E xyyiret̉. ⁊ ex hͦ pōt. īferri correlarie dcm̄ qd̓daꝫ br̄īAnſel. liꝰ cur deꝰ hō .ſ. ꝙ oꝑa dei de neceſſitatēeueniūt ncc̄itate ſupple ẜuādi īmutibilitatē diuine diſpōniſ. 2º hͦ idem ꝓbo ex ꝑte hūane naͣenā niſi naͣ hūana reꝑata fuiſſet totꝰ mūdi ordofruſtraiꝰ eēt. ꝓbo. nā n̄ reꝑato hoīe. hō ad ſuūfinē nō ꝑueniſſet: vt pꝫ ī alia rōe. ⁊ ſi ip̄e nō ꝑueniſſet. gͦ nec ea q̄ ordināt̉ ad ipſū. ſꝫ cūcta creata ordinant̉ ad ipſu. gͦ ⁊ oīa ſuo fine fruſtratacēnt. ꝓpterea imaginādū ē ꝙ hūana naͣ oī miſeria plena ab imis dīnā mīaꝫ īplorabat. ⁊ ſuꝑplicit poſtulabat: vt ſibi manꝰ clementiſſimasporrige̓t adiutrices dīna mīa miẜie nr̄e vocesaudiebat ⁊ eā miẜicordit̉ attēdebat: ⁊ alia ex ꝑ⁊ dīna iuſticia ſatiſfactōꝫ poſcebat. ⁊ ſic diuinamia vna ex ꝑte iuſticiā: ⁊ alia ex ꝑte miſeriamnr̄aꝫ clamoribꝰ inſtātē audiēs ⁊ ꝯſiderās mēte reuoluebat: quo dīne iuſticie ſatiſfaceret: ⁊hūanā naͣꝫ iunare poſſet. ⁊ qͣſi ſic argumētansdicebat. hō dꝫ ſatiſface̓ ſꝫ neꝗt filiꝰ d̓i ꝟ̓bū eternū pōt: ſꝫ nō dꝫ ꝗd faciā vniā ꝟbū carni ⁊ oīarecte fiēt. ⁊ ſic ſe ad dīnā iuſticiā voluēs pacēpetēſ allocuta ē. Faciā o iuſticia ſcā qd̓ reꝗris⁊ tibi miſere hūane nae ſubſidiū dabo. ⁊ ſic vtpͣs. ait. Mīa ⁊ ꝟitas .i. iuſticia oſculate ſūt. ⁊pacē face̓. inde Paulꝰ ad Gal̓. 4. Cū venitplenitudo tꝑis miſit deꝰ filiū ſuū natū ⁊cͣ. Audi pulcherrimū dcm̄ mgr̄i. vt. sͣ. in eodē. c. i.Quid .n. mētes nr̄as tm̄ errigit: ⁊ ab īmorialitatis deſperatiōe liberat qͣꝫ ꝙ tātos nos fecitvt dei filiꝰ īmutabilit̉ bonꝰ ī ſe manēs qd̓ eratdignatꝰ nr̄ꝫ ītre ꝯſortiū mala nr̄a moriēdo peferret. h̓ ille. ſꝫ de hͦ ēt feria 6ª dn̄ice de paſſiōeq̄re ⁊c̄. ¶ Etū ad ẜaꝫ ꝟi. vidēt̉ ꝗdā dixiſſe ſꝫn recte ꝙ nullū ē īcōueniēs: ꝙ naͣ hūana ꝑ ſeiſam fatiſ face̓ potuiſſet: tn̄ voluit deꝰ vt īcarnādo ip̄e ⁊ fatiſfaciēdo ꝓ naͣ hūana grādē amorērl. j. dilii. vſuū erga ipſā on̄de̓t. Et poſſibilitatē hāc ſic on̄⁊ coit oēdūt. Nā ſic̄ ꝓ pctō mortali ⁊ ſi īfinitū ſit ꝑ noſipſos ſatiſfacimꝰ ſic ⁊ ꝓ pctō ſuo poterāt pͥmiꝑētes ꝑ ſeipſos ſatiſface̓. Itē cū nō ſit ab breuiuiata manꝰ dn̄i ad oīa poſſibilia: vr̄ ſatis hͦ ſuiſſe poſſibile deū alteꝝ hoīeꝫ nō exn̄tē ī lūbis.Ade ẜaꝫ corpulētāſ b̓aꝫ creare potuiſſe vtputaex t̓ra ſic̄ pͥmū hoīeꝫ fecit. ⁊ h̓ nulla labe pollutuſ exn̄s potuiſſet ꝓ gne̓ hūano ſatiſface̓. o aīaniea ſaluti tuc crige aures: h̓ tota ſalus tua. hicoīs ſpes tua: h̓ verꝰ amor tuꝰ. Sit ſꝑ bn̄dictusdeꝰ ⁊ gl̓ioſus ꝗ intelligētiā taiē hoībꝰ dedit. volo aīa mēa ꝯcede̓ qͥ iſta ſatēt̉. Et volo ꝙ xp̄asfuerit