Druckschrift 
4 (1482) In hac quarta pte summe Alexandri
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

ritate: ꝯfeſſio debeat ex caritate. nec ē veꝝ pnīa ſitvnū totū vniforme total̓r: qꝛ ꝯfeſſio qd̓ammō exit ab ordīe ꝯtritōis ſatiſfactōis inquātū ſit ad aliū: ꝯtritio etſatiſfactō ſiſtūt ī ip̄o penitēte. Ad aliud qd̓ obijcit̉.ſacr̄m noue legis efficit qd̓ figurat. dd̓m effice̓ dic̄ ibiaptitudinē ad efficiēdū neceſſitatē. vn̄ quātū ē de ipſoſacr̄o noue legis efficit qd̓ figurat tn̄ ſꝑ. vt qn̄ inuenitimpedimētū ab extrinſeco. ſic̄ baptiſmꝰ ſct̄ificat ficteaccedētē ad baptiſmū. Sil̓r impedimētū qn̄qꝫ ē ī ip̄ofitēte Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝯfeſſio ē validꝰ clamor addn̄m ⁊cͣ. dd̓m hoc intelligit̉ de ꝯfeſſiōe ẜm ſuū potiſſimū. ẜm qd̓ dic̄ Amb̓. ꝯfeſſio a morte liberat aīam aꝑit ꝑadiſū ſpē ſaluādi tribuit. Ad illud qd̓ obijcitur ꝯfeſſio ad quā tenet̉ fidel̓ eſt meritoria ⁊cͣ. Rn̄ſio. fidelis tenet̉ ad cōfeſſionē rōe inſtitutōis eccl̓ie. hec ſꝑ ē meritoria remiſſiōis pct̄i: ſꝫ qn̄qꝫ ſolūmō cauet̉ea a trāſgreſſiōe p̄cepti eccīe. tenet̉ etiā qn̄qꝫ ad cōfeſſio neceſſitate euādēdi diuinā offēſā obtinēdū veniampct̄i mortal̓. hec digne facta ē meritoria remiſſiōis peccati. hec dꝫ fieri ī caritate. Ad illud qd̓ obijcit̉.feſſio pct̄oꝝ ē ex fide ita ex caritate. dd̓m ſeꝗt̉.multa fiūt ex fide informi fiūt ex caritate ſic̄ acciditqn̄qꝫ ī ꝓpoſito. Un̄ qn̄ ꝯfitet̉ quis pct̄a ſua ex fide .ſ. īfor.mi nec tn̄ ex caritate. qd̓ eſt ex fide qͦcūqꝫ ſūpta ē ex caritate: ſꝫ qd̓ ē ex fide formata. Ad illud Grego. nihil ht̄ viriditatis ramꝰ boni oꝑis ⁊cͣ. dd̓m nihilhꝫ viriditatis .i. fructuoſitatis. nec ꝯfeſſio ē fructuoſa niſi noīe extēſo niſi fiat ex caritate vl̓ ī caritate. Ad illd̓qd̓ obijcit̉ tenemur niſi ad opꝰ vnū ⁊cͣ. dd̓m ē tentio ſimplex: ex ꝯditōe. ꝙͣtū ad tētōꝫ ex cōditōe tenemuad opꝰ vnū ad ꝯfeſſiōeꝫ ex caritate .i. ad ſit nob̓ meritoriū vl̓ ſatiſfactoriū. Un̄ ad ꝯfeſſio ſit ſatiſfactoria: dꝫ ex auctoritate ita ſub ꝯditōe. at̄ ſimplicit̓. Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝯfeſſio ꝓut ē p̄ceptū noue legihꝫ amorē motiuū ⁊cͣ. dd̓m ſi motiuū generale legiseuāgelice ſit amor nihilominꝰ expedit ꝓfeſſores le. no.aliqͣ faciāt ex timore nec obligant̉ ad oīa faciant examore. vn̄ ſi ſūme expediret ꝯfeſſio fieret ex caritate.qꝛ tūc fie̓t fructuoſiſſime: bn̄ tn̄ licꝫ qn̄qꝫ expedit fiat ex tīore ſi ex caritate. Ad illud qd̓ obijcit̉. fidel̓ tenet̉ ad ꝯfeſſiōꝫ vtilē ⁊cͣ. dd̓m ꝯfeſſio extͣ caritateꝫfacta vtil̓ ē: qꝛ ſic cauet̉ trāſgreſſio p̄cepti eccīe. et̄ qn̄qꝫdat̉ gr̄a ī cōfeſſiōe. Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ficte acceditpeccat mortal̓r. dd̓ꝫ r̄fet aliꝗs accedit fictꝰ. .i.ꝯtritꝰ. Si accedat vt videat̉ iuſtꝰ vl̓ ꝓpt̓ vanā gl̓iaꝫ vl̓cāꝫ minꝰ rectā peccat. Si at̄ vt īpleat p̄ceptū eccl̓ie: neqͣꝙͣ. Ad illud qd̓ obijcit̉ p̄ceptū de cōfeſſiōe ē vt fiat recōciliatō ⁊cͣ. dd̓m p̄ceptū obligat ad executōꝫ actꝰ ip̄iꝰp̄cepti: ad executōꝫ intētōis ip̄iꝰ p̄cipiētis. ꝓpt̓ ꝙͣtumad obligatōꝫ p̄cepti ſufficit face̓ qd̓ p̄ceptū ē. maxīe īceptis ordināt ad ꝓximuꝫ. Ad illud qd̓ obijcit̉feſſio exiſtēs ī caritate ē ſignū mēdax ⁊cͣ. dd̓ꝫ ſic̄ cōfeſſio ſꝑ ē in ſua potiſſima eſaͣcia: nihilominꝰ cōfeſſioē expediēs: ſic ſꝑ ē ī ſua ſignificatōe cōpletiſſima. necpter cadūt a v̓itate ſigni: qꝛ potiꝰ ſigna ſacramētaliaſūt ſignaītualia ꝙͣ actualia. Qn̄ attritꝰ cōfitet̉ credit ſe cōtritū. illa cōfeſſio ē dicēda ſignū mēdax. qꝛ ſi ſignū non ſit actu erprimēs abſolutōeꝫ a culpa: ē tn̄ſignū hītuale hītualē hmōi ſignificāſ abſolutōꝫ ſn̄ p̄iudicio ītelligēdū ē. ſi cōtritꝰ accedat ad cōfeſſiōꝫ vtobediat eccīe vt gr̄aꝫ inueniat abſolutōꝫ ſacerdotis volūtatē adimplēdi pnīaꝫ iniūctā peccat. Si aūtaccedat volūtate ꝑmanēdi in pct̄o: nihilominꝰ ſuſcipitabſolutōes a ſacerdote iniūctōꝫ ſatiſfactōni peccat. qꝛirritat ex certo ꝓpoſito abſolutiōeꝫ ſacerdotis: illd̓ adqd̓ ſe obligat adīplere intēdit. vn̄ tal̓ cōfeſſio ē fictō ſiue ſignū mēdax. Si aūt q̄reret̉ vtꝝ cōtritꝰ cōfiteat̉..ſ. in mortali vt obediat eccl̓ie vt gr̄aꝫ inueīat ⁊cͣ. omittat ſic cōfitēdo. dd̓m ſic̄ dicūt mgr̄i: ſꝫ abſolutꝰ ē acepto eccīe. vn̄ licꝫ ſecuriꝰ eēt iteꝝ cōfiteri: tn̄ ē neceſſenec oꝑtet ſacerdos iteꝝ iniūgat pnīaꝫ: qꝛ ex ꝑte ſacerdotis errauit clauio. licꝫ ex ꝑte ꝯfitētis defuit diſpoſitio ꝯueniēs abſolutōi. Un̄ explet̉ ſic ẜm ē in p̄cepto ſꝫẜm eſt ſacr̄al̓ ſatiſfactoria implet̉. qꝛ ſacr̄m dicatur dupl̓r. Uno ſacri rei ſignū tm̄. alio ẜm eſtfignū res .ſ. ẜm ē ſignū interiꝰ exteriꝰ: relaxās aliqd̓ pnīa v̓tute clauiū. prīo ſuſcipit ſacr̄m: ſcd̓o. Qm̄ aūt quedā ſūt obiecta quibꝰ videt̉ ꝯfitēstenet̉ ꝯfiteri ex caritate vl̓ in caritate: oꝑtet illis rn̄dereAd illud qd̓ prīo obijcit̉. ſꝑ eēt ꝯfeſſio iterāda. qꝛ pt̄ ſcire vtꝝ ſit ī caritate ⁊cͣ. dd̓m ſi accedat ꝗs att̄tꝰ vl̓ ꝯtritꝰ ad ꝯfeſſionē dūmō hēat pct̄m mortale ī ꝯſcient ia: dꝫ iterato ꝯfiteri. Si aūt dictat ei cōſcīafuit ꝯtritꝰ dꝫ iterato ꝯfiteri ſuſciꝑe abſolutōeꝫ ſi ſacerdos velit audire. vt ſi forte tradidit obliuiōi dixeraſibi. Nec ē neceſſe ſꝑ iteret̉ ꝯfeſſio qͦuſqꝫ ꝯſtiteritfeſſus fuerit. ī caritate: ſꝫ ſufficit poſſet p̄ſumere aliꝗbꝰꝓbabilibꝰ indicijs ſic. Ad illud qd̓ obijcit̉. eſtī pt̄ate nr̄a hr̄e caritatē. dd̓m duplex ē pt̄as. Eſt que pt̄as eſt poſſibilitas material̓: ē q̄dā pt̄as actiuaSi ſumat̉ pt̄as poſſibilitate materiali: tūc ī pt̄ate nr̄aē hr̄e caritatē. poſſumꝰ p̄parare nos face̓ tale facto habebimꝰ caritatē dāte deo. ſic̄ ī pt̄ate iſtiꝰ ē illuīardomū: qꝛ pt̄ aꝑire feneſtras ꝗbꝰ aꝑtis ītrabit lux illūinabit domū. Si v̓o ſumat̉ ptās ptāte actiua: ſic eſtin pt̄ate nr̄a hr̄e caritatē. ſed in ſolo deo.Articulus octauusOnſequent̉ q̄rit̉. An magis ꝯueniat ꝯfiteripct̄a ſua ī publico an ī occulto. ī publicovidet̉. erubeſcētia ē magna qͣꝛe pct̄ꝫꝯfitēdū ē homī. dicit em̄ Aug. li. de pnīa. qm̄ verecundismagͣ pena ē. erubeſcit xp̄o fit dignꝰ miſcd̓ia. Ex videt̉ quāto maior ē erubeſcētia: tāto magis dignꝰ ē miſcd̓ia. ita dimīuta erubeſcētia dimīuit̉ de veniā. Itēin le. ve. fiebat ꝯfeſſio pct̄oꝝ eo fiebat ī publico. in no. le. tenent̉ pct̄ores ad grauiorē emēda ꝙͣ ī veteriꝓpt̓ maiorē eoꝝ ingͣtitudīeꝫ: videt̉ ip̄i fortiori rōe debēt ꝯfiteri pct̄a ſua ī publico. Itē videt̉ ſil̓e ſūptuꝫꝯfeſſiōe achor. Ioſue. vij. ꝯpellēte Ioſue fiebat ī publico. Itē in aliqͦ caſu ꝯgruit publicā fieri pnīaꝫ ſiue ſolē: ſil̓r videt̉ ī aliqͦ cau ꝯgruit fiat ꝯfeſſio publica vl̓qͣre. Cōtra. Bern̄. qd̓ ꝓpt̓ caritatē inſtitutū ē ꝯͣ caritatē dꝫ obẜuari. ſꝫ īſtituto ꝯfeſſiōis ē ꝓpt̓ caritatē qꝛ vtpct̄or recōciliet̉ deo eccl̓ie. qd̓ fit niſi mediāte caritate. debet obſeruari ꝯͣ caritatē. ſꝫ ſi fieret ī publico īter multos ſeſe diligūt generaret̉ odiū: ꝯfeſſio dꝫfieri ſic. Rn̄ſio. dd̓m ml̓tiplici rōne magis ꝯueītꝯfeſſio fiat ī occl̓to ꝙͣ ī publico Una ſūpta ē ex ꝑte ppl̓iAlia ex ꝑte fori. tercia ex ꝑte mediatoris. Prīa ē ml̓tiplicis ſcādali vitatō .ſ. ꝯtēptꝰ odij gͣuis diſpedij. Si fieret publica ꝯfeſſio pct̄oꝝ frequent̓ īcurrerēt ꝯfitētes ꝯtēptū ſil̓r odiū. qn̄ꝫ capitale diſpēdiū. Si ꝯfiterent̉de adulterio vl̓ de furto vl̓ de homicidio hmōi pct̄isflagicioſis ꝯtēnerent̉ ab alijs ml̓toꝝ odiū īcurrerent.freq̄nt̓ īterficerēt̉. Ad primū qd̓ obijcit̉. dd̓m licetverecūdia ſit maxīa venie remiſſiōis pct̄oꝝ tn̄ īfirmi nullo diſcreto iudicio ſūt exponēdi verecūdie vix velnullo modo tolerāde. vt habet̉ a ph̓o. idē facit plꝰ quodminꝰ .ſ. viciū. publice em̄ crimīa magͣ enormia flagiciahūana īfirmitas vix vl̓ nullo ꝯfiteret̉. īmo ſine magna violētia ſolēt hmōi viri ꝯfiteri. Ad aliud dd̓m.le. ve. offerebāt ī publico gͣuibꝰ pct̄is: ſꝫ ꝗbuſdāuibꝰ coībꝰ ſine exp̄ſſiōe circūſtatiaꝝ vt ſuꝑ tactū ē lōge maiꝰ gͣue ē pct̄a q̄cūqꝫ gͣuia vni hoī ꝯfiteri. Adilld̓ qd̓ obijcit̉ ꝯfeſſiōe achor. dd̓ꝫ illa ꝯfeſſio fuit ī foro iudicij qd̓ ē foꝝ dānatōis. ꝯfeſſio at̄ ſacr̄al̓ fit ī foro miſcd̓ie qd̓ ē foꝝ r̄cōciliatōis. Un̄ vt appareat dānatōisiuſta īducūt̉ dānādi ad publicā ꝯfeſſiōꝫ. ecōuerſo ī formiſcd̓ie ne appareat r̄cōciliādi: īdultū ē ill̓ pͥuatā facdebe̓ ꝯfeſſiōeꝫ. Ad vltimū dd̓ꝫ. qꝛ ꝯfeſſio ſacr̄al̓ fit vicario xp̄i ꝗ̄ ſolꝰ ē mediator tāꝙͣ mediatori recōciliatiōis