cū determinet̉ in loco. pꝫ ꝙ cū beatitudineeiꝰ pōt ſtare motꝰ ſine īꝑfectionē. Ad vltimū pꝫ rn̄ſio: ꝗa moueri a principio qd̓ eſt inſe ꝓpter declaratiōꝫ. ꝟtutꝭ eſt ꝑfectionis.Conſequenter quidſit aſcenſio ⁊ cum ſit motus. Querit̉ vtruꝫſit motꝰ naͣlis uel violentꝰ. Ad qd̓ ſic. Omneuectu de loco ad locū eſt violent̓ motū ſedcorpꝰ xp̄i in aſcenſione ad celos fuit uectuꝫde loco ad locū. gͦ fuit violēt̓ motū. Maiorpꝫ: qͥa qͣtuor ſunt ſpēs motꝰ violenti .ſ. tractꝰpulſus: uectio: uertigio. Minor pꝫ. Leo papain ẜmone de aſcēſione expōit illud uerbumvidētibꝰ illis eleuatꝰ ē dicēs. Cū audis eleuatū agnoſce militie celeſtis obſeꝗū: ī eo qͥ eleuat diuinā potentiā: in eo qui eleuat̉ hūanāagnoſce naͣm. gͦ fuit eleuatꝰ ⁊ ita uectus.Itē in pſal. Angelis ſuis deꝰ mādauit dete. Glo. Manibꝰ angeloꝝ ſublatꝰ eſt xp̄s incelū. gͦ latꝰ ꝑ aliū. Itē motꝰ naͣlis cuiuſſꝫcorꝑis eſt ad vbi ꝯueniens ſue naͣe. ſed corphumanū: ſiue ſit glorificatū: ſiue nō. hēt vbiꝯueniens ſue naͣe cit̉ celū .ſ. in ꝑte mūdi elemētari ⁊ nō in celo. Ergo nullo naͣl̓r mouetur ad celū: ſꝫ ad ꝑtem elemētarē citra celumMīor pꝫ. Corpꝰ .n. hūanu. ſiue ſit glorificatuſiue no. el̓atū eſt ſeu el̓are. Celū aut empyreūnō eſt el̓are. gͦ nō hꝫ ꝯuenientē naͣm cū celoempyreo. gͦ celū empyreū nō pōt eſſe locuseiꝰ naͣlis: cū ſit ꝓportio loci ad locatu. Si gͦad ip̄m moueat̉ corpꝰ humanu ſeu glorificatū: ſeu nō mouet̉ violent̓. Ergo aſceſio dominici corꝑis in qͣ fuit hiꝰ motus: fuit violēta. Itē locus debet̉ rei a ꝑte maͣe. vn̄ det̓minat̉ locus rei. ẜm deterīatōꝫ ſue ꝙͣtitatisQuātitas aut eſt a ꝑte maͣe. ſed maͣ corporiſhūani nō eſt celū empyreū: ſꝫ el̓atū. Ergo pernatura erit in loco qd̓ eſt el̓atū uel ꝯplexionatu ex el̓is: ⁊ nō in celo empyreo. gͦ contranaturā ⁊ violent̓ mouet̉ ad celū empyreumItē Gregꝰ dicit ſuꝑ illud ꝟbū hō quideꝫꝑegre ꝓficiſcēs ⁊cͣ. Carnis locꝰ ꝓprie terra ēque qͣi ad ꝑegrinādū ducit̉ duꝫ ꝑ redēptore in celo collocat̉. Peregrinꝰ gͦ locꝰ hūanenature eſt celuꝫ empyieuꝫ. ꝓpriꝰ at t̓ra. gͦ ꝑviolentiā mouebat̉ corpꝰ xp̄i in aſcenſionead celuꝫ. Ad oppoſituꝫ Yſa. 63. Quis ē iſtequi uenit de edon ⁊cͣ. Gradiens in multitudine ꝟtutis ſue. hoc dixerūt angeli de xp̄oqn̄ aſcendit celos. ex qͦ pꝫ ꝙ mouebat̉ ꝟtuteꝓpria. gͦ nō ferebat̉. Itē Michee. 2º. Aſcēdit pandens īter an̄ eos. gͦ ꝓprīa ꝟtute aſeedit. Sol̓o dd̓. ꝙ ferri dr̄ dupl̓r: vnoº neceꝫſitate ſuſtentationis .ſ. cuꝫ virtꝰ corꝑis nō ēſufficiens ad ſuſtinend̓ motū. Alioº dr̄ aliqͥdferri obſeqͥo veneratōis ſic̄ rex fert̉ a ſuis militibus: ⁊ papa ab ep̄is ſuis. Cū gͦ dr̄ corpusxp̄i fuiſſe latuꝫ ꝑ angelos in aſcēſionē hͦ fuitſoluꝫ obſeqͥo veneratōis: ⁊ nō ncc̄itate ſuſtētationis. Et hͦ eſt qd̓ dic̄ Leo papa. Cum audis eleuatu agnoſce militie celeſtis obſeqͥu⁊ ſil̓r ſuꝑ illud pſal. In manibus portabuntte. Glo. portabunt te. i. angeli qͥ obſequebāt̉regi. ⁊ ſic ad d̓moſtratione honoris regalisfuit iſtud. Et hoc ſenſu ītelligit̉ illud pſalmCurrꝰ di decē milibuſ multiplex millia letantiū ⁊cͣ. Et ꝑ hͦ ſoluit̉ ſcd̓a rō: qͥa ſi eſſet uectꝰpͥmoᵇ bn̄ obicet. Ad aliud dd̓. ꝙ duplex ēſtatꝰ corꝑis. Et ẜm hoc duplex vita .ſ. aīalis⁊ ſpūalis: ſic̄ diſtinguit Apl̓us .i. ad Corl. 15ºUbi dic̄ pͥus eſt qd̓ aīale eſt. Deinde qd̓ ſpirituale: ẜm ꝙ eſt vita aīalis ē natura corꝑisaīalis: ⁊ eſt ubi ꝯueniens vite aīali. ẜm auteꝫꝙ eſt vitā ſpiritual̓ ē naturā ſpūalis. Et eitlocꝰ uel ubi ꝯueniens vite ſpūali. Ubi auteꝫuel locꝰ ꝯueniens vite aīali eſt el̓atuꝫ uel corpꝰ ex el̓is ꝯplexionatuꝫ. Ubi at ꝯueniēs viteſpirituali ē celuꝫ epyreuꝫ: nec hꝫ corpꝰ ẜm vitā illā tanta ꝯuenientia cuꝫ ullo corꝑe ꝙͣtuꝫhꝫ cuꝫ celo epyreo. Corpꝰ .n. glorificatuꝫ coartabit̉ vt ſit ꝯueniens ꝑ oīa aīe deuꝫ ꝯtēplatiſꝫ eſſe in celo epyreo plus eſt ꝯueniens dīneꝯtemplatōi: qͣꝫ eſſe alicubi: ⁊ ꝓpter hͦ ꝯuenientior locꝰ empyreuꝫ celuꝫ ẜm vita ſpiritualē eſt qͣꝫ el̓m: qͥa gͦ reẜget tc̄ corpꝰ ſpiritualeſ. qn̄ glorificabit̉ .i. abſtracta corpuletia ⁊ mole que īpedit motuꝫ aīe ⁊ obumbrat eiꝰ contemplatōꝫ. ⁊ ꝓpter hoc celuꝫ empyreuꝫ ē vbiꝯuenientiſſimuꝫ corꝑi glorificato ⁊ nō corpus elemētare. Rō autē ꝓcedit ẜm primamviā. Ad aliud dd̓. ꝙ materia corꝑis humani nō ſoluꝫ eſt el̓m: īmo etiā qͥnta eſſētiavt nobis ſine p̄iudicio melioris ſnīe vr̄ ſcilꝫnaͣ lucꝭ celi ēpyrei qd̓ pꝫ. Corpꝰ .n. aīatuꝫ cōpoſituꝫ ē ex cōtrariis. ſed īpoſſibile eſt ꝙ ꝯtͣriaꝯueniāt ⁊ faciat armonia niſi ꝑ natura ꝯciliantē. hoc āt nō pōt eſſe natura el̓aris: qͥa hꝫꝯtrarietatē. gͦ hec dꝫ eē natura illa q̄ ꝯciliatnaturas elemētares ꝯtrarias: ⁊ q̄ hꝫ ꝓportionē ad oēs. hec autē ē natura lucis. Ad hegͦ ꝙ corꝑa ſint debitoº ⁊ in debita armoīaꝯpoſita ad ſuſceptione aīe. neceſſe ē naturaꝫlucis in ip̄is corꝑibꝰ eſſe. ſed corꝑa ita ſe hn̄t
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten