Druckschrift 
1 (1488) Decretalium 1. P. 1
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

uus cōis. ff. de ſtipu. ſeruo.. l. poſt morteꝫ. ff. qn̄ex fa. tu. facit qd̓ no.. de inſti. veniſſent. No.arg. antiqͥtate venerāda. ad idē hr̄ in. l. ſemꝑ.ff. de iure īmunita. No. factū a papa a vicario xp̄i cenſet̉ factū a deo cuiꝰ locū papa tenet ī terris. No. trāſlatio q̄libet eiꝰ diſpēſatio dꝫ habere in ſe vtilitatē vl̓ neceſſitatē alias ē diſpē ſatio vt ꝯſueuit dici in. c. de ml̓ta.. de p̄bē. facit.no. j. q. vij. §. niſi rigor. No. ep̄i trāſmiſſi ad alterā eccl̓iaꝫ factū pōt eſſe notoriū. hoc id̓oqꝛ tal̓ trāſitꝰ ꝯſueuit fieri ml̓titudine ppl̓i ꝯcurrentevt docet experiētia. Et ex no. factū actꝰ tranſeuntꝭ trāſire pōt in notoriū. lꝫ Ia. bu. alit̓ dicat ī aucten. ſemel. C. quō qn̄ iudex. poſſet tn̄ dicihabebat cām manētē inquātuꝫ ꝑſeuerabat in ipſotrāſitū ſeu ī eccl̓ia ad quā trāſiuerat. No. ī notorijs videt̉ poſſe ferri ſnīa ꝑte citata intelligeẜm no. in. c. ſit romana. ad fi.. appel... de iureiuran. ad nr̄aꝫ. el. iij. Io. an.. de ꝟbo. ſig. exꝑte. No. ẜm vnū intellectū alligatꝰ alteri eccleſie mr̄imonialit̓ pōt licite eligi ſed debet poſtulari vt ple. le. no. s. poſtu. c. fi. No. eligentes ſūt pͥuandi ſeu ſuſpēdēdi ptāte eligēdi. No.illd̓ ꝟbū vulgatū qͥs puniri dꝫ ī eo ī peccauit. facit. qd̓ hr̄.. tēp. or. lr̄as. No. qd̓ dictū ē ī ſum. no. rōeꝫ ponit̉ circa fi. Ex no. ſuꝑbiā auaritiā reprobādā. In glo. antiqͦs ī fi. ex antiqͥtatedicimꝰ etiā tribui ti.. ꝟbo. ſig. ſuꝑ qͥbuſdā.. l.iure. §. aqueductꝰ. ff. aqͣ. eſti.. c. j. p̄ſcrip. īvj. ſꝫ ꝯͣ antiqͥtatē fac̄ qd̓ habet̉ ī. l. ij. §. pꝰ hos. ff. deori. iur̄. vbi libri Tuberōis paꝝ fuer̄t approbati qͥaantiqͦ ẜmōe fuit vſus. fac̄ etiā qd̓ hr̄ in. l. j. §. ſi vſufru. ff. ad. l. fal. vbi Ariſt. a veteꝝ opi. receſſit. Potes dice̓ tāgit Io. an. eſt recedēduꝫ ab antiqͥtate niſi on̄dat̉ error euidēſ. facit qd̓ hr̄. xix. di.c. vtiqꝫ vl̓ niſi ex mutet̉ vl̓ reformet̉ ſe vl̓ qd̓ hr̄. de ꝯſue. ꝯſuetudīs.. l. vnica. C. vſuc. trāſ.In glo. vicē dei ibi rōne volūtas. ſupple. ī his ſūt iurꝭ diuini ea hn̄t̉ ī. c. ē.. voto..ꝯſue. c. fi. In gl. ibi ita facis. nemo pōt corrigere papā niſi incideret ī hereſim. tūc pōt deponi ꝯcilium gnaͣle. xl. di. c. ſi papa. In gl. notoriū ī fi. Adu̓te tn̄ ſufficit notoriū factuꝫ. licētia actō ſeu ꝯfeſſio ſe habeat accidēs ī gͣuabat̉ onere ꝓbādi vt patꝫ in. c. allegato. tales etiācircūſtātie hn̄t ſe ex accidēti vn̄ īpediūt effectuꝫnotorij. vt nōbil̓r voluit Inn. ī. c. tua.. coha. cle. muli. fac̄ etiā iſte tex. gl. ſic etiaꝫ videt̉ īpediat̉ ꝓceſſus facti notorij. lꝫ allegent̉ aliq̄circūſtātie ſūt notorie qd̓ tene mnēti. In gl.illicite poſtulādo hildeſenen̄. ep̄m. ſꝫ fecerūt illiciterecipiēdo ſine licētia pape ẜm eleger̄t ſꝫ poſtularūt. poſſet etiā intelligi ꝓut ſonat lr̄a illicitefecer̄t eligēdo qꝛ alligatꝰ alteri eccl̓ie dꝫ eligi ſꝫ poſtulari.. poſtu. c. fi. In gl. ſuſpendimꝰ in fi.plꝰ vid̓r deberet exponi id eſt pͥuatos d̓nūciamꝰ ea hn̄t̉ in. d. c. bone. el. j. Sꝫ potes dice̓ pn̄tdici ſuſpēſi. Exͣ gl. dicit Io. an. poſt Inno. penade ad fi. vicꝫ vt pͥuet̉ pͥma eccl̓ia etiā ſcd̓a ꝓcedit qn̄ dimiſit pͥmā ſine licētia ſil̓it̓ trāſiuit ad aliā

ſine licētia. al̓s pͥuādꝰ eēt ſolū illa in licētiāobtinuit ne pena plus extēdat̉ qͣꝫ delictū. ar. eorū hn̄t̉ in. c. q̄ſiuit.. de his fi. a maiori ꝑte ca.git etiā Io. an. an trāſiēs ad ſcd̓aꝫ eccl̓iā abſqꝫ licētia ſit pͥuatꝰ ip̄o iure. dic̄ ſꝫ pͥuādꝰ ē ſnīaꝫ remanet ep̄s pͥoriſ eccl̓ie pͥores cl̓ici adhuc obedire tenent̉ an̄qͣꝫ pͥuet̉ ſnīaꝫ. facit qd̓ habet̉. viij.q. iiij. nōne. Idē dic̄ vbi renūciatio ſit tenet..de renū. qd̓ in dubijs. ptꝫ ꝑdit eccl̓iamex ſolo trāſitu ſꝫ ex ſuꝑioris ratihabitōe. Et pōtꝓcedere in ep̄atibꝰ qͥbꝰ pōt renūciari abſqꝫ licētia pape etiā religionis fauore. ſꝫ in bn̄ficijs curatꝭhodie ſeruari dꝫ qd̓ hr̄.. in. c. de multa de p̄ben.c.. de p̄bē. in. vj. Dicit etiā Io. an̄. ſnīamlatā ꝯͣ aliquē ſtatim ꝑdit̉ dn̄ium rei id qd̓ habet̉ inſti. de offi. iudi. §. fi. lꝫ circa iura ſnīa ſtatiꝫ ſuum ſequat̉ effectū. l. in ſeruoꝝ. §. fi.. l. ad ſtatuꝫ.de penis.. l. furti. ī prin. ibi no. ff. de his no.infa.. l. nemo pōt. ff. de fur. de maͣ tāgit Io. an.pꝰ Inno. in. c. nr̄is.. de ꝯceſ. p̄bē. Ultio dic̄Io. an. poſt Boa. alligatꝰ alteri eccl̓ie poſſit ad aliā aſſumi niſi poſtulatōꝫ pot̓it admīſtrare ēt ī eccl̓ia vltramōtana ſi fuerit ꝯcordit̓ poſtulatꝰ. Nec ob. decre. nihil.. de elec. qꝛ illa loqͥt̉ īclectōe aūt in poſtulatōe qd̓ tene mēti limitatione decleratione dicte decretalis. ⁊cͣ. Solus papa trāſfert ep̄os in. dulgētias eiꝰ ſuꝑ tali trāſlatōeꝯceſſa ad lr̄aꝫ eſt ẜuāda ſtrictiſſime intelligēda. h. d. Et pͥmo ponit dictū. ſcd̓o recitat factūtertio rn̄det cuidā obiectioni. ſcd̓a ibi. aūt. tertiaibi. nec illa. No. primo licitū eſt argueremr̄imonio carnali ad ſpūale. No. etiā repeti illāaucͣtē qͦs deꝰ ꝯiūxit ⁊cͣ. Et ſic vr̄ ſuꝑflue aucͣtaſſepiꝰ repetat̉ in titu. Sed poteſt dici ẜm Boa. diu̓ſimode repetit̉ iterat̉. ī pͥmo. c. huiꝰ ti.ꝓbat papa locū ab aucͣte. In ſcd̓o ꝓbat locū aminori. In tertio ꝓbat locū ab aucͣte. ꝟo ꝓbat locū a ſil̓i. No. mr̄imoniū ſpūale ꝯͣhitur int̓eligētes electū.. e. c. ij. de elec. inter canonicoſ.. vt lit. ꝯteſ. qm̄. §. ſin aūt. Et potes dicerevoluit Inno. in. c. ij. s. eo. ꝯͣhit̉ inter eligētes etelectū. mediātibꝰ ip̄is eligētibꝰ inter ip̄m electuꝫ eccl̓iaꝫ ꝯͣhit̉. No. mr̄imoniū ſpūale poſſe diuidi in tres ꝑtes de qͥbꝰ in lr̄a ptꝫ. pͥmā ꝑtē videt̉ reciꝑe pͥncipiū videlicet cōſenſum eligētium electi. ſcd̓aꝫ ꝑtē recipit ī ꝯfirmatōe quā ratificat̉. tertiā recipit ī ꝯſecratōe quā ꝯſūmat̉. tāget̉ ī gl.j. No. mr̄imonium ſpūale dicit̉ ꝯͣhi inter ep̄m eccl̓iam inferiorē p̄latuꝫ ꝓpt̓ de iure cōiſolus ep̄s deberet deferre anulū poſſet. Sꝫ alij īferioreſ p̄lati deberēt deferre niſi haberēt expriuilegio. facit qd̓ no. in. c. fi. ſecus in inferiorlbp̄latis exēptis. vn̄ abbas etiā exēptꝰ pōt eligi deelec. ſi abbatē. li. vj. ibi no. lꝫ poſſit trāſire ſine licētia pape qn̄ ē exēptus. ſi aūt eſſet exēppoſſet trāſire licētia ſui ſuꝑioris ea habent̉ īd. c. ſi abbatē. No. temerarie dicit̉ agere ꝯͣ iura aliqͥd agit. No. indulgētia ꝯceſſa ꝯͣ ius ē ſtricte intelligēda obẜuāda ẜm limites ꝟboꝝ ip̄iꝰ in-

aa 4