uus cōis. ff. de ſtipu. ſeruo. ⁊. l. poſt morteꝫ. ff. qn̄ex fa. tu. facit qd̓ no. jͣ. de inſti. cū veniſſent. ¶ No.arg. ꝓ antiqͥtate venerāda. ad idē ꝙ hr̄ in. l. ſemꝑ.ff. de iure īmunita. ¶ No. ꝙ factū a papa ⁊ a vicario xp̄i cenſet̉ factū a deo cuiꝰ locū papa tenet ī terris. ¶ No. ꝙ trāſlatio ⁊ q̄libet eiꝰ diſpēſatio dꝫ habere in ſe vtilitatē vl̓ neceſſitatē alias nō ē diſpē ſatio vt ꝯſueuit dici in. c. de ml̓ta. jͣ. de p̄bē. ⁊ facit. ꝙno. j. q. vij. §. niſi rigor. ¶ No. ꝙ ep̄i trāſmiſſi ad alterā eccl̓iaꝫ factū nō pōt eſſe nō notoriū. ⁊ hoc id̓oqꝛ tal̓ trāſitꝰ ꝯſueuit fieri ml̓titudine ppl̓i ꝯcurrentevt docet experiētia. Et ex hͦ no. ꝙ factū actꝰ tranſeuntꝭ trāſire pōt in notoriū. lꝫ Ia. bu. alit̓ dicat ī aucten. qͥ ſemel. C. quō ⁊ qn̄ iudex. poſſet tn̄ dici ꝙ h̓habebat cām manētē inquātuꝫ ꝑſeuerabat in ipſotrāſitū ſeu ī eccl̓ia ad quā trāſiuerat. ¶ No. ꝙ ī notorijs videt̉ poſſe ferri ſnīa ꝑte nō citata ꝙ intelligeẜm no. in. c. cū ſit romana. ad fi. jͣ. d̓ appel. ⁊. jͣ. de iureiuran. ad nr̄aꝫ. el. iij. ⁊ ꝑ Io. an. jͣ. de ꝟbo. ſig. exꝑte. ¶ No. ẜm vnū intellectū ꝙ alligatꝰ alteri eccleſie mr̄imonialit̓ nō pōt licite eligi ſed debet poſtulari vt ple. le. ⁊ no. s. d̓ poſtu. c. fi. ¶ No. ꝙ eligentes ſūt pͥuandi ſeu ſuſpēdēdi ptāte eligēdi. ¶ No.illd̓ ꝟbū vulgatū ꝙ qͥs puniri dꝫ ī eo ī qͦ peccauit. facit. qd̓ hr̄. jͣ. d̓ tēp. or. lr̄as. ¶ No. qd̓ dictū ē ī ſum.⁊ no. rōeꝫ q̄ ponit̉ hͦ circa fi. Ex qͣ no. ſuꝑbiā ⁊ auaritiā reprobādā. ¶ In glo. antiqͦs ī fi. ex antiqͥtatedicimꝰ etiā tribui ti. jͣ. d̓ ꝟbo. ſig. ſuꝑ qͥbuſdā. ⁊. l. hͦiure. §. aqueductꝰ. ff. d̓ aqͣ qͦ. ⁊ eſti. ⁊. c. j. d̓ p̄ſcrip. īvj. ſꝫ ꝯͣ antiqͥtatē fac̄ qd̓ habet̉ ī. l. ij. §. pꝰ hos. ff. deori. iur̄. vbi libri Tuberōis paꝝ fuer̄t approbati qͥaantiqͦ ẜmōe fuit vſus. fac̄ etiā qd̓ hr̄ in. l. j. §. ſi vſufru. ff. ad. l. fal. vbi Ariſt. a veteꝝ opi. receſſit. Potes dice̓ ꝙ h̓ tāgit Io. an. ꝙ nō eſt recedēduꝫ ab antiqͥtate niſi on̄dat̉ error euidēſ. facit qd̓ hr̄. xix. di.c. vtiqꝫ vl̓ niſi ex cā mutet̉ vl̓ reformet̉ ꝑ ſe vl̓ qd̓ hr̄sͣ. de ꝯſue. cū ꝯſuetudīs. ⁊. l. vnica. C. d̓ vſuc. trāſ.In glo. vicē dei ibi ꝓ rōne volūtas. ſupple. ī hisq̄ ſūt iurꝭ diuini ꝑ ea q̄ hn̄t̉ ī. c. nō ē. jͣ. d̓ voto. ⁊ sͣ. d̓ꝯſue. c. fi. ¶ In gl. ibi cū ita facis. nā nemo pōt corrigere papā niſi incideret ī hereſim. nā tūc pōt deponi ꝑ ꝯcilium gnaͣle. xl. di. c. ſi papa. ¶ In gl. notoriū ī fi. Adu̓te tn̄ ꝙ ſufficit notoriū eē factuꝫ. cū licētia ⁊ actō ſeu ꝯfeſſio ſe habeat ꝑ accidēs ī qͣ gͣuabat̉ onere ꝓbādi vt patꝫ in. c. h̓ allegato. tales etiācircūſtātie hn̄t ſe ex accidēti vn̄ nō īpediūt effectuꝫnotorij. vt nōbil̓r voluit Inn. ī. c. tua. jͣ. d̓ coha. cle.⁊ muli. ⁊ ꝓ hͦ fac̄ etiā iſte tex. cū gl. ⁊ ſic etiaꝫ videt̉ꝙ nō īpediat̉ ꝓceſſus facti notorij. lꝫ allegent̉ aliq̄circūſtātie q̄ nō ſūt notorie qd̓ tene mnēti. ¶ In gl.illicite poſtulādo hildeſenen̄. ep̄m. ſꝫ fecerūt illiciterecipiēdo ſine licētia pape ⁊ ẜm hͦ nō eleger̄t ſꝫ poſtularūt. poſſet etiā intelligi ꝓut ſonat lr̄a ꝙ illicitefecer̄t eligēdo qꝛ alligatꝰ alteri eccl̓ie n̄ dꝫ eligi ſꝫ poſtulari. sͣ. d̓ poſtu. c. fi. ¶ In gl. ſuſpendimꝰ in fi. ⁊plꝰ vid̓r ꝙ deberet exponi id eſt pͥuatos d̓nūciamꝰꝑ ea q̄ hn̄t̉ in. d. c. bone. el. j. Sꝫ potes dice̓ ꝙ pn̄tdici ſuſpēſi. Exͣ gl. dicit Io. an. poſt Inno. ꝙ penade qͣ h̓ ad fi. vicꝫ vt pͥuet̉ pͥma eccl̓ia ⁊ etiā ſcd̓a ꝓcedit qn̄ dimiſit pͥmā ſine licētia ⁊ ſil̓it̓ trāſiuit ad aliā
ſine licētia. nā al̓s pͥuādꝰ eēt ſolū illa in qͣ licētiā nōobtinuit ne pena plus extēdat̉ qͣꝫ delictū. ar. eorūq̄ hn̄t̉ in. c. q̄ſiuit. jͣ. de his q̄ fi. a maiori ꝑte ca. Tāgit etiā h̓ Io. an. an trāſiēs ad ſcd̓aꝫ eccl̓iā abſqꝫ licētia ſit pͥuatꝰ ip̄o iure. dic̄ ꝙ nō ſꝫ pͥuādꝰ ē ꝑ ſnīaꝫ ⁊iō remanet ep̄s pͥoriſ eccl̓ie ⁊ pͥores cl̓ici adhuc obedire tenent̉ an̄qͣꝫ pͥuet̉ ꝑ ſnīaꝫ. facit qd̓ habet̉. viij.q. iiij. nōne. Idē dic̄ vbi renūciatio ſit q̄ n̄ tenet. sͣ.de renū. qd̓ in dubijs. ⁊ ꝑ hͦ ptꝫ ꝙ nō ꝑdit eccl̓iamex ſolo trāſitu ſꝫ ex ſuꝑioris ratihabitōe. Et hͦ pōtꝓcedere in ep̄atibꝰ qͥbꝰ nō pōt renūciari abſqꝫ licētia pape etiā religionis fauore. ſꝫ in bn̄ficijs curatꝭhodie ſeruari dꝫ qd̓ hr̄. jͣ. in. c. de multa de p̄ben. ⁊c. eū qͥ. de p̄bē. in. vj. Dicit etiā h̓ Io. an̄. ꝙ ꝑ ſnīamlatā ꝯͣ aliquē nō ſtatim ꝑdit̉ dn̄ium rei ꝑ id qd̓ habet̉ inſti. de offi. iudi. §. fi. lꝫ circa iura ſnīa ſtatiꝫ ſuum ſequat̉ effectū. l. in ſeruoꝝ. §. fi. ⁊. l. qͥ ad ſtatuꝫ.de penis. ⁊. l. furti. ī prin. cū ibi no. ff. de his qͥ no.infa. ⁊. l. nemo pōt. ff. de fur. ⁊ de maͣ tāgit Io. an.pꝰ Inno. in. c. cū nr̄is. jͣ. de ꝯceſ. p̄bē. ¶ Ultio h̓ dic̄Io. an. poſt Boa. ꝙ cū alligatꝰ alteri eccl̓ie nō poſſit ad aliā aſſumi niſi ꝑ poſtulatōꝫ ꝙ n̄ pot̓it admīſtrare ēt ī eccl̓ia vltramōtana ⁊ ſi fuerit ꝯcordit̓ poſtulatꝰ. Nec ob. decre. nihil. sͣ. de elec. qꝛ illa loqͥt̉ īclectōe nō aūt in poſtulatōe qd̓ tene mēti ꝓ limitatione ⁊ decleratione dicte decretalis. ⁊cͣ.¶ Solus papa trāſfert ep̄os ⁊ in. dulgētias eiꝰ ſuꝑ tali trāſlatōeꝯceſſa ad lr̄aꝫ eſt ẜuāda ⁊ ſtrictiſſime intelligēda. h. d. Et pͥmo ponit dictū. ſcd̓o recitat factūtertio rn̄det cuidā obiectioni. ſcd̓a ibi. hͨ aūt. tertiaibi. cū nec illa. ¶ No. primo ꝙ licitū eſt arguere d̓mr̄imonio carnali ad ſpūale. No. etiā repeti h̓ illāaucͣtē qͦs deꝰ ꝯiūxit ⁊cͣ. Et ſic vr̄ ꝙ ſuꝑflue h̓ aucͣtaſſepiꝰ repetat̉ in hͦ titu. Sed poteſt dici ẜm Boa.ꝙ diu̓ſimode repetit̉ ⁊ iterat̉. Nā ī pͥmo. c. huiꝰ ti.ꝓbat papa ꝑ locū ab aucͣte. In ſcd̓o ꝓbat ꝑ locū aminori. In tertio ꝓbat ꝑ locū ab aucͣte. h̓ ꝟo ꝓbatꝑ locū a ſil̓i. ¶ No. ꝙ mr̄imoniū ſpūale ꝯͣhitur int̓eligētes ⁊ electū. sͣ. e. c. ij. ⁊ de elec. inter canonicoſ⁊. jͣ. vt lit. nō ꝯteſ. qm̄. §. ſin aūt. Et potes dicere ꝙvoluit Inno. in. c. ij. s. eo. ꝙ ꝯͣhit̉ inter eligētes etelectū. ⁊ mediātibꝰ ip̄is eligētibꝰ inter ip̄m electuꝫ⁊ eccl̓iaꝫ ꝯͣhit̉. ¶ No. mr̄imoniū ſpūale poſſe diuidi in tres ꝑtes de qͥbꝰ in lr̄a ptꝫ. ⁊ pͥmā ꝑtē videt̉ reciꝑe pͥncipiū videlicet ꝑ cōſenſum eligētium ⁊ electi. ſcd̓aꝫ ꝑtē recipit ī ꝯfirmatōe ꝑ quā ratificat̉. tertiā recipit ī ꝯſecratōe ꝑ quā ꝯſūmat̉. d̓ qͥ tāget̉ ī gl.j. ¶ No. ꝙ mr̄imonium ſpūale dicit̉ ꝯͣhi inter ep̄m⁊ eccl̓iam ⁊ nō inferiorē p̄latuꝫ ⁊ ꝓpt̓ hͦ de iure cōiſolus ep̄s deberet deferre anulū ⁊ poſſet. Sꝫ alij īferioreſ p̄lati nō deberēt deferre niſi hͦ haberēt expriuilegio. facit qd̓ no. in. c. fi. ſecus in inferiorlbp̄latis ⁊ exēptis. vn̄ abbas etiā exēptꝰ pōt eligi deelec. ſi abbatē. li. vj. cū ibi no. lꝫ nō poſſit trāſire ſine licētia pape qn̄ ē exēptus. ſi aūt nō eſſet exēppoſſet trāſire cū licētia ſui ſuꝑioris ꝑ ea q̄ habent̉ īd. c. ſi abbatē. ¶ No. ꝙ temerarie dicit̉ agere qͥ ꝯͣ iura aliqͥd agit. No. ꝙ indulgētia ꝯceſſa ꝯͣ ius ē ſtricte intelligēda ⁊ obẜuāda ẜm limites ꝟboꝝ ip̄iꝰ in-
aa 4