CXVIIbtō filio aſtitiſti ī cruce pendenti. ⁊ reduc q̄ſo ad memoriā cogitatiōes cor-dis tui: ⁊ īnocētꝭ aīe tue āguſtias qͣstūc habuiſti qn̄ ille vnigenitus tuusymmolatꝰ ē: ⁊ recogita ꝙ oīa ꝓ pctōribꝰ tolerare voluit: qͦꝝ pͥmꝰ ego ſuꝫIp̄e eī morte ſua meruit vt eſſem frat̓ſuꝰ. Ergo ne dignerſ pijſſima mr̄: qͥn⁊ ego ſim filiꝰ tuꝰ. Ad te o vnica ſpespctōꝝ ꝯfugio plenꝰ fiducia. tibi meip̄ꝫ ⁊ oēs neceſſitates meas recōmit-to. ⁊ te matrē ⁊ patronā ꝑ oībꝰ eligo⁊ p̄opto. Noli gͦ pijſſima ſpernere memiſeꝝ pctōreꝫ ꝓpt̓ pctā nimia: ⁊ nolime abijcere a miſcd̓ia tua ꝓpt̓ eū quiamore mei nudus ⁊ dilaceratus perdebat ante te. Amen. ¶ Itē orōnesde qͥnqꝫ doloribꝰ btē marie qͣs ſctūsanẜhelmus capellanus eius ꝯpoſuit incipientes ſingule a ſingulis lr̄isnoīs marie: quas qui deuote dixerit.maximas ꝯſequit̉ gr̄as a dn̄o: prou-reuelatū fuit beato ioh̓i euangel-
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten