de contractibusPrima pars
C Cij
Scd̓m eſt ꝙ licet dn̄s fructꝰ feudiimpignerati a feudatario iuſte hīti recipiēs ſine cōputatione in ſortem qͦdāmō a vicio vſure videat̉excuſari tn̄ veriſil̓ius eſt ip̄m illudincidere ꝙ excuſari nō videat̉. ptꝫex dictis circa ſcd̓m caſū Ꝙ autēnō excuſet̉ aꝑꝑet qꝛ hoc maximeeſſet eo ꝙ ille qui ꝯceſſit feudū eſtdn̄s feudi vt tactū fuit Sed hͦ nōqꝛ licet ſit pͥmarie et pͥncipal̓r dn̄srei in feudū ꝯceſſe qͣntū ad ꝓprietatē vel fundū tn̄ eadē res eſt feudatarij qͣntū ad vſū ſimpliciter etqͣntū ad ꝓprietatē ẜm qͥd. quia eſteius hereditas quā p̄t vēdere velalt̓i dare cū ꝯſenſu dn̄i ſui Quō eēſuuꝫ videt̉ ſufficere ad hoc ꝙ fructus rei ſit feudatarij qͣꝫdiu licitehabet eā in feudū Cū ergo imꝑigneratio nō auferat feudū nec faciat deſinere dicto mō eſſe ſuū. ptꝫꝓpoſitū. Un̄ patet ꝙ ſi colonꝰ alicuiꝰ ep̄i vel plebani impignerauitſibi vineā vel ortū nō licet reciꝑefructus ſine ꝯputatione in fortemPatꝫ qꝛ ſpēm mali habet imo eqͥualet vſurarie impietati eo ꝙ vinea illa vel ortus eſt ip̄ius colonimō p̄dicto licet nō om̄iquaqꝫ Tertius caſus in quo vſure exigi pn̄teſt qn̄ nō ab eo qui mutuū dedit ſꝫab eo qui ꝓ mutuū recipiēte fideiuſſit petuntur qͣſi intereſſe Uerbigratia Si fideiuſſor ſoluit vſurascreditori vſurario ip̄e pōt eas adebitore repetē ꝓ quo fideiuſſe̓atqꝛ nō ſūt vſure qͣntū ad ip̄m fidēiuſſorē. ſed potiꝰ intereſſe id eſt nō
eſt lucrū ſed vitatio damni. Quartus caſus eſt qn̄ dos minꝰ ſufficitꝓ oneribus mr̄imonij ſufferēdiset poſſeſſio aliquā ꝓ dote mune̓ata obligat̉ genero tunc vſqꝫ pecunia ſoluat̉ fructꝰ poſſeſſionis illiꝰ agenero recipi pn̄t ſine ꝯputationein ſortē Hūc caſū ponit q̄dam decretalis titulo de vſuris dicēs Sane generis ad fructꝰ poſſeſſionū q̄ſibi a ſocero ꝓ munerata dote inpignus obligate ſūt ꝯputādos inſortē nō credimꝰ cōpellendū. cumfrequēter dotis fructꝰ nō ſufficiātad onera mr̄imonij ſupportanda.Secus ſi dos bn̄ ſufficiat vt arguitur ex fine p̄cedētis decretalis Etiteꝝ ſecꝰ eſt ſi gener pecuniā dotisab alio recipiat et ſibi poſſeſſionēde qua ſermo in pignus trāducitqꝛ niſi totū ius qd̓ in pignere habuit in ip̄am donationē trāſferatet alteri pio aīo nō vt fructꝰ ſuꝑlucret̉ pecuniā tradat vſurā cōmittit ſi fructꝰ in ſortē non ꝯputaueritSed qͥd ſi maritꝰ morit̉ an mulierfructus dicte poſſeſſionis reciperepoſſit vt pͥus Dicit̉ ꝙ nō qꝛ onēamr̄imonij fuerūt cauſa qͣre pͥus licebat Illo ergo ſoluto ampliꝰ nōlicet Quintꝰ eſt rōne more vt ꝟbigr̄a Si debeas mihi centū ad certū terminū noluiſti mihi ꝑſolue̓ intermino Id̓o oportuit me reciꝑepecuniā ſub vſuris ꝓpter incumbētia mihi negotia. in hoc caſu teneris mihi reſtituere illas vſuras ſiſolui vel ſi nō ſolui liberare me abobligatione ꝓ eis. Iſte caſꝰ elicit̉
C 2