119
accepta inuēies qd̓ fugiſti ⁊ ampliꝰOratio ꝓ purgatōe cordisCa. xxxij.et celeſti ſapīa.Onfirma medeus ꝑ gr̄am ſctī ſpūs: dacv̓tutē corroborari ī īteriorihoīe: ⁊ cor meū ab omni inutili ſolicitudīe ⁊ angore euacuare nec varijſdeſiderijs trahi cuiuſcūqꝫ rei vil̓ autprecioſe ſed oīa inſpicere ſic̄ tranſeutia ⁊ me ꝑiter cū illis tranſituꝝ qꝛ nihil permanens ſub ſole: niſi omniavāitas ⁊ afflictio ſpūs. O qͣꝫ ſapiensqui ita ꝯſiderat. Da mihi dn̄e celeſtēſapīam vt diſcā te ſuꝑ oīa querē ⁊ inuenire: ſuꝑ oīa ſapere ⁊ dilige̓: ⁊ cetera ẜm ordinē ſapīe tue ꝓut ſunt ītelligere. Da prudēter declīare blandientē ⁊ patienter ferre aduerſantē: qꝛhec magna ſapīa nō moueri omni-
ermeſuꝰ