oēs alias reꝰ vult hrē bonaˢ. bonādomū. veſtē bonā. ⁊ vxorē bonāet filios bonos Qūo igit̉ nō iudicaret̉ hō iſte nec ꝯdēnaret̉ iuſte qcontēnit ſāguinē filij dei. ⁊ ſeip̄met refutat mortē tā amarā xp̄i ⁊ꝓ nullo r̓putat. ⁊ q̄ dimittit maxia bona ⁊ et̓na. ⁊ q̄rit vilia ⁊tnͣſitoria. q̄ q̄rit t̓rena ⁊ dimittitceleſtia. qͥ q̄rit aliena bona ⁊ ext̓nea. ⁊ dimittit ꝓpa bona? Quidem̄ peiꝰ ſeu turpiꝰ qꝫ ꝙ hō q̄ hꝫaīaꝫ īmorlē ponat ſpē ſuā ī re tnͣſitoria ⁊ morli ac corruptibili. ⁊ īre viuēte ꝑ momētū? Cur eciā nōiudicaret̉ iſte hō iuſtiſſiē. q̄ tm̄ diligēs ē ⁊ tm̄ laborat ī rebo ex ſe.et e negligētiſſimꝰ ītra ſe ⁊ ſeip̄ꝫdimittit ꝑire. q̄ reꝑat ea q̄ ſūt exſe ⁊ q̄ itra ſe ſūt relinqͥt. qͥ pulcreordīat ea q̄ ſūt ex. ⁊ q̄ ſūt nnitͣ dimittit ſordīata. qͥ ē diligētiſſimꝰad corrigēdū defcus aliaꝝ reꝝ.et diſpoīt oīa rce ⁊ ꝑfcē. ſꝫ ē negligētiſſimꝰ emēdare ꝓpos defcus.q̄ vult ꝙ oīa alia reddāt debitūet iuſticiā ei. ⁊ ip̄e ſibimetip̄i nōreddit debitū neqꝫ iuſticiā. q̄ vultꝙ oīa ſibi ꝓficiāt ⁊ nulla noceātet īpemet ſibi nō vult ꝓfice̓. ſednoce̓. ⁊ ſeip̄ii cōtinue deſtrue̓. q̄tm̄ laborat cͥcā alias res ꝙ ſeip̄mnegligit. qͥ tm̄ ſtudet vt alias reſcognoſcat ꝑfcē. ⁊ ſeip̄m n̄ curatcognoſce̓. qͥ ē ſuꝑ oīa alia. ⁊ ꝓpt̓quē frā ſūt oīa. Cogitet gͦ hō ꝙſic̄ ipē fc̄it de rebꝰ ſibi ſubiectiꝰ .ſ.qn̄ ſūt īutiles turpes ⁊ maculate.ꝙ illas deſtruit ⁊ mittit ī igne l̓exͣ domū ⁊ exͣ viſū. ⁊ ſic̄ hō r̄futatoēs res ex ſe. q̄ ſūt viles ⁊ corrupte. ſic ec ille qͥ ē ſupͣ nos r̓futabitnos ſi fuerimꝰ viles turpes ⁊ corrupti Sic̄ em̄ ip̄e hō vult br̄e reſpulchras p̄cioſas ⁊ hoeſtas ꝓ ſeet eciā mūdas ⁊ n̄ maculatas deſideat ita ille q̄ ē ſuꝑͣ nos cū ſit nobilior mūdior ⁊ p̄cioſior ſine ꝯꝑatōe. vult hr̄e ꝓ ſe res p̄cioſas mudaˢ ⁊ imaculataꝰ Nā qͣnto aliqͣſē gl̓oſior ⁊ digor. tāto dn̄t oīa q̄ip̄ꝫ ꝯcernūt eē gloriora ⁊ digͥoraCurrat igit̉ hō ad pm̄aꝫ ⁊ lauetpctā ſua. vt ſit purꝰ ſincerus ⁊mūdꝰ ī ꝯſcīa quā deꝰ diligit ſuꝑoēm mūdicia. qꝛ ē ſua hītato. ⁊timeat futurā ſm̄aꝫ quā audiet illi q̄ erūt īmūdi ⁊ maculati. Nā illoꝝ hītatio cōuerſatō ⁊ ſocietaserit cū īmūdiſſimis ⁊ deformiſſisdiabol̓. qͦꝝ aſpcus oēm penā hꝰmūdi ſuꝑat ⁊ excedit ⁊ illiꝰ conuerſatōis nō erit finis¶ Antū ſacrm̄ ē extrema vnctioet ē vltimū medicamētū in qͦ dat̉gra ꝑ quā hō de lapſu reꝑatꝰ. exiens de hac vita ⁊ tendēs ⁊ tnͣſiēˢad finalē gram h̓. ⁊ finalē gloriāin alia vitā diſponit̉ ⁊ ꝑꝑat̉ adſcām ſanitatē ⁊ ſpūalē vigore. ⁊eciā deſtruit pcta veīalia ⁊ curatīfirmitatē ⁊ lāguorē ſeu debilitatē ſpūalē relictā ex pctō ⁊ alleuiat īfirmitatē corꝑalē ſi īfirmo expediat ¶ Titulꝰ. CCCij.Voniā at ncc̄ē ē hoīeꝫ mori ⁊ exie̓ de hac vita ⁊ qꝛaīa ē ordīata finalr̓ ad et̓nā glo
Druckschrift
Theologia naturalis, sive liber creaturarum
Entstehung
Seite
233v
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten