QueſtioAug. de pnīa arbiter ſue volūtatis nō pt̄ inchoare nouāvitā niſi peniteat eū vite veteris. qūo ad nouitatis īdulgentiā ꝑueniet ꝗ odij vetuſtatē nō depoſuit. ex hͦ videt̉is efficaciꝰ et eēntialiꝰ oꝑet̉ ad remiſſnē pct̄i ꝙͣ baptiſmꝰ. Si igit̉ hn̄s copiā eoꝝ q̄ reꝗrunt̉ adſacr̄m baptiſmi ncc̄e hꝫ ſuſcipe ſacr̄m baptiſmi ꝙͣtuꝫ adea q̄ ſūt eēntialia ip̄i ſacr̄o. cōſil̓r vel fortiori rōne videt̉v adultꝰ nō poſſit ſaluari niſi ſuſcipiat ſacr̄m pnīe ꝙͣtuꝫdeēntialia pnīe ſi hꝫ copiā eoꝝ q̄ reqͥrūt̉ ad ip̄aꝫ. eēntialia aūt pnīe ſūt ꝯtritio ꝯfeſſio ⁊ ſatiſfactio: gͦ hec tria reꝗrunt̉ neceſſario ad ſalutē ſi facultas hoꝝ ſe offerat. gͦ ⁊c̄Itē idē videt̉ ꝑ cōfefeſſionē. dauid ꝗ dixit. tibi ſoli pecui et malū corā te feci. et pꝰ. Ecce eī ī iniꝗtatibꝰ ꝯceptꝰſū ⁊cͣ. ex hͦ vidr̄ ꝙ cōfeſſio faciēda ē de origīali. ¶ Cōtra.penitētia ē ſolūmmaloꝝ nō cōtractoꝝ. vigreg. Penitētiāpetrata mala ꝑigere ⁊ plagēdanō ꝑpetrare. origīale aūt nō ē ꝑpetratū ſꝫ ꝯtractū:nulla debet eē pnīa de origīali. ⁊ ita neccōcedimꝰ ſcꝫ ꝙ nō tenet̉nihilominus dolere diat̄ali iuſticielōgatꝰ ē a deo ꝑ origīoleſtimulatjrat remediū. Un̄ Aug. de corrgr̄a. Corripiat̉ origo dālūtas regeneratōnisnabilis. vt exoriat̉. nec dico ꝙ correptio de qͣloquit̉ aug. dicēs. corripiat̉ ī ſingulis qd̓ ē oīm. ſit correptio q̄ ē pnīa: ſͦ ē correptio rep̄hēſioīqͣ ſolēt ſuꝑiores corriperec eos ſtimularēt ad bonū. vn̄mīores ſeu iſentit correptōis aculeūj. vt deo miſerāte īcremēexcitat eūiorię or̄orpudēda et dolēda et agatlaudāda atꝫ gratāda. ¶ Ad hͦgit̉ qd̓ dicit̉ aug. ꝙ origdānabilis corripiat̉. ⁊ ītelligit̉ de correptōe eoꝝ ꝗ debebāt īformare ſiue īſtrue̓ illos ꝗ erāt baptizādi. qͣ ſcꝫ correptōe excitarēt ad deſideriū baptiſmi. ¶ Ad alid̓ quodobr̄. ꝙ diſplice̓ ſibi ē idē qd̓ cōfiteri. dd̓m ꝙ diſplice̓ ſibiio ſacramētalis. ſcꝫ q̄ ſit homī: ſꝫ potiꝰ cōfeſſioiuterior. ſcꝫ recordatio ꝓprie miſerie q̄ fit deo. vn̄ dicit cōfiteri tibi ē diſplice̓ mihi. ¶ Ad aliud qd̓ obijcit̉. ꝙ accedens ad baptiſmū accedit ī fide et ī dolore ſiue cōiritōe.⁊cͣ. dd̓m ꝙ ꝯfeſſio fidei nō ē de ncc̄itate ſacr̄i. īmo potiusē iudiciū fidei baptizādi. Un̄ cōfeſſio fidei exigit̉ ī cathecizatōe n̄ in īmerſiōe ſiue ī baptizatōe. Un̄ pt̄ dici. ꝙ inaccedētibꝰ ad baptiſmū ſufficit fides ſine ꝯfeſſiōe exteriori. niſi ī caſu vt ſi īmineret ꝑiculū fidei ⁊ ꝯtritio ſine cōfeſſione ſacr̄ali. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙ dānificat̉ eccl̓iaꝑ origīale ⁊cͣ. dd̓m ꝙ licet dānificet̉ ſūpta damnificatōecoīter ꝓut dicit̉ aliqd̓ dānificari. nō ſolū ex ſubtractōnerei poſſeſſe. ſꝫ poſſidēde: non tn̄ dānificat̉ ꝓ culpa ꝑpetrata habētis origīale ſꝫ potiꝰ aliūde cōtracta. illoꝝ aut ſolūmō ē culpā ꝯfiteri ꝗ culpā ꝯmiſerūt. ¶ Ad aliud quoobijcit̉. ꝙ adultꝰ hn̄s origīale nō pt̄ ſaluari ſine pm̄a ⁊cͣdd̓m ꝙ hoc verū ē ſumpta pnīa noīe extēſo. ꝓut pnīa dr̄iſplicētia culpe cōtracte. niſi em̄ diſpliceret adulto ſtatꝰ ſuus hͦ ē carētia debite iuſticie ⁊ auerſioīs a deo: ficteaccede̓t ad baptiſmū. ¶ Ad hͦ qd̓ obijcit̉. ꝙ ſi ſe offeratfacultas ꝙ ad ſalutē hn̄tis origīale reqrūt̉ ea q̄ ſūt eſſertialia baptiſmo. dd̓m ꝙ ꝙͣtū ad hͦ ē ſil̓e. ꝙ ſic̄ purgatōniab origīali reꝗrūt̉ eēntialia baptiſmatis ſi facl̓tas ſe offerat: ſic purgatōi ab actuali eēntialia penitētie. ſcꝫ ꝯtritio cōfeſſio et ſatiſfactio. ¶ Ad hͦ qd̓ obijcit̉. ꝙ adultꝰ hn̄sorigiale pt̄ in caſu purgari ſine baptiſmo non ſine pnīa.dd̓m ꝙ bn̄ pt̄ ſine pnīa ſacr̄i. dūmo nō ſuꝑadderit aliqꝛactuale. liꝫ nō ſine pnīa cōiter ſūpta: eo mō qͦ pnīa dicit̉diſplicētia ſtatꝰ ſui. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ d̓ cōfeſſiōe dauid. dd̓m ꝙ illa ꝯfeſſio nō fuit ſacr̄alis neqꝫ facta ſac̄dotꝭhͦ fuit cōfeſſio facta deo. publica tn̄ et ī cōſpectu hoīm q̄gnouit miſeriā ſuā actā et cōtractā. vt ſic hūiliando ſeuocaret deū ad miſericordiā. Alit̓ canon videt̉ velle.cꝫ ꝙ pct̄m origīale reuiuiſcit ꝑ actuale mortale. ꝓpt̓ qd̓llud cōfitebat̉ dauid. dicit̉ em̄ de pnīa diſ. v. ꝙͣuis fide ⁊acro circūciſioīs ab origīali pct̄o ſe mūdatū cognoſcet.ILXVII.tn̄ adulterio et homicidio qd̓ cōmiſerat illd̓ reuixiſſe intelligēs. nō ſine cā int̓ cetera ip̄ꝫ cōfitet̉. et dīc. Ecce em̄ īiniꝗtatibꝰ conceptꝰ ſum. qd̓ melius hꝫ de termīari ī queſtione de reditu peccatoꝝ.Articulus ſecundusOOnſequēter q̄rit̉. vtꝝ pct̄ꝫ maīfeſtū ſit cōfitē.dū an̄ ſolū occultū. Ꝙ ſolū occultū: vr̄. Au.Cōfeſſio ē ꝑ quā morbꝰ latēs ſpe venie aꝑit̉.nō igr̄ ē coieſſio niſi de rebꝰ latētibꝰ. ¶ It̄ Gregg. ī omel̓.d̓ diuite epulōe. Luc̄. xvj. Quid ē pct̄crū cōfeſtſio. niſi q̄dam vulnerū ruptio. qꝛ pct̄i virꝰ ſalubrit̉ aꝑit̉ ī cōfeſſione qd̓ peſtifere latebat ī mēte. vulnera etem̄ cutis ī ſuꝑficiē trahūt humorē putredis. ⁊ cōfitēdo pct̄a ꝗd alid̓ agimꝰ: niſi malū qd̓ ī nobis erat aꝑimꝰ. ¶ It̄ Gen̄. iiij. Sanguis fr̄is tui clamat ⁊cͣ. glo. Euidētia patrati ſceleris n̄indiget clamore accuſatōis. Cū igr̄ iuſtꝰ ī prīcipio ſit accuſator ſui Prouerb̓. xviij. qd̓ ītelligi dꝫ ī cōfeſſiōe. vbi ēſcelꝰ euidēs nō reqͥrit̉ confeſſio: vt ſciatur qͣntitas cula ſac̄dote. vt ẜm quātitatē culpe iniūgat quātitatē penIuxͣ illd̓ deutro. xxv. Pro mēſura pct̄i erit ⁊ plagarummodꝰ. Si igr̄ euidēs ⁊ maīfeſta ſit culpa ⁊ qͣntitas illiꝰnō erit nccͣia hmōi pct̄i cōfeſſio. ¶ Cōtra. cōfeſſio fit ſacerdoti vt recōciliet̉ penitēs eccl̓ie ī quā peccauerat ſꝫ tātū vel plꝰ ledit̉ eccl̓ia pct̄o maīfeſto ꝙͣ latēte: igr̄ ncc̄e hcōfiteri hͦ ſic̄ illd̓. ¶ It̄ oīa pct̄a dꝫ fidelis cōfiteri vt hēt̉ī decre. de pe. ⁊ re. ¶ Rn̄ſio. ꝙ oē pct̄ꝫ mortale ē cōfitēdū ſiue ſit occultū ſiue maīfeſtū. Aꝑtū ē cōfitēdū duplicide cā. Una ē ex ꝑte audiētis. ſcꝫ vt audiat ſiuepct̄m. nō vt hō: ſꝫ vt dei vicariꝰ. ſcꝫ ꝑ teſtīoniū ꝯſcīe accuſantis q̄ ē teſtis dīnꝰ: qͦuſqꝫ em̄ ſic nouerit nō ē eiꝰ ſoluēzae̓. et iō oportꝫ cōfiteri pct̄m quātūcūqꝫ fuerit publicū. Alia ē ex ꝑiꝯfitētis vt iuſtificet̉. quātūcūqꝫ em̄pt̄ hͦ iuſtꝰ iudicat̉: ſꝫ magis īiuſtꝰ. qn̄ en̄nꝰ accuſatōe accuſat. tūc exerpuerb̓ .xviij. Iuſtꝰ ī prīcipio accuſator ē ſui. vt gͦ ꝗs iuſtificet̉ et dignꝰ ſit eccl̓ie recōciliatiatōe nccͣia ēpria accuſatio quātucūqꝫ pct̄m eius ſit publicū. Sil̓r pct̄ꝫ occultū cōfitēdū ē duplici de cā. Una ēex ꝑte audiētis. ſcꝫ obligatio ad penā et abſolutō a culpa. qꝛ em̄ ꝓ pct̄o mortali meret̉ ꝗs penā eternā. ꝓ qͣ immutāda iniugēda ē ſatiſfactō tꝑalis arbitrio ſacerdotiset ſic ncc̄e ē ꝙ fiat illi cōfeſſio pct̄i occulti. Ex ꝑte ꝯfitentis ē cā vt ꝗ n̄ erubuit ī occulto ī ꝯſpectu dīne maieſlatiserubeſcat ī ꝯſpectu ſac̄dotis. hō eī carnalis plꝰ erubeſcitoculis hoīs ꝙͣ dei. He aūt rōes lꝫ ſic poſſent appropriari: cōueniūt tn̄ ꝯfeſſiōi pct̄i publici et occulti. ¶ Ad pͥmūſcꝫ ꝙ morbꝰ latēs aꝑit̉ ⁊cͣ. ꝙ ſic̄ ī foro iudiciali iudex nōhꝫ ꝓcede̓ ī dānatōꝫ delinquentis niſi vt iudex cognoſcatdelictū: licꝫ illi al̓s vt hōī inꝗteſcat. Sil̓r ī foro pnīe aliqd̓ pct̄m pt̄ eē notū iudici ſpūali .i. ſacerdoti vt ē hō: nōvt ē iudex. ꝙ nihilomīꝰ dꝫ ſibi aꝑiri vt iudici. ſcꝫ ꝑ accuſatōꝫ ꝓpriā vt ſupͣ tactū ē. hec aūt accuſatio fit ī ꝯfeſſiōeqͣ tollit̉ latētia hmōi. ꝙ igr̄ dr̄ ꝙ morbꝰ latēs oꝑit̉ ī ꝯfeſſione. hͦ ītelligēdū ē de latētia q̄ latet ſacerdotē inquātū ēmedicꝰ vel iudex: nō inquātū ē hō. ¶ Sil̓r dd̓m ē ad illd̓eg. ꝙ loꝗt̉ de latētia q̄ latet nō hoīeꝫ ſꝫ iudicē ſpūalē vl̓dicū. Uel pt̄ dici ꝙ ītelligr̄ de latētia ꝙͣtū ad reatū vl̓debitū pene. ⁊ tūc dr̄ latēs ꝙͣtū ad ip̄ꝫ ꝯfitētē. q. d. confeſſio dꝫ eē pct̄i de qͦ ignorat̉ an̄ remiſſū fuerit ꝙͣtū ad reatū vel ſaltē an iniūcta ſit pnīa ſufficiēs. ¶ Ad illd̓ quodobr̄. ꝙ ſi euidētia pct̄i ſeu patrati ſceleris patuit nō indiget clamore accuſatōis. dd̓m ꝙ hͦ ītelligr̄ de crimīe notorio ī foro iudiciali. vt qn̄ ſcelꝰ ita ē maīfeſtū ꝙ nō īdigetinquiſitione neqꝫ teſtionij ꝑhibitione. non de accuſatōe.qua penitēs accuſat ſe ī foro penitentie. In foro em̄ iudiciali ſufficit euidētia ſceleris ad ꝯuincēdū reū et ad ꝯdēnādū. In foro v̓o in qͦ nō ꝓcedit̉ ad ꝯdēnādū ſꝫ ad r̄cōciliandū: reꝗrit̉ volūtaria ꝯfeſſio. dicit em̄ hugo. voluit xp̄ovt a temetip̄o ſurgēs nō vt em̄ qͣi extorta vel coacta vidrcōfeſſio tua. ¶ Ad id qd̓ obijcitur. ꝙ ſacerdoti fit ꝯfeſſio
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten