LibriSecundi
Libricognitōem q̄ eſt hic ⁊ nunc: qꝛ viſio corporalisextendit̉ in toto organo ſiue cōpoſito ex mateteria ⁊ forma. ⁊ ſic hꝫ eſſe h̓ ⁊ nūc. ⁊ iſto mō intellectꝰ abſtrahit a conditionibꝰ materialibꝰqꝛ intellectio eſt ſubiectiue in ītellectu nō extēſiue in aliquo cōpoſito ſicut organo corporali. ⁊ pōt ſic intelligi dc̄m cōe de abſtractōne acōditionibus materialibꝰ: qꝛ ſic intellectꝰ abſtrahit ⁊cͣ. Alio mō pōt aliqͥs habere cognitionē materialē: qꝛ cognoſcit materiaꝫ ſiue obiectū materiale. ⁊ ſic intellectꝰ diuinꝰ angelicꝰ⁊ humanꝰ habēt cognitōem materialē: qꝛ intelligūt nō ſolū rem īmaterialē: ſꝫ etiā materialem. ſꝫ ſenſus nō pōt cognoſcere materiā. mirabile em̄ eſſet ex quo materia eſt res aliqͣ poſitiua ſi nō poſſet app̄hendi ab aliqͣ potētia. ⁊ qn̄dicit. cōmētator pͥmo phiſicoꝝ ⁊ tertio de aīadicit ꝙ materia nō eſt ītelligibilis. Dico ꝙ materia īpedit illā intellectōem qͣ aliqͥd eſt intellectū ⁊ intelliges: qꝛ nihil pōt intelligere niſiabſtractū a materia: ſic ꝙ nō indiget organocorporali ad intelligendū. Ad aliud dicit̉ ꝙcognitō intuitiua naturalit̓ habita īprimiturab obiecto ⁊ ꝯſeruat̉ ſicut lumē a ſole: iō nō facit intellectū errare: lꝫ cognitio intuitiua ſuꝑnaturalit̓ cauſata ponat intellectuꝫ in errore.Cōtra: ip̄e dicit ꝙ noticia intuitiua pōt eē naturaliter reſpectu nō exiſtentis. dico ſenſitiuagͦ nō eſt ꝯͣ naturā noticie intuitiue ꝙ īprimat̉⁊ cōſeruet̉ a nō ente: ⁊ ſi ſenſitiua pōt ſic eſſe.gͦ intuitiua ītellectiua. ꝯn̄a ꝓbat̉ ꝑ eū: qꝛ notitia intuitiua ītellectiua ⁊ ſenſitiua qn̄ habent̉naturalit̓ ſemꝑ ꝯiungunt̉: Iō dico ꝙ cognitōintuitiua eſt illa qͣ exiſtēte iudico rē eſſe qn̄ eſt⁊ nō eſſe qn̄ nō eſt mō ſupradcō. ⁊ hͦ ſiue cauſetur naturalit̓ ſiue ſuꝑnaturaliter hͦ mō: qꝛ hītanotitia ītuitiua qͣlitercūqꝫ ſtatī poſſum formare hͦ cōplexū. hͨ res eſt vel nō eſt ⁊ virtute ꝯgnitōis intuitiue aſſentire cōplexo ſi res ſit: vl̓ diſſentire ſi non ſit ſicut ſupra dcm̄ eſt. ⁊ ſic nullomō ponit ītellectu ī errore. Ad aliud dico ꝙillud ꝯcludit eqͣliter ꝯponētes ſpēm ſiue ī intellectu ſiue in fantaſia ſic̄ ꝯͣ me. maxime ſi poneret̉ cāri a deo: qꝛ ꝑ illā nō magꝭ aſſimilat̉ intellectꝰ vni ſingulari ꝙͣ alteri ſimillio. Ex quogͦ eſt pͥncipiū intelligēdi ſi cauſaret̉ naturalit̓vel eſt pͥncipiū ītelligēdi qd̓libꝫ ſingulare velnullū: qꝛ nō deteriat ſibi aliqd̓ ſingulare eo ꝙa nullo ꝓducit̉. Dico tūc ꝙ intellectꝰ eſt ſil̓itudo obiecti ſicut ſpēs ſi poneret̉ ⁊ nō plus eſt ſimilitudo vniꝰ ꝙͣ alteriꝰ: ⁊ iō diſſil̓itudo nō eſtcā p̄ciſa: qͣre ītelligit vnū ⁊ nō aliud. Qd̓ pōtpatere ī exēplo. nā ſil̓e eſt de cognitōe ⁊ cauſatōe vniuoca. nā cā vniuoca cauſat ꝑ aſſimilatōem: ⁊ iō eſt cā vniuoca: qꝛ effectꝰ ſibi aſſil̓at̉
Secundi⁊ tn̄ nō ꝓducit̉ determinate ab vna cā vniuoca ⁊ nō ab alia ꝓpter aſſimilatiōem. Ꝙꝛ ſi ponant̉ duo calores eq̄ intenſi ⁊ vnꝰ ꝓducat tertiū calorē. iſte tertiꝰ tm̄ vni aſſimilat̉ ſicut alteri: ⁊ equalit̓ vtriqꝫ. ⁊ tn̄ nō ꝓducit̉ niſi ab vnogͦ aſſimilatio nō eſt cā qͣre vna cauſat ⁊ nō altera: ⁊ eodē mō eſt in ꝓpoſito. Nā lꝫ intellectꝰaſſimilet̉ oībꝰ indiuiduis equalit̓ ꝑ caſum poſitū pōt tn̄ vnū cognoſcere deterīate ⁊ nō alid̓ſꝫ hͦ nō eſt ꝓpter aſſimilatōnem. ſꝫ cā eſt: qꝛ oīseffectꝰ naturalit̓ ꝓducibilis ex natura ſua determinat ſibi ꝙ ꝓducat̉ ab vna cā efficiēte etnō ab alia: ſicut determinat ſibi ꝙ ꝓducaturin vna materia ⁊ nō in alia. Quia ſi nō. ſequit̉ꝙ idē effectꝰ a diuerſis agentibꝰ ſil̓ ⁊ ſemel ꝓduceret̉ in duabꝰ materijs qd̓ eſt impoſſibile.Aſſūptū ptꝫ: ꝙ ſi ſint duo agētia puta duo calores eqͥ inteſi ⁊ due materie eiuſdē rōnis ⁊ eqͣliter diſpoſite ⁊ approximate vni calori ſic̄ alteri ꝑ oīa: ⁊ hͦ in eodē inſtāti. hͦ eſt bene poſſibile. tūc calor ꝓducēdus. ex quo per te neutrūiſtoꝝ agentiū determinat ſibi a quo ꝓducat̉:vel ſil̓ ⁊ ſel̓ ꝓducet̉ in duabꝰ materijs ab vtroqꝫ vel neutrū ꝓducet calorē cū vtrūqꝫ ſit agesnaturale approximatū paſſo: ⁊ in nullo impeditū: qꝛ ex quo effectus nō plus determinat ſibi vnū ꝙͣ aliud ⁊ vtraqꝫ materia vtriqꝫ equaliter approximat̉: vel ide effectꝰ ab vtroqꝫ agente in vtraqꝫ materia ꝓducet̉ vl̓ in nulla. vtrunqꝫ eſt īcōueniēs. gͦ opꝫ ꝙ effectꝰ determīet ſibivnū agēs eiuſdē rōnis ⁊ nō aliud. ita ꝙ ab illopōt ꝓduci ⁊ nō ab alio. gͦ eodē mō eſt in ꝓpoſito ꝙ lꝫ intellectio vl̓ ſpēs ſi poneret̉ eqͣliter aſſimilaret̉ multis indiuiduis: tn̄ ex natura ſuadeterminat ſibi ꝙ ducat intellectū in cognition illiꝰ obiecti a quo partialiter cauſat̉: qꝛ itadeterminat ſibi cauſari ab illo obiecto ꝙ nonpōt cauſari ab aliquo alio. ⁊ ideo ſic in eius cognitōem ducit ꝙ non in cognitōem alterius.Si dicas ꝙ illa intellectō pōt īmediate a deotota cauſari: ⁊ tūc ꝑ illā intellectōeꝫ nō plus ītelligeret intellectꝰ vnū ſingulare ſimillimuꝫꝙͣ aliud: qꝛ tm̄ aſſimilat̉ vni ſicut alteri: nec cālitas facit ad intellectōem vniꝰ ⁊ nō alteriusqꝛ a nullo illoꝝ vt ſic cauſat̉: ſꝫa ſolo deo īmediate. Rn̄deo ꝙ q̄libet ītellectio creature cauſata a deo pōt a creatura cauſari partialiter:lꝫ non cauſetur de facto: ⁊ ideo ꝑ illam intellectiōem cognoſcit̉ illud ſingulare a quo cauſaret̉ determinate ſi cauſaret a creatura: hmorautē creatura eſt vnum ſingulare ⁊ non aliudgͦ ⁊cͣ. Si dicas ꝙ in primo ⁊ in iſto ſcd̓o freq̄nter dcm̄ eſt ꝙ idem effectꝰ nūero pōt ꝓduci aduabus cauſis totalibꝰ. ⁊ ꝑ ꝯn̄s neutrum ſibideterminat. cuiꝰ ꝯtrariū dr̄ hic. Rn̄ſionē q̄re.
EtAd tertium
DAd ſcd̓m