pura creatura: ⁊ purior oī creatura poſſibili. ⁊ volo ꝙ ſatiſfacerit vti fecit negare nonpoteris ꝙ humana creatura xp̄o obligata nonſit. Tūc ſic hūana naͣ redempta ꝑ xp̄ꝫ erat xp̄oobligata: ſꝫ qͣꝫto grā ⁊ bn̄ficiū maiora ſūt ex ꝑte dātis: tāto maior inſurgit obligatō ex ꝑte recipiētis vt ꝑ b. Tho. pꝫ 2ª 2º. q. 106. ar. 2. Cuꝫāt bn̄ficiū redēptōis ſit maiꝰ bn̄ficio creationisſcꝗt̉ ꝙ hūana naͣ magꝭ obligata erat ꝑꝑ bn̄ficiū redēptōis qͣꝫ creatōis: ſꝫ a xp̄o hūit bn̄ficiāredēptōis: a deo āt bn̄ſiciū creatiōis. gͦ magiserat obligata xp̄o pure creature qͣꝫ deo puriſſimo creatori hͦ āt abſonū ē: tū hēticis tū infidelibus cūctis: ⁊ oī ꝓrſus rōi ꝯͣriū vt creatura magis alt̓i creature qͣꝫ crcatori ſit obligata. gͦ neceſſe fuit vt redēptor creator eēt ⁊ creatura ſil̓vt īqͣꝫtū deꝰ poſſet inqͣꝫtū creatura debēt. indeaudi Hug. li. 2. de ſacr̄is. Qui creauit inꝗt teille redemit te ne amorē tuū diuideres ꝑti tribuēs creatori ⁊ ꝑtī tribuēs redēptori. hec ille.Sit bn̄dictꝰ deꝰ. audi Ber. Si totū īꝗt debeoꝓ me facto ꝗd debeo ꝓ me refacto. Itē addoiſtā rōnē qͣre hoꝓ ſeipſo ſatiſface̓ nō pot̓at: vtſ. ꝗlꝫ ꝓ ſua ꝑte ſatiſfeciſſet. dubitare .n. ꝗdā ſolent dicētes qͣre nō pot̓at vnuſꝗſqꝫ ꝓ ſua ꝑteſatiſface̓ vt tu tua ego mea ⁊ ſic de alijs. Propterea dieo ꝙ rō qͣre hͦ fieri nō potuit ē qm̄ ſatiſ factio qͣꝫ ꝗſqͣꝫ ꝑticularit̓ exſoluit reſpicit ſatiſfaciētē vt ꝑſonā ꝑticularē: ſꝫ pctm̄ origīale cuꝫſit dep̄uatio naͣe reſpicit ꝓpagatōꝫ ⁊ naͣm cōeꝫQuare ꝯcludamꝰ ꝙ oportebat vnū hoīeꝫ aſſignari ī qͦ ēt tota naͣ cōis eēt h̓ āt ſolꝰ potuit eēxp̄ſdeꝰ ⁊ hō. ⁊ ꝑ ꝯn̄ſ ſic̄ ī Adā tota naͣ cōiſeratcorrūpēda ita ⁊ ī vno hoīe xp̄o erat ſaluāda. ⁊ꝑ ꝯn̄s ſic̄ ī Adā oēs mortui ſumꝰ ita ī xp̄o oēsſumꝰ viuificati. qͣre ⁊c̄. ¶ Ꝙtū ad ttiā ꝟi. dicoꝙ mgr̄ ſnīaꝝ in. 3. di. 12. c. 2. hāc rōnē tāgit ſicad lr̄am dicēs. Solctēt q̄ri vtꝝ aliū hoīeꝫ qͣꝫ d̓gne̓ illiꝰ Adā deꝰ aſſume̓ potuit. Ad qd̓ ſanedici pōt ipſū ⁊ aliā aīaꝫ ⁊ aliā carnē potuiſſe aſſume: qꝛ ex grā tm̄ aſſūpta ē illa aīa ⁊ cara a ꝟbo dei vt n. ait Aug .ſ. 13. de trini. c. 33. In rebus ꝑ tēpꝰ ortis illa ſūma grā ē ꝙ hō ī vnitaieꝑſone cōiūctꝰ ē deo. Potuit igit̉ deꝰ ⁊ aliā animā ⁊ aliā carnē aſſume̓ ⁊ carnē vtiqꝫ aliundeqͣꝫ de gne̓ Adā. vn̄ Aug. 13. de trinita. c. ſ. 38.Poterat deꝰ vtiqꝫ hoīeꝫ aliūde ſuſciꝑe ī qͣ eētmediator dei ⁊ hoīuꝫ nō de gnē̓ illiꝰ Adam opctō ſuo obligauit genꝰ hūanū: ſic̄ ipſu que p̄creauit nō de gne̓ alicꝰ ccauit. Poterat gͦ vel
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten