fitētiū. gͦ ſi ꝗlibet pōt iuri ꝓprio reſignare: videt̉ ꝙ ⁊ ꝯfitēspoſſit ſacerdotē ad reuelādū ꝯfeſſiōeꝫ licētiare. ¶ Itē cū cōſuetudo ſit int̓pres legis. ⁊ de ꝯſuetudīe videamꝰ ꝙ ſacerdos minꝰ peritꝰ ꝓpt̓ habēdā ꝯſiliū ſepe aduocat peritōrē ſacerdotē ⁊ de licētia ꝯfitētis reuelat ei ꝯfeſſiōeꝫ eiꝰ ī p̄ſentiavidet̉ p̄ceptū de celāda ꝯfeſſiōe intelldū ſub ꝯditōe: niſiꝯfitēs ip̄m licētiauerit. ¶ Itēpone̓ ſacerdotē loco ſui ꝙͣtuꝫ ad maīfeſtatōeꝫ pct̄ꝝ: ⁊ ita pōt licētiareeū ad reuelāda pct̄a ſua. Qui eī pōt ꝑ ſeip̄m pct̄m ſuū dicē⁊ ꝑ ſacerdotē pōt illud alij denūciare. gͦ ⁊cͣ. ¶ Itē ſecretuꝫqd̓ dicit̉ homī vt homī ī caſu vtili data licētia a dicēte pōtab illo cui dictū ē reuelari: ſil̓r videt̉ ꝙ illud qd̓ dicit̉ a ꝯfitēte homī vt deo: data licētia pt̄ a cōfeſſore reuelari vel qͣrnō. ¶ Cōtra. ad vocē vniꝰ nō pt̄ iudex aliꝗs face̓ p̄iudiciuꝫmultoꝝ. gͦ cū ſigillū ꝯfeſſiōis ſit īſtitutū ī fauoreꝫ oīm volētiū ꝯfiteri: nō videt̉ ꝙ ſacerdos ꝗ ē iudex poſſit illd̓ infringere. cū hͦ redūdet ī ſcādalū alioꝝ. ¶ Itē qd̓ ſcit ſacerdos ſicut deꝰ ⁊ nō ſic̄ hō: nō pt̄ aliqͦ mō reuelare. ſꝫ qd̓ iſte ſciuit p̄us ī ꝯfeſſiōe nec poſtea nouit illud idē alit̓ nō nouit niſi ſic̄deꝰ. quātūcūqꝫ ille ꝗ ꝯfeſſus ē dicat ꝙ ſacerdos poſſit illuddice̓: gͦ nullo mō pt̄ ꝓpt̓ illiꝰ licētiā reuelare. ¶ Iteꝫ inferiornō pt̄ abſolue̓ a p̄cepto ſuꝑioris. gͦ nec ꝯfitēs ſacerdotē licētiare pt̄ ad reſerādaꝫ ꝯfeſſiōeꝫ quā tota eccl̓ia p̄cipit occul¶ Rn̄ſio. ꝯcedo ſimpl̓r ꝙ ꝯfitēs nō pt̄ ſufficiēter licentiare ſacerdotē ad hͦ vt poſſit ip̄m detege. ⁊ hͦ ꝓpt̓ tres ratōnes. Prima ē cū illud audiat loco dei: ⁊ dice̓ nō poſſit alijsniſi inꝙͣtuꝫ deꝰ: nullo mō pt̄ illud alijs reuelare. cū inqͣtūhō ignoret illud ſimpl̓r. Scd̓a ē ꝙ ad celādū aſfrictꝰ eſt p̄cepto ſuꝑioris reſpectu cuiꝰ nō pt̄ eū penitēs licentiare. Tercia ē. qꝛ hͦ fieret ī ſcandalū alioꝝ. ¶ Ad pͥmū gͦ incōtrariuꝫdicēduꝫ ē. ꝙ ē ius ꝑſonale: ⁊ ius ꝯmūe. Ius ꝑſonale ē ſicutcū ꝯcedit̉ alicui ꝙ poſſit hr̄e talē p̄bendā vel ſuccede̓ in taleꝫ hereditatē ⁊ tali iuri licꝫ cuilibꝫ reſignare. Ius v̓o cōeduplex ē. qꝛ vel ē ꝑ modū ſimplicis ꝯceſſiōis: aut ꝑ moduꝫp̄cepti. Per modū ſimplicis ꝯceſſionis. vt diceret ꝙ illi detali capl̓o poſſunt ſibi elige̓ aliquē ī p̄latū. ⁊ tali iuri ꝑbet reſignare. ꝑ modū p̄cepti vt ē in ꝓpoſito. celatō em̄ſionis nō ē ſolumodo ꝯceſſa ī fauorē penitētiū vt ſi ſacerdotes voluerīt nō teneāt̉ illā reuelare: ſꝫ etiā tenēt̉ nō reuelare. ⁊ tali iuri n̄ licꝫ alicui renūciare. Sil̓e ē ꝙ ī ciuitate aliqͣ ꝓpt̓ vtilitatē ciuiū fit ſtatutuꝫ vt nullꝰ denocte audeat deferre arma. huic iuri nullꝰ pt̄ reſignare: eo ꝙ hec reſignatōin detrimētuꝫ poſſꝫ vergē alioꝝ. ſic etiā fieret ſi reuelaret̉ꝯfeſſio alicꝰ: ſcꝫ ꝙ multi ſcādalizarēt̉. ¶ Ad aliud dicūtodā ꝙ penitēs pt̄ ex cā rōnabili ſacerdotē nūciū ſuū ꝯſtituꝑſonā ⁊ pct̄m pt̄ detege̓. qd̓ mihi non videt̉ veꝝ: eo ꝙ iſtejeſcit niſi vt deꝰ: ⁊ iō n̄ pt̄ dice̓ vt hō. ⁊ ita neqꝫ alicui tāꝙͣhō nūciare. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉ de ꝯſuetudīe ⁊cͣ. dicēdū ꝙhec ꝯſuetudo ē mīꝰ approbāda nec ī effectū ducta niſi a ſimplicibꝰ ſiue mīꝰ diſcretis. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙ ꝯſuetudoē legis int̓pres. dicēdū ꝙ hͦ intelligi debꝫ de ꝯſuetudīe reali ⁊ legitime introducta ⁊ iuſte approbata. hec at̄ nō ē talisvt ex dictis ptꝫ. ¶ Ad aliud qd̓ obijcit̉. ꝙ ꝯfitēs pt̄ pone̓ ſacerdotē loco ſui ⁊cͣ. dicēdū ꝙ hͦ veꝝ ē ꝙͣtū ad maīfeſlatōempct̄oꝝ nō ꝯfeſſoꝝ: nō at̄ ꝙͣtū ad reuelatōneꝫ pct̄oꝝ ꝯfeſſoꝝq̄ illi exiſtēti ī loco dei detexit. videt̉ tn̄ mihi ſine p̄iudicio.ꝙ ſi ꝯfitēs ptꝰ factā ꝯfeſſiōeꝫ licētiet ſacerdotē vt d̓ cā exͣ cōfeſſionē alicui reuelet: bn̄ pt̄ ea r̄uelare. ¶ Ad aliud dicēdūꝙ ſecꝰ ē de eo qd̓ dr̄ ī ſecreto homī vt homī: ⁊ homī exn̄ti loco dei. illd̓ at̄ qd̓ dr̄ homī exn̄ti loco dei: dr̄ qͣſi deo. qd̓ at̄ dr̄deo dr̄ illi ꝗ ē ī ꝯſciētia dicētis: ⁊ nō detegit̉ neqꝫ reuelat̉ exͣꝯſciētiā. vn̄ habēdū ē qͣſi illd̓ qd̓ ē ſolūmō ī ꝯſciētia dicētisAlia rō ē ꝙ ſacerdos debꝫ ſe ꝯformare deo cuiꝰ vices geritDeꝰ at̄ cōfitētis pct̄a tegit .i. delet ⁊ annihilat. pͣs. Bt̄i qͦꝝremiſſe ⁊cͣ. Glo. nō dīc tecta pct̄a tanꝙͣ ibi ſint vt viuāt: ſꝫita tecta vel deleta vt deꝰ nō videat .i. puniat et̓naliter.Articulus quartꝰOnſequenter querit̉. vtꝝ ſacerdos qd̓ nouit vtdeꝰ ⁊ vt hō. i. ꝑ ꝯfeſſionē ⁊ alio mō teneat̉ illudcelare. ⁊ videt̉ ꝙ ſic. ꝑ ea q̄ poſita ſunt ī pͥmo ꝓ-bleumate huiꝰ q̄ſtionis. vbi allegant̉ quedā ad on̄dendumꝙ nulla ratōe reuelāda ē ꝯfeſſio. vt de pe. diſ. vj. ſacerdos.¶ Item de pe. ⁊ remiſ. qui pct̄m ſibi in pnīa detectū p̄ſumpſerit reuelare. nō ſolū a ſacerdotali officio deponēduꝫ decernimꝰ: verūētiā ad agendū pnīaꝫ in artū monaſteriū detrudēduꝫ. gͦ ſi aliꝗs nouit aliqd̓ pct̄m̄ ꝑ ꝯfeſſionē. qualiter.cūqꝫ illud nouerit aliter: nō videt̉ ꝙ poſſit illud aliquo mōdetegere. ¶ Item ꝯfeſſionis ſigillū nullo mō ſeu pacto eſtinfringēduꝫ. ſꝫ tūc infringit̉ qn̄ ꝯfeſſio reuelat̉. Impoſſibile aūt eſt hoc pct̄m auditu in ꝯfeſſiōe alicui reuelare qn reuelet̉ ꝯfeſſio. ſꝫ ꝯfeſſio nullo mō ē reuelāda: gͦ nec illud peccatū. ⁊ pōt fieri talis ſylogiſmꝰ. nulla ꝯfeſſio eſt reuelāda.hoc pct̄m ē ꝯfeſſio vel ꝑs ꝯfeſſiōis qd̓ dupl̓r nouit. ergo ⁊cͣ.Itē ille qui ſcit ꝑ ꝯfeſſionē ⁊ ꝑ aliā viam nouit vt hō ⁊ vtdeus. ſꝫ inqͣtuꝫ nouit vt deꝰ tenet̉ tace̓ inꝙͣtuꝫ vt hō pōt dicere ei qui pōt ꝓdeſſe. ſꝫ magis ē rōni ꝯſonū ꝙ adherēdumſit illi diffinitōni quā reꝗͥrit ſcire vt deꝰ ꝙͣ illi quā reꝗrit ſcire vt homo. gͦ magis ꝯſonū eſt ratōi ꝙ celet̉ ꝯfeſſio ꝙͣ vt reuelet̉. ¶ Item ſigillū ꝯfeſſionis ita arte inſtitutū eſt ꝙ nullo mō eſt infringēduꝫ. ⁊ hoc ꝓpter ſcādalū: ⁊ ne mali ſacerdotes malignari poſſent: ⁊ fideles ꝑ hoc a ꝯfeſſiōe retrahiSed ſi ita eēt ꝙ aliꝗs poſſet reuelare illa q̄ nouit vt homoquilibet ſub hoc p̄textu poſſet omnia vel ꝓ magna ꝑte reuelare dicēs ſe aliter noſſe. ⁊ ſic nullꝰ malꝰ poſſꝫ ꝯuinci necin malicia dep̄hendi. ¶ Item ſigillū ꝯfeſſionis annexū eſtꝯfeſſioni vt quicūqꝫ ꝯfeſſiones audit: hocip̄o qd̓ audit ſe obligat ad ſecreti habitatōneꝫ. Sed ſi ꝗs ſciret aliꝗd̓ ⁊ poſtmodū ꝓmitteret referēti illud ꝙ nūꝙͣ illud reuelaret: teneretur illud oīno celare. ſil̓r videt̉ in ꝓpoſito ꝙ tenet̉ illd̓ celare qd̓ aliter ꝙͣ ꝑ ꝯfeſſionē nouerit. ante noticiā ꝑ ꝯfeſſionem vel poſt. ¶ Item ſigillū ꝯfeſſionis nullo mō eſt infringendū. gͦ nulla noticia ſuꝑueniēte debꝫ infringi. gͦ ſi aliꝗsaliqua ſcit ꝑ ꝯfeſſionē. licet illud ſciat vel ꝑ reuelatōem velper exꝑientiā ſenſus vel quocūqꝫ alio mō nullo mō debꝫ reuelare illud qd̓ ſcit ꝑ ꝯfeſſionē. ¶ Cōtra. om̄e illud qd̓ ꝗsſcit nō ſicut deꝰ. artatꝰ ꝑ obedientiā debet illi reuelare quipoteſt ꝓdeſſe ⁊ nō vult obeſſe. ſed iſte ſcit occulta fide aliquē ꝯmiſiſſe fornicatōeꝫ: gͦ ſcit illud nō ſicut deꝰ: gͦ artatusobediētia debet illud reuelare ſaltē dicendo. Ego vidi hoclicet illud ſciat ꝑ ꝯfeſſionē. ¶ Item ſi aliꝗs ep̄us ſciat in cōfeſſione ꝙ aliquis nō pōt habere in vxore aliquā. ⁊ poſteaprobet̉ ꝑ teſtes in foro litigioſo illud idem: ip̄e poterit dice̓in foro litigioſo. Cariſſime ego ſcio ꝑ ea que dicta ſunt. ꝙtu nō debes habere talē in vxorē. nec pͥma ꝯſcientia impedit ſecundā. gͦ a ſimili aliquis ſacerdos poterit dice̓ illudqd̓ ſcit ſicut deꝰ: ſi illud idem ante vel poſt ſciuerit ſicut homo. ¶ Item nihil eſt obſeruāduꝫ ex quo fiat p̄iudiciū veritatis. ſed aliquis ſacerdos ſubtracta teſtificatōne rei quavidit. latebit veritas ⁊ regnabit falſitas. vt ſi videt aliquꝯmittentē adulteriū cum aliqua qui poſtea hoc idem ꝯfeſſus eſt eidē. ⁊ deinde vult ſororē illiꝰ quā polluit in adulterio ducere in vxorē. ergo in hoc vel in conſil̓i caſu nō debeergo ⁊cͣ. ¶ Item fraus ⁊ dolus nulli debet patrocinari. ſedaliquis peccator ſciens ſe eē reū ⁊ accuſatōe dignū hoc ſolo cōfitet̉ vt os ſacerdotis claudat. ſi ergo claudit ⁊ ꝑ hocremanet impunitꝰ: fraus ⁊ dolus ſibi patrocinat̉. ergo ſi hͦeſt incōueniens ⁊cͣ. ¶ Item nullus pro aliquo tenet̉ mentiri. ſed iſte qui nouit aliter ꝙͣ ꝑ confeſſionē nō poteſt dicere neſcio quin mentiat̉. quia nouit vt homo ⁊ vt deus. Siergo iurauit veritatē dicere. tenet̉ vt homo reuelare. et adhoc poſſit iuramentū ip̄m artare. ergo ⁊cͣ. ¶ Item nihil debet obſeruari vnde poſſit innocens ratōnabiliter accuſari⁊ cōdemnari. ſed ita eſt in ꝓpoſito ſi tenet̉ celare qd̓ al̓s nōuit. ergo ⁊cͣ. probatio. ponat̉ caſus ꝙ quatuor vadant pͥviam. vnus peccat in conſpectu omniū. vnde accuſandꝰ ēcoram prelato ⁊ puniendus. confitet̉ vni de tribꝰ: alij ducaccuſant illū qui peccauit ⁊ teſtificant̉ ꝯtra eū. ad maiꝰ rōbur teſtimonij aduocant terciū. tercio p̄cipit̉ a p̄lato ꝙ dicat veritatē. ⁊ alij eum accuſant niſi dicat tanꝙͣ fautor ſit īaliena culpa. ⁊ prelatus ratōnabilit̉ punit eū ad duoꝝ teſtimoniū de inobediētia. Si gͦ hͦ totuꝫ iniquū ē. videt̉ ꝙ nō
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten