L
gnāle nō ꝯtinet vniuerſalit̓ oīa vno actu. ſꝫ dꝫ verificari in aliqua ſpē ꝯtenta ſub genere. ⁊ tunc ſpālederogat gnaͣli. exemplū ſi mādat̉ ꝓuideri vni d̓ beneficio in certa ꝓuincia. ⁊ ſcd̓o mandat̉ ꝓuideri incerta eccl̓ia illiꝰ ꝓuīcie. Itē ꝯͣ hͦ dictū Hoſt. ⁊ ſeqͣciūvltra do. h̓ alle. glo. ordinariā in regula generi. dere. iur̄. in. vj. xxv. q. ij. in ſūma. in quibꝰ d̓r ꝙ priuilegio etiā generali nō derogat̉ ꝑ ſeq̄ns pͥuilegiuꝫetiā ſpāle niſi de illo faciat mentōeꝫ. adduco rōeꝫprinceps ꝑ ſuū priuilegiū nō intēdit derogare iuri alteri queſito. vt in. l. ij. §. ſiqͥs a pͥncipe. ff. neqͥdin loco publ̓. ⁊ in. c. ſuꝑ eo. de off. dele. qͥnīmo ſolapoſſeſſio alteriꝰ impedit vires priuilegij ſi de illapoſſeſſione nō fit mētio. vt in. c. dudū. jͣ. de priuil̓.no. glo. in. c. ij. de deci. in. vj. Sed ꝑ gnaͣle priuilegiū eſt ius q̄ſitū in qualibet ſpecie ꝯtēta ſub genere. ergo ꝑ ſecundū nō dꝫ derogari pͥmo. tn̄ ꝯtra hͦ⁊ ꝓ prima opi. Hoſti. multū facit. c. duduꝫ. ⁊. c. qͣꝫuis. ij. de p̄ben. li. vj. vbi exp̄ſſe dic̄ tex. ꝙ ſcd̓m ſpeciale derogat primo. ⁊ multū vrgēt illa. c. ī hac materia. Sed tenēdo qd̓ dixi qd̓ videt̉ multū equumpoteſt rn̄deri dupl̓r. Primo ꝙ in. c. duduꝫ nō fuitdirecte ſcd̓m ꝯtra primū. qꝛ papa dādo legato poteſtatē ꝯferendi beneficia nō videt̉ ſibi auferre vtibi. ideo collatio facta ꝑ eū valet licet nō faciat mētionē de priuilegio legis. ⁊ hͦ fuit principalis rō illius tex. lꝫ ad maiorē euidentiā papa aſſignat h̓ ſecundā rōem. qꝛ ſpāle derogat generali. Uel meliꝰcōcordando opi. ꝙ aut ꝑ pͥuilegiū generale eſt acquiſitū ius in re in qualibet ſpecie ꝯtenta ſb̓ genere. ⁊ tūc ſpāle nō derogat generali. ne in ſpecie deroget̉ iuri q̄ſito in re. exemplū cū papa ꝯcedit oēsdecimas alicuiꝰ parochie. aut ꝑ pͥuilegiū generalenō eſt acquiſitū ius in re in qualibet ſpecte. ſed adrē. ⁊ tūc ꝓcedit dictū Hoſt. ⁊ pōt ītelligi iſte tex. nāꝑ priuilegiū vt poſſꝫ appellari in qͣlibet cā nō eſt acqͥſitū ius in re. ſꝫ facultas appellādi ī futurū. idē cūdat̉ alicui priuilegiū ꝯferēdi bn̄ficia certi loci. debꝫem̄ tūc valere ſcd̓m ſpāle qd̓ nō irrogat tm̄ p̄iudicium. ⁊ pͥnceps etiā ſi ſciuiſſet de gnaͣli ꝯceſſiſſet ſpāle exqͦ ius non erat q̄ſitū in re. Et hͨ diſtinctio meamagnā hꝫ equitatē. ⁊ ex dicto Hoſti. no. ꝙ pͥuilegium ꝯceſſuꝫ ad limites iuris dꝫ interp̄tari vt aliqͥdꝯcedat vltra ius. qd̓ mihi ſatꝭ placet. exqͥ non derogat iuri priuate ꝑſone. ar. in. d. l. j. ff. ad municip.De alio nūqͥd reſcriptū vel priuilegiū debeat facere mētionē de iure. ⁊ qͣre remitto ad no. in. c. non.nulli. jͣ. e. plene ꝑ Io. an. in. c. vnico. d̓ exceſ. p̄la. li.vj. in nouella. ꝑ Bar. in. l. fi. C. ſi ꝯͣ ius vel vti. pu.Et inter cetera vltra iſtos credo ꝙ vbi ius eſt notiſſimū ⁊ papa eſt ſolitꝰ ſcribere ꝯͣ illud nō eſt neceſſevt faciat mentōeꝫ de illo. ⁊ ſic pōt intelligi iſte text.nā clariſſimū eſt in iure ꝙ pōt appellari. Iteꝫ papaſolitꝰ eſt apponere iſtā clauſulā appellatōne remotanō faciēdo mētionē de iure. vn̄ apparet ꝙ reſcpͥtuꝫnō ſit p̄ſumēdū falſum cū nō deuiat a cōſuetudinecurie. ar. j. c. ꝓxi. ⁊ in. c. ex litteris .sͣ. ti. ꝓxi. Et ꝑ hͦhabes declaratam primaꝫ partem. c. ¶ In glo. fi.vt habeas claram hanc glo. eam diuide. Naꝫ primo allegat aliquas concordātias. ſcd̓o ꝓſequitur
de p̄ualiditate pluriū reſcpͥtoruꝫ ad lites. Et pͥmoqn̄ impetrant̉ in pͥma inſtātia. ſcd̓o qn̄ in cā appellationis. tertio pͥncipalit̓ ꝓſequit̉ qn̄ ꝯcurrūt plurapͥuilegia ꝯͣria a diuerſis īpetrata. quarto qn̄ priuilegiū ꝯcurrit cū reſcripto. quinto qn̄ cōcurrūt plures lr̄e ad bn̄ficia. vltimo tacite ſoluit ꝯͣriuꝫ qd̓ formari poſſet de. c. ex tua. de fil̓. p̄ſby. ⁊ de. c. ex ꝑte.d̓ of. dele. Scd̓a ꝑs pͥncipalis eſt ibi circa reuocationeꝫ. tertia ibi. ſuꝑ priuilegijs. quarta ibi. ſi vero.quinta ibi. in bn̄ficijs. vltīa ibi. illa decre. Et latiusexpediēdo maͣm poſt doc. capiēdo potiora ſic diſtigue. ꝙ aūt q̄rit̉ de p̄ualiditate pluriū pͥuilegioruꝫ.aut de p̄ualiditate pͥuilegij ⁊ reſcripti ꝯcurrētiumQuo ad pͥmū ſb̓diſtinguēdū eſt. qꝛ aut loqͥmur d̓p̄ualiditate pluriū reſcpͥtoꝝ ad lites. aut ad bn̄ficiaEt ſi ad lites. aut in pͥma inſtātia. aut in cā appellationis. Primo caſu aut pͥmū reſcpͥtū eſt gnaͣle ⁊ ſecūdū ſpāle. aut eꝯͣrio. aut vtrūqꝫ gnaͣle. aut vtrūqꝫſpāle. pͥmo caſu ſpāle derogat gnaͣli. vt h̓ ⁊. jͣ. e. paſtoral̓. niſt an̄ impetratōeꝫ ſecūdi fuiſſet facta declaratio ad illud ſpāle. vtputa qꝛ hn̄s gnaͣle declarauit illā gnaͣlitate. ⁊ in hͦ caſu loqͥt̉. c. ex tua. de qͦ gl.in fi. opponit ad idē. c. paſtoral̓. jͣ. e. Idē dic ecōtraqn̄ pͥmū fuit ſpāle ⁊ ſcd̓m gnaͣle. ſemꝑ em̄ ſpēs derogat generi ſiue p̄cedat ſiue ſequat̉. vt no. ī regula generi. sͣ. all̓. ⁊ in. c. abbatem. jͣ. e. Tertio caſu ſivtrūqꝫ eſt gnaͣle ſꝑ valet illud ꝑ qd̓ pͥmo facta ē ſpecificatio ẜm Hoſti. ⁊ bn̄. ar. c. paſtoral̓. jͣ. e. Quartocaſu ſi vtrūqꝫ eſt ſpāle. aut pͥmū fuit īpetratū de cōiꝯſenſu ꝑtiū ⁊ nō valet ſcd̓m etiā ſi faciat mētōeꝫ depͥmo niſi ibi faciat mētōeꝫ de cōi ꝯſenſu. vt. jͣ. c. ceterū. Si ꝟo pͥmū nō fuit īpetratū cōi ꝯſenſu. ⁊ tūc regula antiqͣ eſt ꝙ ſcd̓m nō valet ſi nō facit mētioneꝫde pͥmo. al̓s valet ſcd̓m ita ꝙ olim indiſtincte ſtabamus date ⁊ nō p̄ſentatōi. Sꝫ hodie hͨ materia īuoſuit̉ ꝑ. c. vt debitꝰ. de ap. vbi tex. videt̉ velle ꝙ ꝯuentus ꝑ ſecūdas lr̄as nō pōt opponere de primis. ex qͦpͥus eas non p̄ſentauit. Et ſic videtur inuere ꝙ hodie ſit ſtādū p̄ſentatōi ſaltē ſecuta citatōe. vt ille prius valeāt ſiue ſint pͥme ſiue ſcd̓e q̄ pͥmo iudici ſūt p̄ſentate. ⁊ eaꝝ vigore facta eſt citatio. ⁊ iſte eſt vnꝰ ītellectꝰ ad dictū. c. vt debitꝰ. ꝑ quē multa iura antiqua remanēt correcta. Aliꝰ intellectꝰ quē videt̉ gl.h̓ ſeqͥ eſt vt ex tota illa iura antiqͣ nō corrigant̉. Sꝫdiſtinguēdū eſt ꝙ aut pͥmꝰ īpetrās fuit negligēs īpn̄tando ⁊ valēt ſcd̓e ſecuta citatōne. ⁊ ſic loquit̉. c.vt debitꝰ. de ap. aut primꝰ non fuit negligēs ſꝫ nequit habere copiā iudicis impetrati. ⁊ de hͦ fuit ꝓteſtatꝰ ⁊ tunc dꝫ ſpectare primꝰ vſqꝫ ad annū ⁊ nōamplius ne ex facto pͥmi p̄iudicaret̉ ſcd̓o. ⁊ in hoccaſu pn̄t hodie ꝓcedere. c. ſi aūt. ⁊. c. plerūqꝫ. jͣ. eo.⁊ iſte intellectꝰ videt̉ ſatis ꝓbabilis ne ex toto iuraantiqͣ corrigant̉. Tertiꝰ intellectus vltra glo. ponitur per Hoſti. in. d. c. vt debitꝰ. vt ꝓcedat qn̄ quiscōuenit̉ corā ordinario vt nō audiat̉ volens opponere de lr̄is prius impetratis per eū. ⁊ hͦ fauore ordinarie iuriſditꝭ. vt ſic ꝑ ordinariuꝫ poſſit p̄ueniridelegatus. ⁊ iſte intellectꝰ nimis reſtringit iſtū tex.qui loquit̉ gnaͣlit̓ de omni iudice iō cōiter non recipit̉. Quartꝰ intellectus quē ſentiūt etiā doc. in. d.