De regulis iurisCI. AII
iUi ꝯͣ iura mercat̉ boOnā fidē p̄ſumit̉ nō habere. Idem. ca. LXXXIIIb Ona fides nō patit̉ vtſemel exactū iterū exi-
gat̉ Idē. LXXXIIIIVm qͥd vna via ꝓhibetur alicui: ad id alia nō dꝫ admitti. Idē. LXXXIOntractꝰ ex ꝯuētiōe le
vn̄ nō ꝯcedit ꝙ donet. ff. de dona. filiuſfamilias. Necq in fraudē creditoꝝ alienet. ff. qͥ in frau. cre. l. ſi pat̓ filio. ẜm Dy.) eſt ⁊. ff. de plḡ. l. generali. ⁊ in pignoris obligatiōe generali reꝝ qͣs qͥs habuit vel habiturus eſt eanō ꝯtlnebunt̉ q̄ veriſil̓e eſt aliquē ſpālit̓ obligatuꝝ nōfuiſſe: puta ſupellex. Item veſtisrelinquenda ē debltori. Si quis q̄rat quomō ſciuerit que ſunt illaq̄ veriſil̓r in ſpecie nō dicet̉ queꝫconceſſiſſe? Rn̄.Idē Io. mo. qͥ etiā ponit exemplū ꝑ. l. int̓ eos. ff. de reiudi. cuius caſum dixi de ap. paſtoral̓. ſuꝑ glo. fi.) pōt hͦcoqͦſci ex īpoſſibili: vl̓ in hūana vl̓ dura ſeꝑatiōe: vtputa mīſteria artꝭ ſue: vl̓ q̄ ad affectionē ꝑtinent: generaliobligatiōe nō veniūt: vt in p̄di. l. obligatiōe. ⁊. l. ſe. ⁊ ꝓbat̉ op. C. cōia vtriuſqꝫ iu. l. poſſeſſionū. vbi hēs ꝙ poſſeſſiōes ī qͥbꝰ ſūt aſcpͥticij: ita debēt diuidi ꝙ penes vnūquēqꝫ ītegra familia remāeat: vt pr̄ a liberꝭ: ꝯiūx a virofrat̉ a ſorore nō ſeꝑent̉. Et no. ex hac regula v̓bū generale reſtrīgi: ad idē. sͣ. e. li. de reſcpͥ. c. ij. ⁊. c. ſi eo tꝑe. de p̄bē. eū cul. ⁊. c. qͣꝫuis cū ſi. Csͣ. e. li. de iureiu. c. j. de ꝓcu. qͥad agēdā. Io. mo. qͥ h̓ plꝰ qͣꝫ ſuꝑ oībꝰ alijs regul̓ ſcpͥſitcollegit h̓ qͥnqͣginta modos qͥbꝰ artat̉ generalitas. Io.an̄. Itē fac̄ hec regula ad q̄ſtionē de eo qͥ generalit̓ tenet̉ ꝯͣ oēs aliquē iuuare: nūqͥd ꝯͣ ſe vel filios? ⁊ no. de hxxij. q. v. de forma in. j. glo. ⁊ de lureiu. petitio. in vl. gl.O ꝯ. ¶ Dy. ponit exemplū in eo qͥ emit a pupillo quā talē ſciebat ſine aucͣte tutoris. C. d̓ aucͣ.p̄ſtā. eu qͥ. de vſuca. ꝓ emptore. l. vl. de ꝯͣhē. emp. qͥ a qͦlibet. ⁊ dic̄ ꝙ huiꝰ iurꝭ ē rō: qꝛ aut emptor ſclebat a iureꝓhibituꝫ: ⁊ ſic fides mala ꝯcludit̉ aꝑte: aut igͦrabat: ⁊tūc mala fides ꝓpt̓ luris errorē p̄ſumit̉. ff. de vſucap. ſifur. ⁊ dicā ſuꝑ glo. Io. an.) Pone caſum in eo qͥ recipiteccl̓iaꝫ de māu laici .xvj. q. vij. ſiqͥs deīceps. de eo qͥ emitſpūalia. de ſimo. nō ſatꝭ. ad idē. C. de agri. ⁊ cēſi. l. quēadmodū. ll. xj. vbi qͥ emit aſcpͥticiū ſine gleba ꝯͣ legū int̓dicta mercat̉. ⁊ male fidei poſſeſſor d̓r. ⁊ ideo qꝛ tal̓ p̄ſumit̉ nō hr̄e bonā fidē: ideo nō p̄ſcribit: vt in p̄di. iuribꝰ.