P6 Iaūt quodāmō ꝑ ſenſus vt ip̄oꝝ reminiſceret̉qͣrū pͥus innatā ſcīam habuit: ſic̄ ⁊ in nob̓ accidit int̓dū: vt .ſ. ex qͦrundā ſenſibiliū īſpectione manifeſte reminiſcamur aliquoꝝ quoꝝ obliti videamur. Sed ſi hec opi. veritatē habe̓tneſcio qͣ de cā oportuit aīam vniri corpori: nōenī ꝓpter ſeip̄am: cū ſuā ꝑfectā oꝑationē hr̄enō poſſet: ⁊ tal̓ vnio potiꝰ ē aīe nociua qͣꝫ vtilItē nec pōt dici ꝙ vniat̉ ꝓpter corpꝰ: qm̄ aīanō ē ꝓpter corpꝰ: ſꝫ corpꝰ ꝑꝑ aīam: ſic̄ formanō ē ꝑꝑ mam. ſꝫ eꝯͣº: cū aīa ſit nobilior corꝑeUidet etiā ꝙ talis vnio nō eēt naͣlis: qꝛ qd̓ alicui naͣle ē nō īpedit eiꝰ oꝑationē naͣlē: ſi igr̄ tal̓vnio īpedit aīe ītellectiōꝫ: vr̄ ꝙ ꝙ n̄ ſit illi naͣl̓:ſꝫ potiꝰ ꝯͣ eiꝰ naͣm. ⁊ per ꝯn̄s hō ꝗ ꝯſtituit̉ ī eēꝑ vnionē aīe ad corpꝰ nō erit ꝗd naͣle: qd̓ ē abſurdū. Auicēna al̓r dixit poſuit .n. ipſe qͣndāītelligētiā ſeꝑatā quā ītellectū vl̓ intelligentiaꝫagētē appellauit a qͣ dixit ſpēs intelligibiles ꝑquas intelligimꝰ emanare in ītellectu nr̄o perſenſus āt exteriores ⁊ ꝑ oꝑatōꝫ ſenfitiue ꝑtis.i. imaginatiuā ⁊ alia hꝰi p̄parabat̉ intellectusnr̄: vt ſe ad illā intelligētiā agentē ꝯuerteret:⁊ ab ea ſpēꝝ intelligibilium influentiā acciperet. ſꝫ hec poſitio nulli ſanc mētis grata ē. Etiō ōmiſſis circa hāc maͣm erroribꝰ dicamꝰ ẜmꝟitatē ꝙ potētie ſenſitiue ſūt aīe ad intelligēdū neccͣie: nō ꝑ accn̄s tāqͣꝫ excitātes vt Platopoſuit: neqꝫ vt diſponētes tm̄: vt ait Auicenna. ſꝫ vt repn̄tantes aīe intellectiue ꝓpͥū obiectū qd̓ ē quidditas rei maͣlis ẜm btm Tho. voIIlo ꝙ relinquamꝰ difficultates ſcotiſtaꝝ in hacꝑte. qꝛ in hoc loco ſnīam ſeꝗmur eiuſdem. Etſtrucns auqꝛ difficile ē videre quō aīa ſeꝑata intelligerepoſſit ẜꝫ illā poſitiōeꝫ. iō vide b. Tho. i. q. 8.i. Etiōearti .i. in corꝑe qōnis ꝙ nihil oꝑat̉ niſi inqͣꝫtūeſt actu. vn̄ dat̉ talis regl̓a ꝙ modꝰ oꝑādi vniuſcuiuſqꝫ rei cōſcꝗt̉ modū eſſendi eiuſdē. ⁊ qꝛaīa aliū hꝫ eſſēdi modū cū corpori vnita ē aliūqn̄ qn̄ ē ab eodē ſeꝑata ncc̄e eſt vt aliā habeatintelligēdi modū dū corꝑi vnita c ⁊ aliū duꝫ ēa corꝑe ſeꝑata. dū igit̉ corꝑi vnita ē ꝑſēſibiles⁊ corꝑeas res intelligit. qm̄ intelligētē nec̄e ēſantaſmata ſpeculari 3º de aīa. Dū aūt ē a corpore ſcꝑata intelligit ꝑ ꝯuerſionem ad ea queſūt ſimpl̓r ītelligibilia. ſic̄ ⁊ alic ſub̓e a corꝑe ſeꝑate ita ꝙ ipſa n̄ ītelligit ꝑ ſpēs īnatas: nec ꝑſpēs qͣs tūc abſtrahit: nec ꝑ ſpēs cōẜuatas necꝑ eēntiā ſuā nec ꝑ eēntiā reꝝ intellectaꝝ: ſedꝑ ſpēs ex influētia dīni luīs ꝑticipatas: qͦꝝ aīa9º j.fit ꝑticeps ſic̄ ⁊ alie ſub̓e ſeꝑate qͣꝫuis inferiorimo. vn̄ ceſſante ꝯuerſiōe ad corpꝰ ad ſuꝑioracōuertit̉. nec tn̄ ꝑꝑ hͦ cognitio hͦ nō ē naͣlis: qꝛdeꝰ auctor nō ē ſolū gratuiti luīs: ſꝫ naͣlis. d̓ hͦēt vide .sͣ. ſabbo dn̄ice qͣdrageſime ꝯſideratione. i. in 3ª ꝯcl̓ōe. Et bonū dcm̄ addit ibidē p̄dictꝰ doctor dicēs ꝙ ſic̄ vniri corꝑi ē aīe naͣle:⁊ nō vniri ē p̄ter rōnē ſue naͣe: ita ⁊ intellige̓ ꝑꝯuerſionē ad fantaſmata ē aīe naͣle ⁊ intelligeſine ꝯuerſiōe tali ē p̄ter naͣm eiꝰ. Et lꝫ ſimpl̓iītellige̓ ſine fātaſmate ſit nobiliꝰ ⁊ meliꝰ qͣꝫ mediātibꝰ illis nō tn̄ aīe vt aīa ē: qꝛ ꝑfectior modus intelligēdi aīe vt aīa ē ītellige̓ ꝑ ꝯuerſionē ad fantaſma ſic̄ ꝑfectior eiꝰ eſſendi modꝰ ēvniri corꝑi. ⁊ ex qͦ pꝫ qͣl̓r ꝟba ph̓i. sͣ. ītelligūt̉ſ. corrūpit̉ intellige iteriꝰ qͦdā corrupto .i. corrupto fātaſmate corrūpit̉ ītellige̓ aie. Pꝫ qd̓ītelligit ⁊e ītellige̓ aīe ꝓpͥo qd̓ ē ꝑ ꝯuerſioneꝫad fantaſmata: ſꝫ nō de ītellige̓ eiꝰ ꝓut ē ītelligentia q̄dūā ſeꝑata qd̓ ē intellige̓ ſine ſantaſmate. Et h̓ ē ꝯſideratio methaphici ⁊ nō naͣl̓. Etſi q̄rit̉ qͣre intell ige̓ ꝑ fantaſmata ē aīe naͣl̓. dico ꝙ autor ⁊ reꝝ oīuꝫ ꝯditor ſic voluit: ⁊ ſic ordinauit: vt aīe ſic̄ naͣl̓r voluit corꝑibꝰ vt vnirent̉ ⁊ eſſent forme ſpccifice eorūdē: ita voluitvt ⁊ eaꝝ intellige̓ a corꝑibꝰ depēderet ⁊ acciperent. ⁊ ꝑꝑ hͦ vocat̉ vltīa in ordine intelligētiarū. ⁊ deꝰ ꝗ oīa intelligit ꝑ eēntē ſuā ē ītelligentiarum pͥma qͣre ⁊cͣ. ⁊ ſic pꝫ pͥmꝰ pūctꝰ. ¶ Ꝙ/tū ad ẜm pūctu dico quantū ad cā ꝗ fides ienetꝙ aīe ſeꝑate cogͦ ſcūt ſubās ſeꝑatas. Sub̓e enīſeꝑate dicūt̉ āgeli boni ⁊ de mones: in qͦꝝ ſocietate deputāt̉ aīe ſeꝑate hoīuꝫ bonoꝝ vl̓ maloꝝ ꝓbabile āt nō videt̉ ꝙ aīe dānatoꝝ d̓mones igͦrēt qͦꝝ ſocietati depuiant̉ ꝗ ipſis aſpectu terribiles eē dicūt̉. Et multo minꝰ ꝓbabile eſt qd̓ aīe bonoꝝ angelos ignorēt qͦꝝ ſocie.tate letant̉. Dū igit̉ aīc vnite ſūt corꝑibꝰ nec inſui vl̓ alteriꝰ cognitionē deuenirēt niſi inqͣꝫtūhn̄t reſpectuꝫ ad ſpēs ītelligibiles a fantaſmatibꝰ abſtractas vt dcm̄ eſt ī p̄cedēti puncto. qn̄aūt ſūt a corꝑibꝰ ſeꝑate aſpectꝰ caꝝ non ordinat̉ ad aliqͣ īferiora vt ab eis cognitōꝫ accipiāvn̄ vt ſic nō intelligūt ꝑ ꝯuerſionē ad fantaſmata: ſꝫ ad ea que ſūt ꝑ ītelligibilia. ⁊ aīe ſic ſeꝑate ꝑtinēt ad genꝰ ſubāꝝ ītelligibiliū lꝫ ſint īfinite in ordine illo naͣl̓r. Eſt aūt cōe oī ſub̓e intellibili cōgͦſcere eſſentiā ſuā ⁊ eſſentiā aliaruꝫſub̓aꝝ intelligibiliū ꝑ intuitionē eſſentie ſue ꝓprie: inqͣꝫtū .ſ. eſt in eis alt̓iꝰ ſub̓e aliqͣ ſil̓itudo
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten