IsAl̓
Articulo as ara. a p. i. ſb̓tilit̓ ꝯiūge̓ l̓ copulare.Arto tas tare .i. frequenter arcere vel cōpulareIn̄ h̓ ⁊ hec artabilis ⁊ hoc le In̄ etiā ꝑ compoſitionē coarto as. Inͣ verbaliaArtuo as. qd̓ nō ē ī vſu ſꝫ cōpoīt̉ exartuo as .i.diuidere. ⁊ de artuo ſil̓r ꝓ diuidere. ⁊ ē ꝓpͥe diuidere ⁊ ſeꝑare artus a ſeīuicē vt de gallinis ⁊ſil̓ibꝰ. In̄ v̓balia. Un̄ Plautus. In captiuisego erūnatus ⁊ deartuatus ſū miſerAruſpicor aris. pe. cor. d. p. i. diuinareI ante SAſcēdo dis di ſum. n. t. i. ad aliquē altū locuꝫſcandere. In̄ aſcenſus anAſcio ſcias aui. a. p. i. acuere vl̓ dolare. ab aſcioAſcio ſcꝭ ſciui ſcitu .n. q. i. adiūgo) ſcꝭ l̓ aſciaadqͥro. ex ad ⁊ ſcio. ⁊ ſb̓trahit̉ de. Et ꝯpoīt̉ cuꝫeiſdē. ⁊ retinet d̓ cā drīe ⁊ dr̄ adſcio ſcꝭ .i. vocoIn̄ aſciſco ſcꝭ ⁊ adſciſco ſcꝭ. inchoatiuaAſcribo bis pſi ptū. a. t. i. aſſerere adijcereAſꝑo as. a. p. i. aſpeꝝ face̓. Et cōpoīt̉. exaſꝑo asAſꝑgo gͦ ſi ſū. a. t. i. diſtāt̓ oꝑire perfūdere. ⁊ dꝫ̄ab ad ⁊ ſpargo ⁊ mutat̉ a in e ⁊ ſb̓trahit̉ d. In̄aſꝑſoriū ⁊ alꝑgito tas ⁊ aſꝑſo as. frequētatīa⁊ ab aſꝑſo as. aſꝑſito aliud frequentatm̄Aſꝑnonis. aſpreui tū. a. t. i. valde ſꝑnere. In̄aſꝑnor arꝭ. d. p. ī eodē ſēſu. l̓ ꝯpoīt̉ ꝑ ſe ex ad ⁊Aſpicio cꝭxī ctū. a. t. i. an̄ vel ad aliqͥd) ſꝑncꝓſpicere. ab ad ⁊ ſpecio mutata e in ī ⁊ abiectad. In̄ aſpectꝰ us ui. ⁊ aſpecto as. frequenta.Aſpiro as aui .n. p. i. anhelare conari deuenirevalde ſpirare vel faue̓. Et tractū ē a vētꝭ qͥ qn̄flāt ⁊ aſpirāt nautꝭ fauēt. ⁊ dr̄ ab ad ⁊ ſpiro abiecta d. Itē inuenit̉ ꝓ eleuari. Un̄ in canticisDonec aſpiret dies ⁊ inclinent̉ vmbreAſporto as are: a. p. i. portare abire alōge aliorſū abſentare remouere de loco ad locū portareEt cōponit̉ cū ab ⁊ porto mutato b in s. ſicutaſpello differētie cā ne ſi apporto appello diceremus ab ad cōpoſita eſtimarent̉Aſſector arꝭ ctatꝰ ſū. d. p. i. ſequēdo adipiſci ſeAſſentiotꝭ ſi ſū .n. q. i. qͥ. ab ad ⁊ ſector arꝭ.aſſenſū p̄bere. In̄ hec aſſenſio onis. ⁊ hec aſſenſia ſie .i. ꝯſenſus in qͣlibet re. ⁊ h̓ aſſenſus us ui⁊ aſſentaneʸ a ū. qͥ cito prebet aſſenſū. ⁊ aſſenfor arʸ. d. p. i. adulari. nā adulatoꝝ ē aſſentireEt aſſentior irꝭ. d. q. īuenit̉ in eodē ſenſu. Un̄Gen̄. xxxiiij. Aſſenſi ſūt oēs .i. ꝯſenſerūtAſſentiſco ſcꝭ inchoa .i. incipio aſſentireAſſero ris ſeui itū .n. t. plātare. ſꝫ aſſero ris ruiſertū. a. t. i. liberare manumittere. Iteꝫ aſſerere.i. affirmare vl̓ adiūgere. In̄ aſſer aſſerꝭ qꝛ vnꝰalteri inſerit̉. In̄ etiā aſſerto as. frequen.