(ad idē. sͣ. e. li. de re. ec. nō alie. c. ij. Io. an.) ꝯͣ. sͣ. d̓ dona.apl̓ice. ſꝫ ſolue vt in glo. ſꝫ vldet̉. Itē ꝯͣ. sͣ. de lurepa. cūra. ſolue vt ibi. ⁊ ſic ptꝫ ꝙ iurꝭ igͦrātia nō excuſat in p̄ſcriptio. ſic̄ nec in vſucap. ff. de vluca. l. nunqͣꝫ. Io. an.)Ona fides. (Nō patit̉ qͣſi nō ſuſtinet nō ꝑmittit.⁊ hͦ ꝓpt̓ ꝯͣdictoriū. Io. an̄.) Hec regula ſumptafult ex. l. ff. e. ti. bōa fides. eccl̓ia nō dꝫ ſuū repetere cumaugmēto: ſꝫ ſi ſemel exactū iteꝝ exigeret augmentū reiꝑet. xij. q. ij. frat̓nitas. ad idē de pe. c. ſuā. ff. d̓ tab. ex. l.iij. §. ꝯdēnatio. ⁊ hꝫ locuꝫ hec regula etiā in penis q̄ ſel̓exacte ab eodē iteꝝ exigi n̄ debēt (dicebat gͦ Dy. regulāītelligedā ne ab eodē exigat̉: vel ab eo qͥ ab exacto cāmhꝫ: vl̓ qͥ ꝯͣ exactū eſſet habiturꝰ regreſſuꝫ ⁊cͣ. Io. an.) adh. xiij. q. ij. c. vl. de iudi. at ſi clerici. C. d̓ pe. l. oīs ab eo. iōdixi qꝛ ſi plures inſolidū tenent̉ ad penā ſoluta pena ꝑvnū nō liberat̉ alt̓. xij. q. ij. cū deuotiſſimā. ff. ad. l. acqͥ.ſte. §. ſꝫ ſi plures. An aūt res ⁊ pēa ſil̓ peti poſſint: dicvt nō. xxv. q. ij. ſi eccl̓ie. Hāc āt regulā dico verā in hisqꝝ cauſa vnica exactiōe finit̉. vn̄ ſi decē debeo ip̄oꝝ ſolutiōe tollit̉ oīs obligatio. vn̄ nō patit̉ bona fides: vt ilſa ſteꝝ exigant̉: ⁊ ſi ſoluant̉ vt indebita repetuntur: qd̓dic vt no. j. q. iiij. in fi. de ſol̓. c. vlti. ſi auteꝫ vnica exactiſs one non finitur obligatio. Pone caſum in exactione debiti vxoris ad virum: ⁊ econuerſo non habet locū reguItem in ꝓcuratione quā exigit ep̄us viſitans primo
anno. Nā ſcd̓o āno vlſitās iteꝝ ꝓcurationē exigit: ⁊ īdiſi de neceſſitate eccl̓ie iteꝝ eodē anno viſitaret: ⁊ ſic pōtintelligi de cenſi. cū venerabil̓. vbi de hͦ: ⁊. xviij. q. ij. vlſitādi. Idē dico in exactiōe pene. vbi de hͦ actū ē in ꝯͣctu:vt totiēs pēa cōmittat̉ ⁊ exigi poſſit: qͦtiēs ꝯͣ factu fuerit. nā tunc penaſemel exacta etiāab eodē iteꝝ exiget̉. ꝯͣctus em̄ exꝯuētionē legē acciplūt. jͣ. eo. cōtractus. cū ſuis concor. Sꝫ veritateinſpecta ī his caſibus ⁊ ſil̓ibus nō eſt idē: ſꝫ aliud lꝫ eiuſdē generis. Etfac̄ hec regula ad q̄ſtionē quā no. Io. xij. q. ij. monemꝰ.an ſi eccl̓ia ꝯſecuta ē ſuuꝫ a poſſeſſore qd̓ facere pōt: vtea. q. apl̓icas. an adhuc idē poſſit petere a p̄lato: ⁊ certenō: qꝛ bōa fides hͦ non patit̉ vt h̓: ad penā tn̄ agere bn̄Om qͥd. ¶ Pone ca. xxxiiij. q. v. hec lma (ſiqͥs.poſſet ꝯͣ eū: vt. sͣ. dixi: de hͦ etiā no. d̓ re. ec. nō alie.go. sͣ. eo. li. de ꝯceſ. p̄bē. deteſtāda. C. ſi māci. ita ven. neꝓſti. l. vlt. vbi dic̄ tex. eas q̄ ita venit. ne corꝑe q̄ſtū faciat: nec in caupona ſb̓ ſpecie mīſtrādi ꝓſtitut ne fraus dicte legi fiat (Dy. ponit exemplū ꝑ. l. ff. de tu. ⁊ cu. da. abhis ſcire oportet. §. ſi mr̄. vbi pr̄ ꝓhibitꝰ admīſtrare necadmīſtrare poterit vt curator: cul ꝯcor. sͣ. eo. ll. de elec.auaricie. Itē ꝑ. l. ff. d̓ bo. poſ. nō ē ābigēdū. §. vbicūqꝫ.⁊ de ꝯͣ tab̓. l. iij. §. libera. ⁊. l. ſi poſt mortē. §. exheredari.Io. an.) ꝯcor.sͣ. d̓ ꝓcu. tue cū ſuis ꝯcor. Cs. e. li. d̓ cle. cōiu. c. vno. §. j. Io. an̄.) No. gͦ ꝙ cū aliqͥd ꝓhibet̉: ꝓhibēt̉oīa q̄ ſequunt̉ ex illo: vt. sͣ. e. cū qͥd. ⁊ ꝑ q ꝑueniri poſſitad illud: vt h̓. Fallit hͦ int̓dū: qꝛ ſeruus nō admittit̉ adteſtimoniū ferēdū: neqꝫ ꝓ dn̄o neqꝫ aduerſus dn̄m: ⁊ tn̄teſtificat̉ de facto ſuo: puta dū dicit̉ ꝑ eū depoſitū: velcōmodatū vl̓ ſil̓e. iiij. q. iij. ſerui neqꝫ. Itē qͥ nō pōt accuſare denūciat: d̓ lureiur. quēadmodū in fi. Sꝫ alius ē effectꝰ denūclatiōis qͣꝫ accuſatiōis: vt ibi pꝫ: ſꝫ idē ē etiāvbi idē eſſet effectꝰ vtriuſqꝫ: d̓ cog. ſpi. tua. vbi de hͦ. Itēpr̄onū nō vocat libertꝰ in ius ſine veniā: ſi tn̄ agat aliēonoīe bn̄. ff. d̓ in ius vo. l. q̄ſitū. Rō: qꝛ nō ip̄e ſꝫ ille culusnoīe agit ꝯuenire videt̉: ⁊ fac̄ qd̓ dixi. sͣ. eo. pōt. Itē denegat̉ dilatio vna via .ſ. ꝑ remediū iurꝭ cōis cui ꝯcedit̉alia via ꝑ bn̄ficiū .ſ. reſti. in integ. vl b̓ reſti. in integ. cōrā. ſꝫ dic vt ibi in vl. glo. Itē p̄latꝰ de mobilibꝰ ꝑ eccl̓iaꝫac qͥſitꝭ teſtari nō pōt: ⁊ in in egritudīe moderate pōt: d̓ip̄is aliqͣ erogare: de teſta. ad hͦ. Itē pr̄ nō pōt filiū priuare qͣrta: ⁊ tn̄ lib̓tates dādo minuet qͣrtā (vide in aucͣde trie. ⁊ ſemiſ. §. ꝓhibemꝰ. ⁊ ꝙ ibi no. in glo. hͦ eſt. Io.an.) ⁊ ſic alia via pͥuat eū. ff. de īoffi. teſta. papinianꝰ. §.qm̄ āt. ꝟ. cū igit̉. ⁊ ē ſpāle lib̓tatū fauore. Satꝭ circa hͦdici poſſet ꝙ cuꝫ aliqͥd ꝓhibet̉ hīto pͥncipalit̓ reſpectuad ꝓhibitū nō ad viā vl̓ moduꝫ qͦ ꝓhibet̉. exēplifica ꝑlura in pͥn. inducta: ⁊ ꝑ decre. d̓ ꝯceſ. p̄bē. ꝯſtitutus. tūcſufficit ꝓhibitū vna via vl̓ mō: vt ad id ī eiꝰ fraudē aliavia vl̓ mō admitti nō debeat: vt h̓. ſpāle tn̄ ē in lib̓tate:vt. sͣ. dixi. Si āt ꝓhibitio pͥncipalit̓ ſe hꝫ ad viā vl̓ modū nō ad rē: tūc ſecꝰ. vn̄ alteri eccl̓ie alligatꝰ ep̄s nō eligit̉: ſꝫ poſtulat̉. Itē qͥ lurauit nō accuſare bn̄ denūciat:qꝛ ſibi nō ē ꝓhibitū deferre crimē: ſꝫ ꝑ modū accuſationis deferre ꝓhibitū ē. Idē in caſu d̓ ludi. examīata. vbipetēdo rē vna actiōe repellor: ⁊ ꝑ aliā admittor: ⁊ hͦ eſtvldere in oībꝰ actiōibus. nā deponēs agēs cōmodati repellit̉: agens depoſiti admittit̉: ⁊ ſic de ſingulis.¶Ontractꝰ. ¶ Dicūt vulgares pactū rūpit leges:⁊ hͦ dic̄ hec regl̓a q̄ ſūpta fuit ex. l. ff. e. ti. l. ꝯͣctꝰ. Quidāponūt caſum ꝑ canonē. xvij. q. ij. eleutheriꝰ. vbi ꝯuētio
addiclo
Cōſus
Additio
Addicio
Additio
Iiliti
(ilus
Ilitio
itio
Additio
Caſus