29Queſtio
obiectū alteriꝰ cognitōis: ⁊ iō tā ītellectꝰ vniꝰangeli ꝙͣ habitꝰ informās eū pōt cauſare noticiā actualē intuitiuā ſuij p̄ius ī alio āgelo abſqꝫ hͦ ꝙ cauſet aliquā noticiā actualē in ſeipſointuitiuā vel abſtractiuā vl̓ ānihilatiuā: ſicutpōt eſſe obiectu cognitōis alteriꝰ āgeli abſqꝫhͦ ꝙ ſit obiectū cognitōis ſue: ſꝫ ꝑ hͦ nūqͣ cauſabit cognitōeꝫ actualē ī alio de aliquo obiectoſibi habitualit̓ noto. Si ponat̉ tertiū ꝙ obiectū habitualiter notum vni ⁊ nō alteri cauſetactualē cognitōem ī āgelo illo cui nō eſt habitualit̓ notū nō cauſando noticiā ī illo cui ē habitualit̓ notū hͦ ē bn̄ poſſibile: ſꝫ tūc āgelꝰ vnꝰnō cāt illā noticiā ī alio: īmo nihilominꝰ cāret̉ſi deſtrueret̉ aliꝰ āgelus: q̄re rōem ⁊ ꝓ iſta concluſiōe vt pͥus. Ad rōem Io. de locutōe angeloꝝ qn̄ dicit ꝙ agēs ſufficient̓ approximatumpaſſo ⁊cͣ. Dico ꝙ h̓ deficit vna cā ꝑtialis reqͥſita ad hͦ ꝙ vnꝰ cauſet noticiā actualē de aliquoobiecto ſic hitualit̓ noto in ītellectu alteriꝰ āgeli. ⁊ hͨ eſt noticia actualis q̄ nccrio reqͥriturnaturalit̓ loq̄ndo in āgelo loquēte de obiectoſibi hītualit̓ noto: ſiue illd̓ obiectu ſit quoddācōplexū ſiue incōplexū ad hͦ ꝙ cauſet noticiaꝫactualē ī alio āgelo d̓ eodē obiecto hītual̓r cognito: qꝛ nec eē pͥmi āgeli ꝑ ſe ad hͦ ſufficit: neceſſentia cū hītu āgelū īformāte: qꝛ iſta ex quoſunt incōplexa intuitiue cognita nūqͣ p̄n̄t ducere in cognitōem ſaltē incōplexā alteriꝰ rei: ſꝫpoſito ꝙ āgelus hitualit̓ cognoſcēs aliqd̓ obiectū cōſideret illud obiectu ẜm īclinatōeꝫ hītus poſita tali ītellectōe qͣ cōſiderat obiectuꝫillud hītualit̓ cognitū pōt āgelus approximatus videre illā ītellectōem: ſiue illa ītellectioq̄ eſt obiectū ſit ītuitiua vel abſtractiua nō curo. ⁊ poſtꝙͣ āgelus videt illā ītellectiōem pōtaliquo mō deuenire in cognitiōeꝫ obiecti illiꝰītellectiōis qd̓ obiectū ē mō actualit̓ cognitū⁊ pͥus hītualit̓. ⁊ ſic pꝫ ꝙ qn̄ vnꝰ āgelꝰ cogͦſcitaliqd̓ obiectū ſolū hitualit̓ non p̄t cāre cognitōem illiꝰ obiecti ī ſeip̄o: qꝛ cognitio illiꝰ obiecti q̄ eſt in ſeip̄o eſt cā ꝑtialis mediata vl̓ imediata agnitōis ī alio de eodē obiecto. Sꝫ tūceſt dubiū quo cognitio illa actualis ī āgelo dealiquo obiecto pͥus hītualit̓ cognito: p̄t ī alioagelo cāre cognitōeꝫ actualē de eodē obiectoqd̓ eſt obiectu pͥme ītellectiōis: qꝛ ſicut dcm̄ ēnihil ī vno āgelo cāt aliqͥd in alio āgelo niſi ꝑmodū obiecti. ⁊ ꝑ ꝯn̄s illa cognitio ī pͥmo āgelo nō cāt niſi cognitōeꝫ ītuitiuā ſuijp̄ius ſicutobiectū. Preterea ſi cognitio actualis p̄t cāre cognitōem actualē ī ſcd̓o āgelo de obiectopͥme cognitōis qͣre nō p̄t eodē mō cognitio hītualis eiuſdē obiecti cāre cognitōem actualēin alio āgelo vl̓ hītualē de eodē obiecto nulla
videt̉ ratio. Preterea ſi hītꝰ informās primūāgelū poſſet care cognitōeꝫ ī ītellectu pͥmi angeli de obiecto illiꝰ hitus abſqꝫ hͦ ꝙ cauſet cognitōem ī quocūqꝫ alio. gͦ eodeꝫ mō poſſet illehitus īmediate cognitōeꝫ illiꝰ obiecti cāre inalio āgelo abſqꝫ hͦ ꝙ cauſet cognitōeꝫ ī pͥmo āgelo ex quo ille hītꝰ eſt agēs naturale ⁊ aliꝰ anjgelꝰ approximatꝰ. Ad pͥmū iſtoꝝ dico ꝙ actꝰille in pͥmo āgelo p̄t cāre noticiā ī alio angelode obiecto pͥme cognitōis ꝑ modū recordationis ⁊ rememoratōis: qꝛ videt aliꝰ āgelus ꝙ aliqn̄ vidit illud obiectu ī natura ꝓpͥa: ⁊ ꝑ ꝯn̄s videt ꝙ ad pn̄tiā illiꝰ obiecti ītellectiui cāt̉ cognitio illiꝰ obiecti ī ītellectu ſuo quā cognitionē videt ītuitiue: ⁊ iō vidēdo cognitōem cōſimilē ī ītellectu alteriꝰ āgeli poſt cognitōeꝫ hītā ī ſeip̄o recordat̉ ſe vidiſſe obiectu illiꝰ ꝯgnitōis. ⁊ hͦ qꝛ actꝰ illiꝰ obiecti ī vtroqꝫ āgelo ſuntſil̓es: ⁊ ꝑ ꝯn̄s ꝯcludit ītellectꝰ ꝙ ſunt reſpectueiuſdē obiecti: vl̓ ſaltē reſpectu obiectoꝝ ſill̓imoꝝ. ⁊ ſic actꝰ ille viſus ī alio eſt cā ꝑtialis reſpectu eiuſdē actꝰ recordādi. ⁊ hītꝰ in ſcd̓o angelo eſt alia cāꝑtialis reſpectu actꝰ recordādiEt eodē mō eſt dicēdū ſi videat in pͥmo āgelocognitōeꝫ abſtractiuā illiꝰ obiecti hītualit̓ noti. illa cognitō abſtractiua eſt cā ꝑtialis reſpectu actꝰ rememorādi ſiue recordādi ⁊ hītus inſcd̓o āgelo gn̓atus mediāte cognitōe ītuitiuapͥus hīta d̓ illo obiecto erit alia cā ꝑtialis illiꝰactꝰ recordādi. Exēplū. aliqͥs vidēs fumū deuenit in cognitōeꝫ ignis: qꝛ aliqͥs vidit ꝙ ad pn̄tiā ignis cābat̉ fumꝰ mediāte qͣ cognitōe gn̄atur ī eo hītus. ⁊ iō ſi videat al̓s ſolū fumū ⁊ nōignē: puta ſi ignis deſtruat̉ tūc viſio illiꝰ fumi⁊ hitꝰ gn̓atus pͥus ī pn̄tia ignis cauſant actuꝫrecordandi de igne ⁊ de talibꝰ cōplexis ignisfuit ibi: vl̓ fumꝰ ille cābat̉ ab igne. Et ſic in ꝓpoſito. Si q̄ras ſi āgelꝰ nūqͣ vidiſſet illud obiectū ī natura ꝓpͥa: ſꝫ ſolū vidiſſet in pͥmo āgelo cognitōem illiꝰ āgeli ītuitiuā nūqͣ ex hͦ cāretur in ſcd̓o āgelo aliqͣ cognitio illiꝰ obiecti cognitōis viſe. Rn̄deo ꝙ no. qꝛ cognitio recordatiua alicuiꝰ obiecti ſꝑ naturalit̓ loq̄ndo neceſſario p̄ſupponit aliquā noticiā ī eodē ītellectu reſpectu illiꝰ obiecti: ſic̄ pꝫ ī qͣrto ethicoꝝ⁊ in ſcoto. ⁊ hͦ ītuitiuā ſi ſit reſpectu cōplexi. ⁊iō ſi ſcd̓s āgelus nūqͣ cognouerit illd̓ obiectūī ſe: ſꝫ ſolū viderit cognitōeꝫ illiꝰ obiecti ī pͥmoāgelo nūꝙͣ ꝑ hͦ hēbit quācūqꝫ noticiā d̓ illo obiecto. ⁊ hͦ dico ꝑ hͦ ſolū. ſic̄ aliqͥs videns ſolū fumū ſi nunꝙͣ vidiſſet fumū cātū ad pn̄tiā ignisnūqͣ ꝑ ſolā viſionē fumi deueniret ī cognitōeꝫignis. ⁊ tota cā eſt: qꝛ ad noticiā recordatiuamſꝑ reqͥrit̉ cognitio ī recordāte p̄uia reſpectu illiꝰ obiecti de quo recordat̉. Pōt tn̄ ſcd̓s angeH
H
atundū
ū dubium
nſio ad rōne-
Ad primū dubiū
Reſpondetur.
Queritur.