Auguſtinꝰ doctor.CLi.
ꝑ aliqͦ aut litterꝭ aut verb̓ int̓cede̓ volebat: recolēs quēdā ph̓m ꝯtēplatione famē amicis nō multū p̄ſtitiſſeEt ſepe dicebat Plerūqꝫ poteſtas q̄petit̉ p̄mit. Cū aūt id faciebat: ſtiluſibi tēperabat vt one̓oſus nō eſſꝫ. ſꝫmererẻ vrbanitate dictaminis exaudiri ¶ Volebat potiꝰ int̓ ignotosꝙͣ int̓ amicos cauſas audire dicēs.Quia int̓ illos potea̓t libere iniquūcognoſcerr ⁊ vnū ex hijs amicū eſſetfacturꝰ: pro quo .ſ. iuſticia mediāteſinam daret Ex amid voro eſſet vnūȳditurus .ſ. cōtra quē ꝓferret ſinamG ¶ Amultꝭ eccleſijs īuitabat̉ ⁊ ibiverbū domini predicabat ⁊ multosab errore cōuertebat. Aliqn̄ a ꝓpoſito digreſſionē in p̄dicatione facereconſueuerat. ⁊ tunc dicebat deū hocad profectum ſalutis alicuius ordinaſſe. ſicut in quodā manicheoꝝ negociatorē patuit qͥ in quadā predicatione Auguſtini vbi ipſe digreſſion faciens ꝯtra hūc errorē predicauerat ꝯuerſus fuit ¶ Eo tꝑe Cū Gothi romā cepiſſent: ydolatrea infidēles xp̄ianis pl̓imū inſultabat Propter qd̓ augꝰ. li. de ciui. dei ꝯpoſuit inqͦ iuſtos in hac vitā debere p̄mi:mipios aūt florere on̄dit Vbi de duphici ciuitate .ſ. Iheruſaleꝫ ⁊ Babilonica⁊ eaꝝ regibꝰ agit Quia rex Iheruſalem xp̄s Rex veroBabilonis ē diabolus Quas duas cītates vt ibidēdicit duo amores ſibi fabricauerūt.Quia ciuitatē diaboli ꝯſtruxt amorſui vſqꝫ ad contēptū dei creſcēs. Ciuitatē autē dei amor dei vſqꝫ ad ꝯtemptū ſui creſcens ¶ In diebꝫ autē eiusāno .ſ. dn̄i qūadringēteſimoſexageſimo Voandali totam africe ꝓuinciam occupauerūt vaſtantes omnianec parcentes ſexui ordini vel etatiDoſt hoc autē ad iponenſē ciuitatēvenerunt ⁊ ipſam manu validā obſederūt Sub hac tribulatōe Auguſtinus pre ceterꝭ ſue ſenectutꝭ amariſſima ⁊ lugubrē duxit vitā. Fuerūtqꝫſibi lacrime panis die ac nocterdum
alios vide̓t occiſos. alios effugatoseccleſias ſacerdotibꝰ viduatas. ctates cū accolis diſſipatas. Inter tottn̄ mala cuiuſdā ſapientꝭ mmīa ſe cōſolabaʳ dicētꝭ Nō erit magnū. magnū n̄ putās ꝙ cadūt ligna ⁊ lapides⁊ moriūt̉ mōrles Cōuocatꝭ āt ſrībꝫdixit eis Ecce rogaui dn̄ꝫ vt aūt nosab hijs ꝑicul̓ eruat. a̓ patīaꝫ t̓buata̓ me de hac vita ſuſcipiat ne tot calamitates vide̓ ꝯpellar. Et ecce t̓ciūqd̓ petiuit obtinuit ⁊ tercio obſidionis mēſe febribꝫ laborans lecto decūbuit. Intelliges aūt diſſolutōeꝫ ſuicorꝑis īminere ſeptē pſalmos pͥmales ſibi ſcribi fecit Ipōs qͦꝫ in loco cōtra parietē poſitos lecto decūbens legebat ⁊ vbertī ac iugiter lacrimasfūdebat Et vt deo vacae̓t vberiꝰ ⁊ eiꝰintētio a nullo impediri poſſet an̄ decē dies ſui exitꝰ nullū ad ſe ingredip̄cepit. niſi vel eū medicꝰ ingrederet̉vel cū ſibi refectio portarẻ Quidāat eger ad eū veīt ⁊ vt ſibi manū īponeret ⁊ ab infirmitate curae̓t ip̄ꝫ inſtant̓ rogauit. Cui augꝰ rn̄dit. Q d̓eſt hͦ fili qd̓ loq̄rꝭ. putas ꝙ ſi tl̓e qͥdfacere poſſē mͥ hͦ ipſū n̄ cōferrē? Illeāt inſtabat aſſerēs ſibi inviſione p̄ceptū eſſe vt ad eū accederet ⁊ ſanitatē veciperet Vidēs augꝰ. fidē eꝰ. ꝓ eoorauit ⁊ ſanitatē recepit. Energuminos multoſ cua̓uit ⁊ plua̓ alia nr̄iracula fec̄ In li. xxij. de ci. dei duo miracula de ſe tamꝙͣ de quodā alio vefertdicēs. Iponenſē quādā virginē ſcioq̄ cū ſe oleo ꝑunxiſſꝫ. et ꝓ illa oransp̄ſbiter lacrimas ſuas inſtillaueratmox a demone fuiſſe ſanatā In eodēetiā libro ſic ayt. Scio ec̄ ep̄m ſemelꝓ adoleſcēte quē n̄ vidᵗoraſſe illūqꝫilico dēonio caruiſſe Nullū āt dubium videt̉ qͥn de ſe loqͣt̉ ſꝫ huilitatꝭ cāſeipſū noluit noīare In eod̓ qͦꝫ librode cītate dei ait. Ꝙ cū qͥdā incidi deboret ⁊ de eiꝰ morte ob inciſionē plurimū time̓tur cū infirmꝰ multis lacrimis deū exoraret: cuꝫ eo ⁊ pro eo Auguſtinꝰ orauit. ⁊ fine aliqͣ inciſione