Druckschrift 
3 (1478)
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Titulus Nonus

cauſa. C. de iuriſdi. om. iudi. Ubi dr̄ militespn̄t eſſe iudices. et ſic dicit glo. xx. di. c. j. Sediudex maxime eccl̓iaſticus eſſe non p̄t. niſi ſitperitus ſaltē mediocrit̓ iuris ſcīa. extͣ de elec.c. nobis olim. Secūdo nota circa acceptōem pecunie in iudicādo. iudex ſi accepitpecuniā. vt male iudicaret. ẜm Ray. nōſoluꝫpunit̉ vt dictū eſt: qꝛ ſcient̓ male iudicauit: ſꝫet pecuniā ſic receptā tenet̉ reſtituere. non eiqui dedit. turpit̉ dederit: ſꝫ ei in cuiꝰ iniuriam recepit. .j. q. j. Iubemus. et ar. xvij. q. iiij.Siqͥs in atrio. Sꝫ ſi accepit pecuniā vt iudicaret. vt male: ſꝫ bene iudicaret. ẜm Ray.tenet̉ reſtitue̓ ei qui dedit̉. qꝛ ex offitio ſuotenet̉ gͣtis iudicare (et bene) turpit̉ accepit.xiiij. q. v. Non ſane. et crimen ꝯcuſſionis ꝯmiſit. Et idem dicit ſi ex aliqua oportebat iudicare. et nihilominꝰ vt iudicaret accepit aliquid.. q. j. Iubemꝰ extͣ de ſimo. c. Nemo. et. xj. q. iij. dicit Augꝰ. licet iudicidere iuſtū iuditiū. etſi liceat aduocato vende̓iuſtū pr̄ocinium. iuriſcōſulto iuſtū ꝯſilium.Vil. tn̄ dicit hoc .ſ. de reſtitutōe talis pecunieeſſe qn̄ hoc ꝯſtat in foro cauſaꝝ. Sed in foroꝯſcīe forte eſt magis ꝯſiliū ꝙͣ neceſſitas. Vil.tn̄ dicit. de hoc debet fieri ſicut alio turpilucro. Et nota ẜm Vil. crimē ꝯcuſſionisē quis in offitio ꝯſtitutus extorquet aliqͥd mētū a ſubditis. aut cuꝫ vult face̓ ad qd̓tenet̉. niſi data pecunia. aut aliqͥs offitial̓aut iudex. aut miles. vltra ſibi ꝯſtituta ſtipēdia extorquet. Un̄ Io. baptiſta dicit militibꝰ.Eſtote ꝯtenti ſtipendijs vr̄is. neminē ꝯcūciatis Luc. iij. c. vel accuſat. vel ab accuſatōne deſiſtit ꝓpter pecuniā. Tertio nota.ſi iudex nullo voluerit ferre ſnīam. et ꝓpt̓hoc aliqͥs amittit ius ſuū. ẜm Raÿ. tenet̉ iudex. facit litem ſuā. i. tenet̉ ad totā litis eſtimatōem ei qui ꝓpt̓ eius negligentiā eſt leſus.xxiij. q. ij. Dn̄s.. q. v. Admīſtratores. in aut̓.vt different iudi. §. penl̓t. Idem Vil.De aſſeſſoribus. Nota.§. j.ẜm Raÿ. ſi doloſe ſeu ſciēter induxerūt iudicē aliquē ad male iudicandū. tenent̉ ip̄i aſſeſſores om̄i dāno ꝑti leſe ꝯͣ iuſticiā. ſi al̓ ſine eoꝝ ꝯſilio ille iudex ſic iudicaſſet. Secſi al̓ ille iudex male iudicaſſet. ita nihil plꝰaddidit ꝯſiliū aſſeſſoris: qꝛ ſi aliqͥd addidiſſet.ad iniuſtaꝫ ſnīam ex ꝯſilio aſſeſſoris. ꝙͣuis al̓ex ſe intendebat male iudicare. ad illud plustenetur. Et in caſu quo iudex fuiſſet deceptusab aſſeſſore. putās illum ſibi ẜm iura. et iuſteꝯſulere: excuſatur ip̄e a pct̄o et a reſtitutōne.exqͦ bona ꝯſcīa iudicauit. Et hoc intelligendūqn̄ iudex fuit in culpa talē eligēdo aſſeſſorem. ꝯmunit̉ ſuffitiēs et bonus reputabat̉. ſi eligit qui ꝯmunit̉ reputabat̉ inſuffitiens. iniuſtus. in huiuſmodi .ſ. iudicādo etſulendo. vel nil ꝯſiderauit de ſufficientia bo-

nitate. vel inſufficiētia et malitia: dummodohr̄et vn̄ minus expēderet in ſalario. vel vt inhoc ꝯplace̓t illi aſſeſſori. vel ex p̄ce alioꝝ. vel talem queſiuit qui face̓t multū lucrari.tūc nec iudex excuſaret̉ a peccato. reſtitutōne. Sꝫ quilibet eoꝝ teneret̉ in ſolidū. Si at̄aſſeſſor induceret iudicem ad male iudicandū ignorantiā et negligentiā. qꝛ reuoluit libros. tūc tenet̉ ſicut dictū eſt de iudice in huiuſmōi caſu. Iudex aūt erit excuſatꝰ ſi fuitin culpa eligendo taleꝫ. eo dictum ē ſupͣīmediate. Aſſeſſor .n. eligit̉ p̄cipue ꝓpt̓ ſcīam:ſed ſic in iudice. Multi .n. illr̄ati hn̄t iuriſditōnem (et iuſte) ꝙͣuis illr̄ati ſunt. De iudice eccleſiaſti/ .§. ij.co. Nota ꝑſona eccl̓iaſtica p̄t eſſe iudex. etcauſas vētilare. iudicare int̓ ſubditos in qͥbꝰhꝫ iuriſditōem. p̄ſertim cl̓icos. xj. q. j. c. j. et. c.Exꝑientie. extͣ de fo. ꝯpe. totuꝫ. Item oīsxp̄ianus rōne pct̄i efficit̉ foro eccl̓ie Hiere.j. c. Ecce ꝯſtitui te ſuꝑ gentē. et regna. extͣ. deiudi. c. Nouit. Ideo ſi iudex laicus negligit facere iuſticiā de ſubditis. p̄t iudex eccl̓iaſticꝰpelle̓ illū ad tenendū iuſticiā. et ſupple̓ defectūeius ꝯgnoſcēdo de cauſa. Et ſic de ſubditis eiꝰiudicare. extͣ. de foro cōpe. Ex tranſmiſſa. etxxiij. q. v. Admīſtratores. Iteꝫ glo. ſūmariaque habet̉. xj. q. j. in principio. Ultra caſū negligētie ponit alios .ſ. ſi ꝯueniat ip̄m ſuꝑ rebꝰſpūalibꝰ. vel vbi ruſtici eccleſie ꝯueniant̉. velvbi rapiūtur res eccleſie. tūc .n. potius exſuetudine ꝙͣ ex iure ꝯuenit̉ ſub clerico. vel ſiſuſpectus haberet̉ iudex ſecularis. vel ſi haberetur q̄rela ꝯtra. Item iudex eccl̓iaſticꝰꝙͣuis directe poſſit de infidelibꝰ iudicareẜm Raÿ. qꝛ foris ſunt .ſ. aliqͣs religionis regulas imponēdo. indirecte tn̄ iudicat ſubtrahēdo xp̄ianos ab eoꝝ cōmunione. vt pꝫ de iudeis. et p̄cipue ſi attēderēt ſubuerte̓ fideles.Item p̄latus eccl̓iaſticus ſi hēat iuriſditōemtꝑalem. ẜm Raÿ̄. debet ꝯſtituere iudicē ſecularem qui audiat cās ſanguinis. p̄cipue cui p̄t. dꝫ dice̓ faciat vnicuiqꝫ iuſticiā. Et ſi ꝯcurrente ſanguinis. interrogaret̉ qͥd agendū:Rn̄dere debet ꝯſulat iuriſꝑitos. Poteſt etiādelegare alicui in ſpāli ſuꝑ aliquo malefitio.vt homicidio in ſua iuriſditōne ꝯmiſſo. vt inquiſita veritate exequat̉ iuſticiam: nec in hocpeccat. nec efficitur irregularis ſi inde ſequatur mors. extͣ ne cle. vel mo. c. Ep̄us. li. vj.De iudice laico.§. iij. non p̄t iudicare de clericis. Ꝙͣuis .n. laicuspoſſit ꝯſtitue̓ ſuum iudicē omnē. qui al̓ iuriſditōne preeſt non aliū. Elericus poteſt in ſuū iudicem ꝯſentire. niſi ſit ꝑſona ecl̓iaſtica. et de ꝯſenſu ep̄i. extra de fo. ꝯpe. c. Significaſti. Nam ſecularis iudex nullam poteſt ineo habere iuriſditionem: nec in criminalibꝰ.