Aſſueuero ras raui. pe. ꝓdu .i. affirmo vel aſſero. ⁊ dr̄ a ſeuero as. qd̓ nō eſt in ſuAſſideo des di ſū. .i. iux ſedere vel cōꝑari ⁊ aſſimilari vel eē ſil̓em. In pͥma ſigͣtiōe cōſtruit̉ cūdtō ⁊ actō in eodeꝫ ſenſu: vt aſſideo te. aſſideotibi. Et qn̄ ꝯſtruit̉ cū dtō eſt neutꝝ. ſed qn̄ cuꝫaccuſatiuo eſt actiuū. In̄ aſſeſco ſcis. frequentatiuū. qͣſi inchoatiuū ꝓ aſſideſcoAſſiduo as are. a. p. i. eſſe vel fieri aſſiduūAſſigno as are. a. p. i. diē p̄fige̓ l̓ dare l̓ expont̓Aſſilio lis lire. a. q. i. aggredi īuadere impetereEt ī eodē ſēſu ꝯſtruit̉ cū dtō ⁊ actō. vt Aſſilio menia. ⁊ aſſilio menibꝰ ¶ Itē aſſilire neutrū.i. cū gaudio ſalire ad aliqͥd. In̄ aſſultꝰ tꝰ tui. i.īpetꝰ aſſumptꝰ ſaltū. ⁊ aſſalto as frequētatiuūAſſimilo as are. a. p. i. valde ſimilare. Inuenitur etiā aſſimilor arꝭ. d. p. in eodē ſenſuAſſocio as. a. p. i. ſe alteri amicabilit̓ cōiūgereAſſiſto ſtꝭ ſtere .i. iuxͣ vel circūſiſtere ad ẜuitiuꝫAſſueo ſues ſeui vl̓ aſſuetꝰ ſū .n. s. i. valde ſuere. In̄ aſſuetudo dinis ⁊ aſſuetꝰ a n. ⁊ aſſueſcoſcis incho. Un̄ Quod puer aſſueſcit leuit dimittere neſcitAſſum ades adeſt .i. pn̄s ſum. ⁊ dr̄ ab ad ⁊ ſuꝫmutata d̓ in s. Quidā per d̓ſcribūt cā cōſortij pͥme ⁊ ſecūde ꝑſoneAſſumo mis ere. a. t. i. ad ſe vel ad aliqͥd ſume̓Aſternonis aſtrauiatum. a. p. i. ad vel iuxͣ velvalde ſternere. ab ad ⁊ ſterno. ⁊ abijcit̉ d.Aſto ſtas ſtiti ſtitū .n. p. i. iuxͣ vel in conſpectuvel ad ſeruitiū ſtareAſtrepopis pui. n. t. i. iuxta vel in cōſpectu ſtrepere vel ſtrepitū facereAſtringo gis xi ſtrictū. a. t. i. iuxͣvel in cōſpectuſtringere vel cogereAſtruo ruis ruere. a. t. i. affirmare aſſerere aſſimilare.I ante TAttamino nas .n. p. i. aduerſari. ab ad ⁊ tamino nas. d̓ mutata in t. Ite attaminare .i. purgare farinā cū ſetatio. Pap̄. dicit. Attamīare inq̄nare corrūpere vſurpareAttero ris triui tritu. a. t. i. valde terrere. Unde Iob xiiij. Donec atterat̉ celū nō euigilabit.In attritus a ū. ⁊ attritioAtteſtor arꝭ. d. p. i. valde teſtariAtticinor naris. d. p. i. ad ignē titiones aduicinare. ab ad ⁊ ticinor aris.Attineo nes nere nui tum .n. s. i. valde tenerevel ꝑtinere ⁊ ꝑtinet ad ꝓpinqͦs. vt Iſte attinet mihi in tali gͣdu. ⁊ dicit̉ ab ad ⁊ teneo muixta ē in i.