illo cōteri cum volūtate ⁊ ꝓpoſito cōfitendi qn̄ hoc facere poterit ſinereuelatōne illius ꝑſone q̄ ſibi ꝯfeſſa eſt. ſine quocūqꝫ p̄uidicō ſigilli cōfeſſionis. fortiori em̄ vinculo obligat̉ ꝯfeſſor ad celandū qͣꝫ penitēſ adconfitendū Quarto arguit̉ ponēdo caſum ꝙ aliqͥs in ꝯfeſſione audiathereticū nolente deſiſte ab hereſi ⁊ volente corruꝑe alios. tūc videt̉ ꝙmagis ſacerdos tenet̉ ẜuare fidē xp̄o qͣꝫ ip̄i heretico. Ergo mag̓ debꝫconfeſſionē illiꝰ detege̓ qͣꝫ ꝑmittat eū gregē dn̄i corrūꝑe. Rn̄det bon̄⁊ ſcotus ꝙ ꝓpterea ſacerdos nullo mō dꝫ illius ꝯfeſſionē reuelae̓. p̄t tn̄ſine reuelatōe ꝯfeſſionis ſuꝑiori dice̓. Vigila ſuꝑ gregē qꝛ lupus q̄ritinuadere. ⁊ tūc ꝯfitēti ⁊ deo ẜuat̉ n̄dēs. Ex h̓ ſcotus īprobat v̓ſiculumillū. Eſt hereſis crime qd̓ nec ꝯfeſſio celat Quinto arguit̉ ponēdo caſūvidelicet. Si duo eutes cū ſuo ſacerdote ordinaſſent ip̄m occide̓ in ne-more ꝑ qd̓ eſſent trāſitū facturi. ⁊ paꝝ an̄ nemoris introitū vnꝰ pnīaductus ſacerdoti h̓ in ꝯfeſſione reuelaret. tūc licitū videret̉ tali ſe ſubtrahe̓ ab ingreſiu ncōris qꝛ alit̓ corꝑali morti ſe expone̓t et daret alijoportunitate crimē ꝯmittēdi. Sꝫ ſubtrahedo ſe crimē ſibi ꝯfeſſuꝫ ſuoſocio reuelaret. gͦ in tali caſu licet reuelare ꝯfeſſionē. Rn̄det rich̓. ꝙ ī ta-li caſu ſacerdos poſſet renuere intrae̓ nemꝰ cū illis .ſ. p̄tendēdo aliquācauſam neceſſariā. Si tn̄ poneret̉ coſus ꝙ oporterꝫ ſacerdote aūt mortem ſubire aūt reuelae̓ ꝯfeſſionē. tenet̉ morte ſubire ne ꝯfeſſionē reueletꝭ Sexto arguit̉ ponēdo aliū caſum ſcꝫ ꝙ aliquis prior de ordīe mo-nachoꝝ cōfitet̉ abbati. ⁊ quādui eſt in prioratu hꝫ occaſionē trahenteꝫad pctm̄ a quo nō vult deſiſtere. Si p̄latus ergo habꝫ curam aīme ſuedebet illū inde amouere. ſꝫ amouēdo innoteſcit ip̄m peccaſſe. gͦ vid̓turꝙ cōfeſſio poſſit aliquo modo reuelari. Rn̄det bon̄. ꝙ abbas dꝫ ꝑſua-dere. tunc priori voluntariā ceſſione ⁊ ꝙ ip̄e petat abſolui ab one̓ officij. Quod ſi nō vult face̓ dꝫ eum ſubſtine niſi ſit talis religio in qua ſb̓diti crāſmutari ⁊ trāſferri pn̄t ſine nota īfamis. Septimo arguit̉ ꝙ ml̓totiēs poſſet eē ꝙ penitēs licētiaret ꝓ ſua vilitate cōfeſſorē vt ꝯfeſſiōꝫreuelet. gͦ ī tali caſu nō eſſꝫ pctm̄ Rndet rich̓. ⁊ bon̄. ꝙ ſacerdos de licētia ꝯfitentis poteſt licite pctm̄ ſibi cōfeſſum alij reuelare qui ſibi neceſſarius eſt vl̓ vtilis ad p̄ficiēdum que requirūtur ad illum forum. quiaqͣmdiu hoc pēdet adhuc gerit ꝑſonā vicarij dei. Sꝫ de licētia cōfitētishoc reuelare alij ꝑſone nolicet. niſi ille qui cōfeſſus eſt hoc iterum diceret cōfeſſori extra cōfeſſionē. Sꝫ quātūcūqꝫ penites hāc licētiam detcōfeſſori. cōfeſſor tamē valde dꝫ vitare ſcādalum ſcꝫ ne fractō figilli re-putetur. ⁊ quia ſi dicat̉ ſe licentiatuꝫ a penitēte ꝙ de peccatis eius poſſit loqui ⁊ penitens negat. confeſſori incumbit probare ꝙ predictamlicentiam a penitente habuerit. quod ſi probare non poſſet tanqͣm re-uelator confeſſionis puniretur. Quando vero confeſſor aliquid nouit
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten