L
qd̓ me. ca. ⁊ etiā inducit vtilē actionē ī rē. l. metū.§. ſꝫ qd̓ p̄tor. ff. qd̓ me. ca. ⁊ iō ītelligaſ etiā ꝙ in caſu iſto fuit renūciatū bn̄ficio ⁊ traditū ꝑ violētiā cōpulſiuā ⁊ ꝙ petebat̉ actōe ī rē ip̄m bn̄ficiū. dicēdoillud ad ſe ſpectare ⁊ ſibi reſtituendū ⁊ ſic ī effectuagebat̉ iudicio petitorio. iō nimiꝝ ſi admittatur deſpōtanea renūciatōe. Et ſi replicet̉ ꝙ tūc admittit̉vterqꝫ ⁊ qͥ meliꝰ ꝓbauerit obtinebit vt h̓ d̓r ẜm ītellectū quē tetigit etiā glo. ſꝫ ī. c. ſollicite loqͥt̉ qn̄ interuenit violētia expulſiua q̄ nullā hꝫ voluntatē paſſiviolētiā ꝑdit ſolā poſſeſſionē nō aūt dn̄iuꝫ vl̓ ꝓprietatē. ſecꝰ ꝯtingit ī violētia cōpulſiua qꝛ ī illa interuenit volūtas lꝫ coacta ⁊ iō tūc ꝑdit nedū poſſeſſionē ſꝫ etiā directā ꝓprietatem. l. ſi ml̓ier. ff. qd̓ me.cau. vn̄ violētia expulſiua parit iudiciuꝫ poſſeſſorium recuꝑāde qd̓ ē pͥuilegiatū vt nō debeat admitti exceptio aliqͣ ꝯcernēs ꝓprietatē ⁊ debeat t̓mīarian̄ cāꝫ poſſeſſorij. jͣ. d̓ reſti. ſpo. ī lr̄is. ⁊. c. itē cū qͥſ. ⁊C. d̓ rei vē. l. ordīarij. ¶ Et iō nimiꝝ ſi ī. d. c. ſollicite repellit̉ exceptō renūciatōis q̄ d̓r facta pꝰ ſpoliationē qꝛ illa videt̉ ꝯcernere ꝓpͥetatē vt pꝫ ex his q̄tetigi ſuꝑiꝰ circa aliū ītellectū iō nō dꝫ admitti et hͦī effectu voluit gl. in ſeq̄ntibꝰ. ¶ Adute tn̄ inqͣntūgl. voluit ī caſu hꝰ. c. admitti. excipientē. Et qn̄ replicauit d̓ nō ſpōtanea renūciatōe dꝫ ītelligi qn̄ indirecte vl̓ ꝑ circūſtātias ſil̓es vellet reꝰ ꝓbare d̓ nōſpōtanea renūciatōe ꝑ ea q̄ dixi ſuꝑiꝰ ⁊ q̄ dixi etiaꝫſuꝑ gl. ẜm intellectū Inno. ¶ Et no. bn̄ ⁊ tene mēti ꝙ glo. hic iūcta cū tex. aꝑte vult ꝙ ſi renunciaretbn̄ficio ꝑ mētū ꝙ d̓ mero iure teneat renūciatio etnō ſit ip̄o iure nulla. lꝫ do. Anto. h̓ voluerit ꝯͣriū. ⁊adde hūc tex. cū gl. ad id qd̓ dixi in. c. ad aures. jͣ.qd̓ me. cau. mētū paſſo ⁊ etiā vtil̓ in rē vt h̓ voluitglo. Et no. ꝙ ille ītellectꝰ plane ꝓcedit ītelligēdo ꝙh̓ actū fuerit vtili actōe ī rē ſimplicit̓ petēdo eccl̓iaꝫEt ſi intelligeretur ꝙ actū fuiſſet actōe qd̓ me. ca.ꝓut aliqͥ volūt dice̓ ꝙ tūc vid̓r ꝙ nō ē neceſſaria replicatio d̓ nō ſpōtanea renūciatōe qꝛ ab ip̄o principio hͦ allegaſſet. cuiꝰ ꝯͣriū vid̓r īnuere ī lr̄a ⁊ iō melior videt̉ ītellectꝰ ꝙ actū fuerit actōe ī rē ſimplicit̓ petēdo eccl̓iā nō aūt actōe qd̓ me. ca. niſi ſaluēs ẜmdo. Anto. ꝙ ſi actū fuerit qd̓ me. cau. replicādo nōdeducebat defectū volūtatꝭ ſꝫ tp̄s renūciatōis qꝛ illud an̄ d̓duxerat ſꝫ ẜm tp̄s traditōis. Sꝫ vt dixi planior ē ītellectꝰ ꝙ actū fuerit actōe in rē petēdo ſimplicit̓ bn̄ficiū vt dic̄ gl. ¶ In gl. metu ī fi. Sꝫ dic ꝙ h̓habuit forte reſpectū ad ꝟba ātiqͥ edicti p̄torꝭ. vbidicebat̉ qd̓ vi metꝰ ve cā geſtū erit ratū n̄ habebo.ſꝫ d̓ nouo edicto ſimplicit̓ d̓r. ꝙ metꝰ cā geſtū erit etnō ſit mētio d̓ vi. ¶ In gl. pecunie ibi dare nō dꝫ.¶ No. diligent̓ gl. qͥ fac̄ ꝯͣ opponētes ſuꝑ bn̄ficio eccleſiaſtico ⁊ dātes aliqͥd ꝓ expēſis factꝭ ī acqͥſitōe tituli illi qͥ d̓r ius hr̄e vt recedat a lite. Nā iſtd̓ nō videt̉ eſſe licitū vt voluit h̓ gl. ⁊ fac̄ etiā qd̓ hr̄ ī. c. cuꝫpͥdē h̓ all̓. Si tn̄ ille cui lis mouet̉ foueret iuſticiā tō̄bn̄ poſſet aliqͥd dare ad redim̄dū vexatōꝫ ne inqͥetaret̉. vt ī. c. dilectꝰ. jͣ. d̓ ſimo. ¶ In ea. gl. ibi ſꝫ hͦ ēfalſū. Adu̓te ꝙ ſi reus recipiēs allegat interuētuꝫpecunie ⁊ dicat renūciatōeꝫ factā ꝑ pecuniā repellit̉ tanqͣꝫ allegās ſuā turpitudinē ſi dicat̉ pecuniaꝫdatam ab eo vel ꝑ alium ſua voluntate ⁊ ip̄o forte
ignorāte. qꝛ tūc bn̄ audiret̉ ſicut replicās ꝯͣ renūciatōeꝫ allegaret int̓uētū pecunie nō audiret̉. Sil̓iiſi ꝑ eū vel aliū de eiꝰ volūtate fuiſſet data vel recepta. Si āt alit̓ vellet ſe fūdare ī iudicio poſſeſſoriovel petitorio ip̄e excipiēs qꝛ nō fundaret ſe ſuꝑ volūtaria renūciatione ſꝫ ex eo qꝛ allegaret ip̄m agētē eſſe priuādū poſt ſimoniā. tunc ex qͦ etiā priuat̉ip̄o iure ad petitōeꝫ rei nō īpediret̉ reſtitutio ⁊ ſicnō audiet̉ talis exceptio lꝫ iudex ex officio ſi velletpoſſet ip̄m priuare ⁊ cōſequent̓ nō reſtituere ꝑ idqd̓ le. ⁊ no. jͣ. de ꝓcur. ex inſinuatōe ¶ In gl. nec ꝓmiſſiōe in fine. Aduerte qꝛ in. c. ſane loqͥtur d̓ premiſſione facta benigne tractādo renūciāti. nō aūtloquit̉ qn̄ ꝓpter ꝓmiſſionē pecuniarū ſit renūciatio. qͦ caſu cenſeret̉ eſſe ſimoniaca ſicut qn̄ reciꝑet̉pecunia cū paria videant̉ eſſe dare pecuniā vel ꝓmittere vt fiat renūciatio. ar. l. j. ⁊. ij. ff. de calū.In gl. fi. aduerte qꝛ hec glo. ponit duplicē intellectū. vnus ꝙ hic loquat̉ de dignitate teſtiū ꝓducendorū. alius ꝙ loquat̉ de dignitate ꝑſone