā cuꝫ ſilencō. Eciaꝫ inqͦlibet āno ſel̓ cōfiteri ⁊ coīcare in paſchaet vltra ieiunia eccīe qͣlibet ebdomodaſel̓ vel bis ieiunare. caſtigādo corpꝰ rōecuiꝰ peccamꝰ. ſꝫ hoc vltimū nō eſt de p̄cepto ſꝫ ꝯſilio. Iſte eſt pͥmus gradꝰ. mōin qͦ ꝯgnoſcit̉ de aliqͦ infirmo ꝙ diligat
vitā ſuā qn̄ ſcꝫ ẜuat regulā a medico ſibi traditā nō comedit fructꝰ nec carnes.nec bibit vinū ⁊cͣ. Licꝫ infirmꝰ ī hoc affligat̉ on̄dit tn̄ ꝙ diligit vitā ſuaꝫ ⁊ vtcuret̉ ab infirmitate p̄terita ⁊ p̄ſeruet̉ afutura ab iſtꝭ abſtinet. Idē om̄s nos ſumꝰ infirmi. nec poſſumꝰ excuſari a febreſuꝑbie ⁊cͣ. Et ſic dicebat dauid. Miſerere mei dn̄e qm̄ infirmus ſū lꝫ in corpore eſſet ſanus. Et veīt magnus medicusde ſtudio paradiſi ſcꝫ xp̄s Ih̓s di. Nonenī indiget qui ſani ſūt ⁊cͣ. Lu. v. Dietāquā ordinauit ꝯͣ inclinacōes carnis ē abſtinencia ſiue pnīa. Medicīa eſt curatīaa pctīs p̄teritis ⁊ p̄ſeruatiua a futuris. qͥiſtā ſeruat on̄dit ꝙ diligit vitā ſuā ſcilꝫxp̄m qui di. Ego ſuꝫ via veritas ⁊ vitaIoh̓. xiiij. De iſto prīo gradu caritatisdicit ſcpͥtura ī ꝑſona cuiuſlibet penitētisIntroduxit me rex in cellā vinariā. ordinauit ī me caritate Cātico. ij. Ex iſto textu habet̉ illud. caritas ordīata ad ſeip̄ꝫCella vinaria d̓r pnīa. Rō cellare hꝫtres ꝯdicōes. Pria qꝛ eſt in ꝓfundo. ⁊ loco obſtus ⁊loco ſecreto. ⁊ melius ꝯſeruat ibi vinuꝫqͣꝫ alibi. Iſtas tres ꝯdicōes hꝫ pnīa. qꝛeſt obſcura ſcꝫ in huīlibꝰ. nō eſt alta ſcꝫin ꝑſonis ſuꝑbis. ymmo ſuꝑbi deſpiciūteā ⁊ derident faciētes. ſꝫ ſi eſſent huīlesrecognoſcēdo peccata q̄ fecerūt facerentpnīam. Itē illi qͥ faciūt pnīaꝫ dn̄t eā facere ſecrete. Tercia qꝛ cellare qͣꝫto ē ꝓfundius tāto melius ꝯſeruat vinū. Itapnīa qͣꝫto huilior tāto plus ꝯſeruat ꝑſonā. qꝛ pnīa ſine huīlitate eſt pnīa dyaboli. Dicat̉ de beato machario cui apparuitdyabolus di. ꝙ ī vno ſolo pnīa eꝰ excederet pn̄iaꝫ dyaboli. Et ſi ieiunabat inpane ⁊ aqua dyabolus nihil comedit. ſꝫes huīlis ⁊ ego ſū ſuꝑbus. Iō huīlitasreqͥritur in pnīa al̓s damnaret̉. ⁊ qꝛ ml̓ti ſunt modi pnīe. Iō d̓r alibi Introduxit me rex in cellaria ſua Canti. f. ¶ Nota cū dicit ordīauit ī me caritate. quō penitēcia eſt fienda ordinate on̄dit apl̓us.VVY iij