coſtrit
LXIde meo emēdare deſidero qꝛ ſine illonullatenꝰ viue̓ volo nec valeo. rogote dn̄e ih̓u xp̄e ꝑ qͥnqꝫ vulnera tua: vthodie dignerꝭ aīaꝫ meā lauar̄: deal-bare ī vnda tui ſctiſſimi ſāguīs: vt lꝫn̄ ſim dignꝰ vocari vnꝰ d̓ tuis ministu tn̄ tā potēs es ⁊ taꝫ miẜicors ꝙ meaſcribe̓ tuis carſ ⁊ dilectꝭ poſſis. Ueniamicoꝝ fidel̓ amice. veni dulcꝭ ꝯui-ua pctōꝝ penitenciū. Fac aīaꝫ meaꝫepulari ī azimis vulneꝝ ⁊ membroꝝtuoꝝ foramībꝰ. vt et̓nalit̓ merear lucer̄ ⁊ gaude̓ ī ꝯſpctū ocl̓oꝝ tuoꝝ. Roge te dn̄e ieſu xp̄e ꝑ ſctīſſimas cicatri-ces corꝑis tui vt cito vēias ⁊ dirūpaſoīꝫ pctōꝝ meoꝝ vīcl̓a: ⁊ extīguas ho-die mea vicia: vt nec ſcītillā vniꝰ delicti poſſit mihi ī meo fine obijcē dya-bolica malicia. Ueni medicina aīaꝝveni piſcīa oīꝫ gr̄aꝝ: ⁊ ſic̄ ī paſcali nocte tuos captiuos eduxiſti de locꝭ pe-naꝝ: ita lib̓a hodie aīaꝫ meā de viculis ⁊ nexibꝰ oīꝫ miſeriaꝝ. Filie irl̓mnūciate dilecto qꝛ thalamū cordymei