renūciātis. ⁊ iſte ſecūdus ponit̉ infra in glo. in. ꝟ. alij intelligūt. ⁊ vterqꝫ intellectꝰ eſt in ſe bonꝰ. ¶ In ea. gl.ibi intelleximꝰ. dicit ꝙ ſi exceptio ſpōtanee renūciatiōis opponit̉ ad ꝓceſſū. qd̓ fieri pōt ſaltē ex quoeſt cū iuramēto qꝛ cenſet̉ eſſe exceptio litis finite.facit qd̓ habet̉ in. c. j. de li. cōteſ. in. vj. ⁊ qd̓ ibi dicetur ⁊ tūc debet ſuꝑ illa ꝓnūciari tanqͣꝫ ſuꝑ emergēte. cū reſpiciat ꝓceſſum. ¶ Sed ſi opponat̉ ad merita cauſe qd̓ etiā fieri pōt ẜm no. ī. d. c. j. ⁊. ꝑ Bar.in. l. j. C. de or. iudi. tunc ſufficiet ꝓnūciari ſuꝑ pͥncipali ſicut ⁊ qn̄ alia exceptio incidēs proponit̉ reſpiciēs merita cāe. nā tacite videt̉ ſuꝑ incidēti ꝓnūciari ꝓnūciādo ſuꝑ principali. vt habet̉ ī. c. intelleximꝰ hic alle. ¶ In ea. gl. ibi cū negociū ſit finitū.Nota ex glo. bn̄ ꝙ exceptio litis finite iur̄iur. ē exceptio lit. finite nō ſolū qn̄ iuramētū eſt iudic ale ⁊p̄ſtitū in forma iudicij ſꝫ etiā qn̄ eſt exͣiudiciale ⁊ p̄ſtitū corā ſuꝑiore nō in forma iudicij qd̓ eſt no. ẜmdo. An. ¶ Pro ampliatione. c. j. de lit. cōte. in. vj.In ea. glo. ibi in ꝯcilio lugdunenſi. olim erat extrauagās inter cōſtitutōes Inn. iiij. Sed hodie ēc. j. de lit. cōteſ. in. vj. ¶ In ea. glo. ibi cōfitebat̉. idēvidet̉ ſi dicebat ſe negare. Nā ſatis tūc videt̉ tacite ꝯfiteri per id qd̓ habet̉ in. l. ſi duo. §. marcellus.ff. de iureiur. ⁊ facit quod no. in. c. dudū. el. ij. sͣ. d̓elec. ¶ Extra glo. vnuꝫ dubiū tangit̉ videlicet anqn̄ agit̉ per ſpoliatū nō cōtra ſpoliatorē ẜ ꝯtra tertiū ad quē tres violent̓ ablata ꝑuenit ꝯditōe ex decreta. ſepe de reſti. ſpo. vel ex canone reintegrādaiij. q. j. ¶ An hoc caſu iſtud poſſeſſoriū iudiciū ſit pͥuilegiatū vt nō admittat̉ exceptio ſpōtanee renūciatōis ſic̄ nō admittit̉ qn̄ agit̉ in int̓dicto vn̄ vi ꝯͣſpoliatorē. h̓ videt̉ eē caſus ꝙ nō ẜm vnū ītellectūiuquātū aliqͥ intelligūt hāc decre. ī hͦ caſu .ſ. qn̄ ītētat̉ ꝯditio ex. d. decre. ſepe vl̓ ex canōe reītegrādaSꝫ ꝯͣriū tenuit Inn. ī. c. ij. ī. ꝟ. exceptiōis. jͣ. de or.cog. Et illud cōit̓ tenet̉. ⁊ ſic videt̉ ꝙ iſte intellectꝰ n̄ꝓcedat in hac decre. niſi ſalueret̉ eo mō qͦ ſaluauipͥmū intellectum poſituꝫ in glo. in. ver. reſignationis. Et ſic expedita eſt decre. iſta. Nicolaus abbas excellētiſſimus doctor.