contemplationisDe monte
De monteQūo quidā deficiūCa. Ellll. in forti ꝑſeuerantia qin ꝯtemplatōne modicū ꝓficiūt.Lures aūt minꝰ bn̄ auiſati ſt̓ circa ꝑſeuerātie fortitudinē ſeu circa ꝯtēplationis fructū ac ꝑ hͦ ad iſta ꝯſequendū multū remoti Renuūt enim ſeip̄os dare or̄oni aut meditationiincūbere niſi ſe deuotione ſentiātaffectos ad illa. ac niſi cū eos iſtadelc̄ant veniantqꝫ ad cor ſuū Uident̉ enī tl̓ibꝰ alias dc̄a nil ꝓdeſſeEꝫ hmōi ꝯꝑant̉ huic qͥ frigore niiniū cruciat̉. recuſat tn̄ accedē adignē niſi pͥus habeat calorē. Autcerte eqͥꝑant̉ alicui fame pereutinolētiqꝫ q̄rere ad māducādū niſtātea ſaturatꝰ ſit Quare eī aliqͥs ſedat in or̄oneꝫ vel meditationē niſi vt calefiat dīni amoris igne velvt ſaturet̉ donis aut gr̄a dei Tales in hͦ deficiūt ſeu errāt putātesſe tēpꝰ ꝑde̓ cū poſiti in or̄one velmeditatiōe nō mox deuotiōis imbre irrigant̉ Ad qd̓ reſpondeo ꝙſi nitant̉ qͣꝫtū in ſe ē ad hͦ atqꝫ faciunt laborē ſuū. ſintqꝫ in bello ⁊ pugna ꝯtinua con ſuas cogitatiōescū diſplicētia qꝛ nō abſcedūt necpacē hr̄e ꝑmittūt. tales ꝓ tūc maius reportāt meritum qͣꝫ ſepe ſi eisadueniret deuotio ſubito ſine taliꝯflictu Rō qꝛ militāt deo ⁊ ẜuiūtſuis expēſis ꝓprijs ⁊ ſūptibꝰ atqꝫcū labore maiori ⁊ pena Neꝝ tn̄ē ꝙ volēs ad exēplū p̄narrate ꝑſone ſuꝑiꝰ ſe ip̄m exerce̓/ oꝑtet adhͦ hr̄e ip̄m magnū tꝑis ſpatiū. re-
contemplationisiecto etiā oī onē aliaꝝ occupationū tā ex ꝑte ſua qͣꝫ alioꝝ. ſeqꝫ arcēad ꝑmanēdū in vno loco fixū lōgo tꝑe ſiue ꝯſolatio ſubſeqͣtur aliqͣ ſiue nulla. ꝙ tn̄ ad eandē hn̄dālaborare nō ceſſet atqꝫ ſit ꝯtinuꝰCūqꝫ ſe nimio ſēſe̓it tedio affectūſibi ip̄i dicat ꝙ adhuc expectꝫ admedie hore ſpātiū ac hore faciēdopn̄iaꝫ ſuā. expectās diuine gr̄e elemoſinā Nꝰ horā ꝟo elapſā adhucſe ꝯmoneat ad ꝑſiſtēduꝫ talit̓ adalterā horā Et ſepe in poſtremadimidie hore ꝑte talis in ſua ꝯtēplatiōe āpliꝰ ꝓficiet qͣꝫ oī tꝑe preterito. ⁊ qͣꝫ alijs decem diebꝰ autcerte in vno mēſe. Ꝙ ſi a calu ī ſuoregreſſu ⁊ iterato acceſſu reperitſe qͣſi refutatum ſic ſcꝫ ꝙ elemoſyna ei d̓neget̉ puta nō ꝯſecutꝰ gratiaꝫ deuotiōis. tūc hūilit̓ ei ꝯuenitcōuerti ad deū ꝯfitēdo indignuꝫſe fore tāte gr̄e. imo ꝙ plꝰ meruiſſet ꝟba ⁊ flagella atqꝫ tribulationes qͣꝫ hmōi cōſolatiōes Et ſic dicat Vdn̄e deꝰ tue cōſolatōes laudes ⁊ gl̓a tibi ſint ſꝑ. mͥ autē vt dignū ē ⁊ iuſtū ꝯfuſio. niſi oppoſituꝫꝓueniat mͥ de tua mīa Per talemmodū vincet deū. faciēs ei ſacrificiū de cordis ſui duritia Et certedeꝰ eiꝰ nō obliuiſcit̉. cōferēs mīaſuā cū cognouerit horā atꝫ pūctuexpediētē ẜm ſuū bn̄placituꝫ Necetiaꝫ debet aliquis huiuſmodi cōſolatōes nimis affectare ī lachrymis atqꝫ deuotione ꝓ ſua delectatione ⁊ ad ſuā placētiā ſꝫ vt ꝑ talēꝯſolationeꝫ amore ardētiori deo