1
Incito. tas. taui. a. p. i. cōmouere. prouocareinſtigareInclino. nas. naui. a. p. qͣi intꝰ clinare .i. reflectere. ⁊ d̓r ab in. ⁊ clino. as. In̄ h̓ ⁊ hͨ īclinis.⁊ hͦ ne. Et inclinꝰ. na. nū. Et inclinatoriuꝫ.rij. Et ꝓd̓. cli. Un̄ ī Aurora d̓r Tūc caputinclinat emiſſus ſpūs exit.Includo. dis. ſi. ſum. a. t. i. intus claudere.Inclunior. aris. incluniatū. d. p. i. ꝯcubituꝫpati. ⁊ d̓r ab in ⁊ clunis Inuenit̉ etiā inclunio. as. a. p. i. ꝑ cluneſ incuruare vl̓ eleuareIncolo. lis. lui. n. t. i. habitare.Incomitio. as. aui. a. p. i. comitiuꝫ celebrarevl̓ eligere vl̓ intronzare. in comitio ⁊ conuentū loqͥ.Incōmodo. das. a. p. i. offendere. incōmoditatē alicꝰ facere. ⁊ ꝯſtruit̉ cū dtō.Increpo. as. pui n. p. i. redarguere. rep̄hēdere. vituꝑare. Et d̓r ab ī ⁊ crepo. aſ. ⁊ cor. creIncubo. as. n. p. i. īminere. inſtare. vl̓ rē alienā inuadere ⁊ vi poſſidere.Inculco. cas. aui. a. p. i. valde calcare. intuscalcare. v̓ba iterādo ml̓tiplicare. iactareIncurſo. ſas .i. freq̄nter incurrereIncuſo. ſas. ſaui. a. p. i. accuſare vl̓ valde cuſare. ⁊ d̓r ab in ⁊ cuſoIudago. gas. gaui. a. pͦ. i. inqͥrere. īueſtigare.In̄ hͦ in indago. inis .i. īueſtigatio. īquiſitō.⁊ ꝓdu. da. Un̄ Theodolꝰ. Nec cuiqꝫ hoīmdedit indagare ſepulcrū. Et videt̉ in hͦ ꝟſuh. vim habere lr̄e.Indēno. nas. naui. natū. a. p. i. nō dānare. indēnē facere vl̓ on̄dere. ⁊ d̓r ab in ⁊ dāno. asIn̄ īdēnatꝰ. ta. tū. Et h̓ ⁊ hͦ īdēnis. ⁊ hͦ ne. i.ſine dāno vl̓ dānatiōe .ſ. nō dānatꝰ. In̄ indēniter aduer. Et hͦ indēnitas. tatis. Und̓Proſꝑ. Indēnis ꝓpriū ẜuat ſapīa cenſum.Indico. cas. caui. a. p. i. on̄dere. ſignare. inſinuare vl̓ innoteſcere. ⁊ d̓r ab in ⁊ dicoIndico. cꝭ. xi. ctū. a. t. i. p̄ciꝑe vl̓ annūciare. eteſt ſacerdotū qͥ feſta indicūt ppl̓is ⁊ ieiuniaUn̄ Edicūt reges indicit feſta ſacerdosIndigeo. ges. gui .n. s. i. valde egere vl̓ intuſegere. ⁊ d̓r ab in ⁊ egeo. In̄ indigēs. tis. ⁊ hͦindigētia .i. pauꝑtas. egeſtas.Indigito. tas. a. p. i. digitos īduere vl̓ demōſtrare vl̓ noīare.Indipiſcor. cerꝭ. īdeptꝰ ſum. d. t. i. acqͥrere.Indo. dis. didi. ditū. a. t. i. īponere īmittere. īſerere. inferre. indicere. inducere. ſiue forasemittere. Et d̓r indere qͣi intꝰ dare.s. ſaui. a. p. i. ſupra dorſum pone-
re. qd̓ vulgo ſolet dici interſellare.Inducio. as. aui. a. p. i. differre ꝑ īducias velinducias facere ⁊ ꝯſtituere.Induco. cis. xi. ctū. a. t. i. introducere.Indulgeo. ges. dulſi. ſum. vl̓ indultū. hꝫ diuerſas ſignificatōes. Indulgere eī accipit̉ꝓ gratꝭ ꝯcedere. vt papa indulſit mihi hācptātem. Itē indulgere .i. oꝑaꝫ dare vt Indulgere gule noli q̄ ventris amica eſt .i. nōli oꝑam dare vl̓ ꝯſentire. Itē indulgere .i.remittere vt Indulge nob̓ peccata nr̄a domine. Et tūc d̓r indulgere qͣi inde algere .i.poſtea ceſſare a noticia et memoria forefacti. Et in pͥma ſignificatiōe eſt actiuū. ī alijſꝟō neutrum.Induo. is. ere. a. t. d̓r ab in et duo. is. qd̓ ideꝫē qd̓ ſoluo. Poſtqͣꝫ em̄ indutꝰ eſt aliqͥs. qͣi ſolutus ⁊ expeditꝰ ē. vl̓ ad aliqͥd oꝑandū. velvt ſe totū vidēdū p̄beat. qd̓ n̄ eſt cū ſit nudꝰInduſio. as. a. p. i. induere. ⁊ d̓r ab induo. is.In̄ hͦ induſiamē. inis .i. indumentū.Inebrio. as. aui. a. p. i. valde ebriare. ⁊ d̓r ab ī.⁊ ebrio. as. ⁊ pōt eſſe intentiuū ibi in.Ineo. 1s. iniui initū. a. q. i. intrare. inciꝑe. īnenire ꝯcūbere. ⁊ d̓r ab in ⁊ eo is.Inepto. as. aui. a. p. i. infatuare. ineptū facere. vl̓ fieri. ⁊ tūc ē neutꝝ. Inuenit̉ etiā ineptio. tis. ptiui. tire. in eodem ſenſu.Infamo. as. aui. a. p. i. famā bonā deponere.⁊ d̓r ab in ⁊ famo. mas. In̄ h̓ ⁊ hͦ infamis. ⁊hoc me .i. ſine bono noīe. vl̓ fame male. In̄hec infamia. mie. ⁊ ꝓd̓. fa.Infelico cas. a. p. i. īfligere. infelicē facere. Aqͦ infelicito. tas. frequentatiuūInfendo. dis. di. ſum. a. t. i. valde offendere.facere iraſci. ⁊ d̓r ab in ⁊ fendo. dis. In̄ īfenſus. ſa. ſum .i. offenſus vl̓ iratus. et eſt plꝰ eēinfenſum qͣꝫ offenſum vl̓ iratū. Et infenſoas. frequentatiuū.Infertio. tꝭ. inferſi. infertū .i. implere. et d̓r abin ⁊ fartio. tis. Ind̓ infertꝰ ta. tū. Et īferto.tas. frequen.Infero infers intuli illatū .i. introferre vl̓ immittere. ⁊ d̓r ab in ⁊ fero. fers. Und̓ dn̄s adThomā ait. Infer digitū tuū huc. Et īferre eſt ꝯͣ ferre. irrogare. ⁊ ꝑtīet ad malū. Mala em̄ inferunt̉ .i. ꝯtra ferunt̉. Et ẜm hāc ſignificationē inuenit̉ in dialectica inferre..i. ꝯcludere. Illatio .i. ꝯcluſio Cū em̄ aliqͥdꝯcludit̉ infert̉ .i. ꝯͣ oppoſitionē vl̓ opinionēalicuiꝰ fert̉. Un̄ ꝯiūctio q̄ eſt ſignū cōcluſionis. d̓r illatiua. qͣi ꝯtra portatiua.